Cuceritorul
de Liviu Rebreanu
Ilie Ghinea iese pe poarta cu piciorul stang...
"Superba vreme de plimbare, isi zice cascand. Dogoreala e pe sfarsite, incepe sa fie racoare... nu se poate mai frumoasa!..
Se uita pe strada in sus si-n jos foarte multumit, isi netezeste gulerul hainei, mangaie cu privirea varfurile ghetelor care lucesc ca doi ochi de tiganca, apoi scoate o tigara si o aprinde gandindu-se:
"Daca n-ar mai fi sarbatorile, ar uita omul ca viata are si bucurii... Muncesti, muncesti toata saptamana de dimineata pana noaptea"...
Trece pe cellalt trotoar si o ia in stanga.
Merge cu pasii rari, batand cu bastonul in asfalt, sorbind tacticos din tigara si cantarind din ochi pe toti oamenii...
E subsef de biurou, muncitor si burlac, scund si grasun. Are mustati mici, canite, si o chelie mare, impunatoare. E foarte cumpatat. isi imparte leafa pe zile, si niciodata nu-si incurca socotelile. Nu cere nimanui si nici nu da nimanui nimic. Colegii isi cam bat joc de cumpatarea lui, dar mai bine sa-si bata joc pe gratis decat sa-l iubeasca pe bani.
Femeile au fost slabiciunea lui. Poate ca tocmai de aceea nu s-a insurat, desi ar fi avut ocazii multe si bune. ii plac iubirile trecatoare, flirturile, cochetariile, mai cu seama ca acestea nu costa parale.
Se imbraca sic. Prefera sa nu manance decat sa nu aiba dunga la pantaloni. Are un principiu: lumea nu stie ce ai in buita, dar vede ce ai pe tine...
Calea Victoriei geme de femei frumoase.
Ghinea ridica fruntea triumfator si-i pare rau ca nu e baremi cu o palma mai inalt.
"Ce de femei frumoase! se gandeste dansul cu jind. Degeaba, trasuri si femei ca-n Bucuresti nu mai gasesti in toata lumea!"...
Arunca priviri dulci in dreapta si in stanga... Apoi, deodata, ii incremeneste zambetul pe buze. Un grup de trei doamne il fixeaza. Una dintre ele e batrana si grasa, cu o palarie caraghioasa in varful capului. Dar celelalte doua sunt incantatoare. si mai ales cea imbracata in negru, cu niste carlionti aurii pe tample, inalta, trasa prin inel...
Ghinea se prapadeste dupa femeile inalte si trase prin inel. Se intoarce, isi iuteste mersul, le intrece si iar se intoarce, ca sa le vaza mai bine. Cea inalta zambeste si se uita la el cu coada ochiului. Ghinea tresare de fericire.
"Mi-a zambit", isi zice, si alearga repede sa se opreasca la vitrina pe unde trebuie sa treaca frumoasa care i-a zambit.
"Mie mi-a zambit, nu mai incape indoiala, hotaraste Ghinea, tinandu-se acuma scai de ele. Poftim, cum iti iese aventura in cale!"
Le intrece, ramane in urma, arunca priviri intrebatoare si dragostoase... in sfarsit, "piseaza". si-n vremea aceasta gandurile lui se cearta si se impaca. Cine stie ce poate sa iasa dintr-o intamplare? intamplarea e mama norocului. E drept ca pana acuma n-a prea avut noroc in dragoste. Dar cine nu pierde nadejdea trebuie sa izbandeasca. Poate ca blonda aceasta e femeia pe care i-a sortit-o Dumnezeu. De ce n-ar fi? La urma urmelor, ea l-a chemat si l-a incurajat. L-a placut. Negresit ca l-a placut. Cate legaturi de dragoste nu s-au inceput pe trotoarele prafuite, dintr-o privire plina de intelesuri?
Femeile dispar intr-o cafenea. "Desigur, au obosit", se gandeste Ghinea intrand tantos dupa ele si asezandu-se in fund, chiar alaturi de masa lor.
Blonda parlamenteaza cu chelnerul si din cand in cand isi rataceste ochii spre Ghinea, care aude ca aleasa lui a cerut o ciocolata cu smantana.
- Asculta, garson, striga dansul pe nas ca sa faca impresie doamnelor, sa-mi aduci si mie o ciocolata cu smantana!...
Alaturi femeile vorbesc in soapte si uneori pufnesc. si Ghinea zambeste mereu.
S-a inserat. Cafeneaua murmura intr-o lumina galbuie, care pe blonda o face mai frumoasa...
A trecut aproape un ceas. Femeile se scoala sa plece. Ghinea bate mandru in masa cu minerul bastonului:
- Plata!
Cand da sa scoata portofoliul, ingalbeneste. Nu-i. L-o fi perdut, sau l-o fi uitat acasa? N-are vreme sa-si dea seama, caci chelnerul soseste furtunos:
- Vine plataaa!... Poftiti?...
