Barba

Barba

de Liviu Rebreanu


Razele orbitoare ale becurilor electrice se rasfrangeau mandre in cristalul oglinzilor venetiene. Barbierul lucra repede, tacut si miscat; in tacerea incremenita, scartaitul briciului semana cu taraitul timid al unui greier.

Petre Ulvineanu vedea in oglinda, cu multa placere, cum i se intinde, se reliefeaza si ii intinereste, clipa cu clipa, fata obosita, aproape ofilita, pe care barba de o zi o acoperise cu umbrele si brazdele plictisitoare ale batranetei.

"Am ajuns la varsta - se gandea dansul - cand trebuie sa-ti iei cafeaua cu lapte asteptand barbierul. Iata-ma nevoit sa am mai multe intalniri cu briciul decat cu mireasa."

Petre Ulvineanu era mire. Tocmai la patruzeci si sapte de ani avu si el norocul ca o fata tanara, bogata sa vrea sa-si lege de dansul toata viata. Pana acum nu-l luase nimeni in serios. Fusese regele flirtului, regele patinajului, regele balurilor, regele cravatelor, dar cu toate astea trecea prin lume ca o cocota cu care toti vreau sa petreaca, dar careia nimeni nu se gandeste sa-i intinda mana.

Cat a fost intr-adevar tanar, i-a placut sa-l mangaie aripile usoare si pestrite ale vietei; cand insa tineretea lui incapu pe mainile barbierului, ale croitorului si ale lui Dumnezeu, cand lunea parea de douazeci si cinci de ani, iar martea deodata avea cincizeci, cand fu nevoit sa inconjoare lumina prea stralucitoare, ca nu cumva cutele ascunse ale batranetei sa inceapa a ranji de sub masca tineretei lui mestesugite, cand acasa trebui sa arunce cat colo corsetul ca sa se poata tolani batraneste intr-un fotoliu moale si cuprinzator, se posomori foarte mult si incepu sa se gandeasca.

Seara, inaintea oglinzii, fata lui parea tanara si neobosita, mai ales dupa intalnirile cu barbierul. Ziua, insa, obrajii lui rasi de nenumarate mii de ori, chinuiti de taisul briciului, gatul lui ca un gat de curcan, cearcanele de zbarcituri inguste si dese de sub ochii scufundati in orbite ii tranteau in nas o sumedenie de adevaruri cumplite si triste. Deseori, in saloanele cele mai vechi si stralucite, simtea o greutate de plumb in ceafa si un fior rece prin spinare.

- La ce te gandesti, domnule Ulvineanu? il intreba odata Fanny Dragnea, tocmai intr-o clipa cand simtea greutatea de plumb in ceafa.

- Ma gandesc - raspunse Ulvineanu stramband deodata cochet din coltul gurii - ma gandesc la plictiseala oamenilor astia. Aci ma simt ca si cand as sta intre flori artificiale si as fi silit sa cred ca e primavara. Ei, asta nu mai merge! Asta nu se mai poate! Mi-e dor de natura, de locurile unde acuma e zapada, unde e vantul care iti mana sangele in obraji, unde omul poate sa fie intr-adevar om. Dar n-am cu cine sa ma duc prin locurile astea...

Aluzia aceasta avu urmari grave. Peste vreo saptamana Ulvineanu primi o scrisoare din Sinaia, de la domnisoara Fanny. Scrisoarea era atat de draguta, atat de dulce, incat Ulvineanu nu se putu stapani si pleca la Sinaia. Repede de tot ajunse si regele toboganului si apoi se logodi cu domnisoara Fanny. Simtea insa ca aceasta izbanda minunata si neasteptata nu i se datoreste lui, ci numai si numai aerului aspru care i-a imbujorat obrajii, care l-a intinerit sau cel putin l-a facut sa para tanar... cine stie pana cand?

- Pudreaza-ma, te rog, si pe gat, zise barbierului, care isi dadea toata silinta sa-l intinereasca, fiindca stia unde se duce Ulvineanu.

- Acu sunteti atat de fres, conasule - vorbi barbierul - incat, daca as fi femeie si daca as fi de saispíce ani...

- Taci din gura, sapunarule! Vrei adica sa-mi spui ca d-tale iti datoresc tineretea? stiu, stiu...

