Hruba
de Liviu Rebreanu
Iesi furtunatec parca l-ar fi alungat cineva, trantind usa in urma sa. Ovreul insa se rapezi dupa el si-i striga, miscandu-si spasmotic barba neagra si ascutita:
-Apoi sa te tii de targ, bade Dumitru ... sa nu-mi faci iar buclucuri ...
Dumitru se opri scurt, se intoarse spre ovreu si-l privi oleaca asa pironitor, dar apoi, fara sa zica ceva, porni inainte agale, cu pasii sai scurti si pravalatici. Mergand insa, tot minten-minten se oprea, isi intorcea mutra invascuta cu peri spani incalciti si caruti si bolborosea, facea gesturi largi cu manile parc-ar fi amenintat pe cineva.
Cand se apropie insa de casuta lui, de hruba lui, cum ii ziceau oamenii, prinse a-si iuti mersul. II venea parca sa alerge, sa ajunga mai degraba. Si ajunse lihaind, si sudorile ii curgeau garla pe fata.
Intra. Vranita scartai prelung, a un planset de copil mic, flamand. Si-n mijlocul ograzii Dumitru se opri, isi implanta picioarele in doua laturi, isi incrucisa mainile pe piept si se uita lung la hruba, parc-ar fi vrut s-o imbratiseze intreaga o data. Ochii ii sticleau, buzele ii tremurau si deodata i se ivi pe fata o tresarire de bucurie.
-N-o vand, sa stiu ca-mi da comorile pamantului, blodogori apoi incet, dus.
Dinspre dealurile din preajma tainele inserarii se coborau asupra satului rasfirat in fundul vaii. Albastrul cerului zambea molatec in jos, numai in crucea asfintitului niste bolbocari de nouri afumati isi radicara capetele uriase si incremenind in linistea vazduhului se holbau inaintea lor amenintatoare. Fasii late de lumina aurie sulitau din dosul nourilor ca niste zvarcoliri de moarte a unui urias opait. Apoi incetinel intunericul impresura coprinsul si cateva stele rasarira sfioase pe vanatul vazduhului, aruncand franturi slbe de lumina alba in vazduh.
Dumitru sta tot acolo, masurand cu dragoste hruba. Coperisul tuguiat de sovar era ciuruit binisor. Cuibul de cocostarc din cracana capriorului din colt era parasit. Muschi verde-galbui coperea desisul paielor ca o invelitoare de catifea, si pe alocuri sparturile coperiuslui, pe cari fumul le trase cu smalt negru cascu ca niste ochi ai unui muribund. Muscaturile streasinilor parca erau un sir de dinti rai ai unui mosneag neputincios - o amintire grozava din foametea cea mare cand vitele isi alintau foamea cu trestia coperisurilor. (Pan' la sfarsit cand se darama)
-Ar trebui s-o acoper din nou, baigui Dumitru ca prin vis, da ... da ... i s-a prapadit hat rau haizasul ... Da' am s-o fac noua ... am sa-i pun un coperis de dranite ca care sa nu se mai gaseasca in sat ...
Isi mangaie barba vablarita baiguind asa, si gandindu-se cum are sa-si tocmeasca casa. Dar apoi o mustra mai departe si vazu, ceea ce stia si vazuse de mult, ca paretii s-au strmbat avan. Hopuri lungi, ca niste duluri, pe trupul unui animal batut fara mila, o incolaceau parc-ar fi fost de barne. Si era numai de nuiele. Dar se cufundase binisor in pamant. Acum prispa, prispa ceea pe care isi odihnisera ciolanele atatea neamuri de neamuri, abia se mai cunostea, ajunsese sa fie una cu ograda, cu straturile gradinutii. Si era crapata, sparta, n-o mai maluise nimeni de cand a inchis baba ochii ...
-Se surpa sireaca, ca-i batrana, sopti iar Dumitru cu jale. Se surpa si n-am ce sa-i fac ... Da' crica i-oi mai pune-o proptea ia, colo ... Asa, asa, atunci o mai tinea oleaca de vreme ...
Era proptita hruba si ici si colo cu niste drugi nodurosi clenciosi, dar tot nu mai tinea. Era pesemne prea-prea batrana.
Intunericul se-ngrosa tot mai dinadins. Licaririle stelelor se stransera. Cearsaful negru de nouri invaluise bolta si toate colturile.
Dumitru se puse pe podmol si-si adanci capul in palme ...
Straluciri strapungeau in rastimpuri intunericul. Apoi intr-un tarziu o bubuitura uriasa se desprinsese din baierile cerului. Si luminile se inteteau si tunetele se urmau repede-repede. La lumina fulgerilor se deslusea o clipa rostogolirea bulgarelor de nouri, cum se pravalesc si se ciocnesc gata-gata sa se prabuseasca pe pamant. Apoi deodata stropi mari, lati incepura a plescai pe pamant. Pocnetele picurilor se amestecara in o rapaiala furtunoasa ...
Hruba
Aceasta pagina a fost accesata de 1920 ori.