Ochii lui Ghinea raman tintiti la usa de iesire, unde blonda intoarce capul si-l priveste foarte ciudat. Parca rade batjocoritor...
- Doriti? intreaba chelnerul nerabdator.
- Da... da, balbaie Ghinea. Da. Te-am chemat sa... sa-mi dai un pahar cu apa!... Dar foarte rece sa fie!
Chelnerul pleaca repetand raspicat "pahar cu apa foarte rece", iar Ghinea hoalba niste ochi prostiti.
"Ce sa fie asta, omule? se sfarma dansul, scotocindu-si discret buzunarele. Poftim ghinion!... Asa am avut eu totdeauna ghinion. Cand e una, nu e alta! Pentru un pol sa pierzi... Ce sa pierzi? E grozav!... Dar nu-i nimic, o sa treaca vreun prieten si"...
Vrea sa nu dea nicio insemnatate lucrului si se sileste sa se gandeasca numai la aleasa inimii lui. Dar, cine stie cum si de ce, acuma i se pare ca nu e tocmai sigur ca blonda il privea cu drag. Cauta sa se convinga ca se insala, ca in surasul blondinei era iubire. Nu mai izbuteste. Neincetat si tot mai staruitor ii fulgera prin creieri portofoliul si grija: ce-o fi daca - hai sa punem cazul - n-o gasi niciun prieten care?...
Vrea sa-si alunge din cap gandurile acestea neroade si cere jurnale ilustrate, sa se distreze. Se mira insa ca parca nu mai indrazneste sa porunceasca prea energic chelnerului si i se nazare ca si chelnerul e mai putin respectuos.
"As! rade dansul rasfoind o revista. Sunt un caraghios... imi fac sange rau pentru nimic."
Razand asa, isi aminteste rasul blondei in usa. si-a batut joc, acuma e sigur ca si-a batut joc de el.
"Macar de-ar fi fost frumoasa... Dar era"... incepe sa descopere ca blonda era foarte comuna, in orice caz prost-crescuta si, la urma urmei, n-avea niciun farmec. Cum a putut sa-si piarza vremea tinandu-se dupa cine stie cine? Iaca, nu patea nici rusinea aceasta daca nu era nerod. Acuma, pentru o femeie care si-a batut joc de dansul, sa fie nevoit sa tremure si sa se framante, el, om serios, functionar! si inca sa trebuiasca sa se imprumute ca sa scape din incurcatura!...
Se infurie si-i vine sa-si traga pumni in cap:
"Idiotule!... Idiotule!... Ba te pomenesti ca nici nu pica nimeni de la cine sa imprumut!"...
Cand incepe sa asude, zareste pe Ralea, un sef de biurou, prieten vechi, care i-a luat-o inainte pe nedrept si prin protectie. Ghinea se simte deodata mai usurat.
"Bine c-am scapat de bocluc!" isi zice, strangand cu caldura mana prietenului.
Ralea se asaza. Ghinea ii spune cu multe amanunte toata aventura, dar se sfieste sa-i povesteasca de ce n-a urmarit-o mai departe. il stie pe Ralea batjocoritor. N-ar crede in ruptul capului ca si-a uitat portofoliul acasa. Cum sa-si uite cineva portofoliul? Mai curand capul decat punga. Ar umple numaidecat ministerul cu glume nesarate.
Ghinea inghite si rade acru cand aude ca-i zice prietenul:
- De ce nu te-ai luat dupa ea, frate Ilie?... Vezi, de aceea n-ai tu noroc in dragoste... Apoi indata schimba vorba: Tu iai ceva?
- Da... mersi... am luat o ciocolata...
Ghinea simte ca i-a inadusit capul. isi aduce aminte ca nu si-a scos inca palaria, ca sa nu vaza blonda ca e chel.
"Mare zevzec am fost!" se gandeste acuma, stergandu-si sudoarea.
Ralea mananca si vorbeste cate verzi si uscate iar Ghinea se intreaba mereu cum sa-i spuna ca e incurcat si-i trebuie un pol. De vreo cateva ori s-a hotarat sa-i ceara de la obraz, dar prietenul il privea parca atat de ciudat, ca nu mai indrazneste.
- Oho, e tarziu de tot si maine-i biurou, face Ralea chemand chelnerul.
- Adevarat, se grabeste si Ghinea. O sa plec si eu. Ia uite, domnule, cum am intarziat!
Vorbind insa, ii tremura inima: o plati, ori n-o plati Ralea si ciocolata lui?... Ralea n-o plateste si pleaca pe-aici incolo, linistit si nepasator. Ghinea e in picioare, ii sta pe buze sa-l cheme inapoi, sa-l roage... si cade pe scaun infrigurat, zapacit si rusinat.