Barbierul isi mangaie chelia.

- Poftiti de va uitati, conasule, la tidva mea. Sunt chel si batran, cu toate ca inca n-am implinit treizeci si trei de ani. Boierii trebuie sa aiba vreo taina a lor de raman tineri. La varsta d-voastra eu o sa fiu un barbier batran si uscat ca tinicheaua, pe cand d-voastra va insurati, luati o fetita de optspíece ani, si cu ea patru sute de mii de lei... Nevasta-mea inca n-are treizeci de ani, dar nici nu-mi vine sa ma uit la ea. in schimb, primadona pe, care am vazut-o aseara la teatru se zice ca e de patruzeci si unu, si - de ce n-as spune-o, conasule! - azi-noapte am visat-o, iar dimineata, cand m-am trezit alaturi de nevasta-mea, m-am infuriat asa de rau, ca era cat p-aci s-o iau la bataie... Ehe, boierii stiu sa traiasca si sa-si pastreze tineretea! ii vezi pe dric, si tot tineri ii vezi!...

si-n vreme ce barbierul ii ungea parul cu alifii scumpe si mirositoare, Ulvineanu, privind cu ochi mari la luminile galbui, simti parca nevoia sa se gandeasca cu glas tare.

- Ai dreptate, domnule sapunar, ai dreptate! Toti suntem niste actori mizerabili. D-ta joci rolul barbierului in viata si ai sa ramai un figurant urat cat vei trai. Mie mi-a fost impartit rolul de viveur elegant, cu toate ca imi aduc foarte bine aminte, incepusem sa joc alt gen, si la douazeci si patru de ani paream de treizeci si cinci. Da, da. Mi-am schimbat genul. Fie ca de nebun, fie ca de necaz, lasasem sa-mi creasca barba. si aveam o barba lunga, frumoasa, ca un popa indragostit. si lumea incepuse sa ma ia in serios. Oamenii vorbeau cu respect de mine. Colegii mei prinsera a ma ocoli, prea le paream serios. in schimb, batranii ma imbratisau cu caldura in mijlocul lor, iar eu, fara sa-mi dau seama, ma simteam bine printre dansii. Eram student in medicina si toata lumea imi prorocea o cariera stralucita. Pana si chelnarii, cari, in privinta asta, sunt specialisti, vorbeau cu mine ca cu un viitor profesor... Apoi deodata mi-a iesit in cale o veverita. O fetita roscovana, durdulie, pe care o intalnii intr-un local de petrecere tocmai cand o durea un dinte. Am dus-o acasa si i-am scos radacina cu pricina. Drept recunostinta, mi-a spus urmatoarele: "Sa-ti dau o povata. Rade-ti barba. Sa stii de la mine ca nicio fata n-are sa te placa cu barboiul asta de-un cot. Parc-ai fi de-o suta de ani. Te-as saruta dar mi-e scarba de barba!" A doua zi mi-am dat jos barba. Cariera de doctor s-a dus dracului. De-acuma nu mai indraznii sa ma duc printre domnii profesori. Ma intorsei iar la prietenii mei zburdalnici si incepui sa ma infund prin localurile de noapte. Adevarat ca acuma nu ma mai stanjenea barba. Avui din ce in ce mai mari succese la femei. incetul cu incetul, ajunsei regele flirtului, regele patinajului, regele cravatelor, regele valsurilor, iar astazi, la varsta de patruzeci si sapte de ani, sunt tot acolo unde eram cand aveam douazeci. Rolul de viveur trebuie insa sa-l joc pana la sfarsit, trebuie sa-l joc... Ma gandesc de mult ori ca, daca nu mi-as fi ras barba, astazi poate as fi profesor la Universitate, as avea clinica mea, as umbla in cupeu, as purta ochelari de aur, as avea mutra grava si serioasa... Viata e o comedie, domnule sapunar! E ingrozitor sa te gandesti ca nimic nu atarna de noi, ca totul se invarteste in jurul barbii sau in jurul mustatilor... Apropo, vopseste-mi, te rog, mai bine sprancenele!...





Barba


Aceasta pagina a fost accesata de 920 ori.
{literal} {/literal}