"Cum sa-i fi cerut? Cum? Un pol?"
il apuca o caldura ametitoare. O fi cald intr-adevar, sau il gatuie frica? Se adanceste repede intr-un ziar, sa nu-l vaza lumea. Trebuie sa i se cunoasca si pe fata nenorocirea... Se uita pe furis la chelner, parca ar vrea sa-l cerceteze: stie sau nu stie chelnerul ca n-are niciun ban? Chelnerul pare un baiat de treaba. Are o infatisare foarte simpatica. Tot mai bine ar fi sa-i spuna: Uite, domnule, eu sunt Ilie Ghinea, cutare si cutare, mi-am uitat portofoliul acasa si...
- Chelner!
- Doriti plata?
- Nu... nu... Mai da-mi un pahar cu apa!
Chelnerul il priveste banuitor, pleaca si intoarce capul de cateva ori.
"M-a simtit", zice Ghinea, si ii vine in minte s-o stearga inainte de a se intoarce chelnerul si, a doua zi, sa-i trimita datoria, impreuna cu un bacsis gras. Dar isi da seama ca i s-ar taia picioarele. Are un nod in gat si un gol mare in piept. Daca mai tine mult situatia aceasta o sa lesine...
incearca sa se miste pe scaun ca sa-si revie in simtiri. Deschide pentru a saptea oara un jurnal si vrea sa citeasca, sa uite, sa se linisteasca. in creieri ii vuieste intr-una: "Ce ca fac? Ce sa fac?"
S-a facut miezul noptii. Oamenii s-au rarit in cafenea. Ghinea isi roteste ochii cercetator. Nicio mutra cunoscuta! Niciuna! El nu bate cafenelele, de, e om chibzuit. Dar ar fi in stare acuma sa ceara oricui, chiar unui strain...
Chelnerul nu mai misca de langa masa lui. sterge mereu, asaza scaunele, ziarele si masoara pe Ghinea cu niste priviri care-l turtesc.
Un domn batran cu barba lunga, cafenie, la o masa intr-un colt, soarbe ca un lup dintr-o ceasca si imbuca felii zdravene de cozonac. Faramiturile i se incurca in firele de par incretit. si mancand, are in ochi o bucurie ciudata, ca si cand toata lumea ar fi a lui. Ghinea il zareste, sare drept in picioare si se repede desperat la masa necunoscutului.
- Domnule, te rog, scapa-ma... te rog...
Batranul ramane cu gura cascata, speriat.
- imi trebuie un pol... Un pol, domnule... Sunt istovit, nu mai pot... Un pol... mi-am uitat portofoliul... Un pol...
Domnul pune incet ceasca pe masa, se sterge pe maini de faramituri, scoate punga si bolboroseste necrezator:
- Un pol... ti-ai uitat portofoliul... Hm... Poftim!... Mai mare rusinea...
Ghinea ia banii. Ochii ii stralucesc de bucurie.
- Nu stiu cum sa va multumesc... O, ce nenorocire... Ce...
Se intrerupe brusc si paseste la masa lui, strigand:
- Chelner! Chelner! Plata!... inchipuieste-ti, omule, imi uitasem acasa portofoliul... O ciocolata...
Chelnerul, foarte respectuos, raspunde:
- Se poate, domnule, vai de mine... Nu era nimic...
Ghinea e fericit si vesel, parc-ar fi castigat la loterie. isi ia bastonul si alearga spre iesire, ca si cand ar fi scapat dintr-o temnita.
in strada e racoare si Ghinea incepe sa se mai potoleasca. I se pare un vis rau toata intamplarea... Bine c-a gasit pe batranul cela. si iaca, nici nu i-a multumit cum se cuvenea. Ar fi trebuit baremi sa intrebe unde sa-i trimita polul... S-a purtat ca un badaran. Ce-o sa zica omul acela cumsecade despre dansul? Desigur, o sa creada c-a avut de-a face cu un pungas...
O clipa se gandeste sa se intoarca si sa explice batranului ca el e subsef de biurou, om cinstit, ca i s-a intamplat nenorocirea, in sfarsit... Dar repede se razgandeste. La urma urmelor, si el ar fi ajutat pe oricine s-ar fi gasit intr-o situatie asa de grea. E o datorie sa ajuti pe un om in nenorocire. Un pol! Adica ce-i azi un pol? Poate ca domnul cela e un bogatas la care un pol nu conteaza nici cat doua parale... Ce sa-i mai dai inapoi? Adica nu i-ar fi batranului rusine sa-i primeasca de la un om sarac? Mai bine decat sa-i dea lui inapoi polul, sa-l dea de pomana unui cersetor... Sau, si mai bine, sa-si plateasca cu un pol... in sfarsit, are destule gauri de astupat...
isi incheie haina multumit, isi iuteste pasii si se joaca nervos cu bastonul. incetul cu incetul, se linisteste de tot, incepe sa fredoneze si se gandeste zambind:
"Ce intamplare... Castigai un pol!... Chilipir!... Bravo!".
Cuceritorul
Aceasta pagina a fost accesata de 2371 ori.
