La urma urmelor...
de Liviu Rebreanu
Ignat Pascu, directorul proprietatii, isi smulse, deodata nasul din dosar, parca i-ar fi cazut in crestetul capului un strop de apa in clocot.
- Dorina! murmura dansul, tragand cu urechea. Ce cauta nevasta mea la Faranga?
Faranga, divortat, bogat si inca in floarea varstei, era directorul embaticurilor si facuse curte Dorinei pana deunazi, cand Pascu i-a prins mai-mai asupra faptului, dar i-a iertat, fiindca se. Ferea de scandaluri si, ca om cu socoteala, n-a vrut sa-si strice linistea si casa din pricina unui prieten necinstit... si totusi, acuma auzea limpede glasul Dorinei in biuroul embaticurilor, despartit numai printr-o usa condamnata de cabinetul directorului proprietatii.
De indignare, Pascu incremeni pe scaun, langa masa de scris incarcata cu dosare si fu silit astfel sa asculte cu luare-aminte uneltirile vinovatilor. Era singur in biurou; dar pe fereastra plouata il pandea de-afara o zi morocanoasa de sfarsit de toamna.
Alaturi, glasurile prindeau din ce in ce mai mult curaj:
- Nu mai pot fara de tine, ofta Faranga, gros si cu foc. Trebuie sa ne intalnim undeva, altminteri sa stii ca ma omor!
- Sunt nenorocita si desperata, se planse indata Dorina. Dar cum sa ies in oras dezbracata? Judeca si tu, micule... A venit iarna, si n-am nici haina, nici blana ca lumea... iti inchipui cat de greu imi vine sa-ti spun asemenea necazuri, si totusi, trebuie sa-ti spun, caci te iubesc...
Pascu, intr-un acces de revolta, facu o miscare scurta cu scaunul, hotarat parca sa-i prinda a doua oara; chibzuiala si curiozitatea ii stavilira repede avantul. Totusi, din pricina zgomotului, dincolo glasurile amutira, si de-abia dupa o pauza prudenta se ridica iarasi, fricoasa, soapta lui Faranga:
- Mi se pare ca-i aici Ignat...
- Nu se poate, te inseli, ii raspunse Dorina, cu siguranta. L-a chemat secretarul general. Mi-a spus aprodul... N-ai grija...
Apoi, cu incetul, convorbirea reveni in fagasul de adineaori. Faranga ii dadea zor cu intalnirea, si Dorina se plangea ca e dezbracata... in sfarsit, cu multe precautii, ca sa n-o jicneasca, el o ruga sa primeasca un cadou de cateva mii de lei, iar ea, foarte bucuroasa si protestand ca nu se poate, primi. Din nenorocire, insa, Faranga, nu avea bani la dansul si-i ceru voie sa-i trimita maine. Bucuria Dorinei se mohori pe data, caci trimiterea era plina de primejdii, fiind inconjurata numai de spioni de-ai lui Pascu, si... in cele din urma, tot ea gasi mantuirea: Faranga sa puie plicul cu cadoul in maneca rasfranta de la paltonul lui Pascu, care, zevzec si nataflet cum l-a lasat Dumnezeu, n-are sa bage de seama nimic. Faranga, mai putin indraznet, incerca sa-i explice ca nu-i bine sa te joci cu focul, pana ce Dorina ii alunga temerile printr-o sarutare zgomotoasa, insotita de fagaduinta solemna ca in maneca lui Pascu va gasi si raspunsul ei, care va hotari ceasul fericirii lor stingherite de atata vreme...
Satul de cate auzise, Pascu se scula in picioare si tranti un teanc de dosare pe biurou. Mania i se potolise, lasandu-i in inima o amaraciune apasatoare. in cabinetul lui Faranga se intelenise o tacere fierbinte, din care pe urma se destrama un fosnet si o soapta:
- Du-te, maicuta... a venit Ignat...
Peste cateva clipe, Dorina intra stralucitoare la Pascu si-l saruta prelung.
- O, micule, cat muncesti tu pentru nevestica ta!... Ai avut vreo suparare de esti asa de abatut?
indrazneala ei il dezarma cu desavarsire; ii raspunse incurcat:
- Nimic... de-ale slujbei... secretarul general...
- Asa-i slujba, micule, ofta ea cu compatimire de teatru, adaogand insa imediat, foarte vesela: Am trecut pe-aici numai sa-ti spun o veste minunata. stii, am fost pe la mama, chiar de la ea viu, si i-am cerut de la obraz vreo zece mii de lei, ca sa ma imbrac de iarna... De ce sa te mai plictisesc pe tine, cand mama, slava Domnului, are destule parale?... N-am facut bine?
- Da... mama are, zise Pascu mai nervos, cotrobaind intr-un sertar, ca sa nu izbucneasca.
Dorina mai ciripi vreo cinci minute, incantata si fericita. Apoi pleca fredonand, lasand in urma ei o dara de parfum.
Pascu ramase uluit, cu ochii dupa ea, gandindu-se ce sa faca acuma? Se zbuciuma zadarnic; nu se putu hotari. stia insa ca Dorina va minti, se va jura, va protesta si-l va convinge ca nu-i nimic adevarat. Daca a fost ea in stare, dupa ce a iertat-o ca un cavaler, sa mai vie la minister si sa intre la Faranga fara teama si fara rusine... De altfel, dupa-amiazi, Dorina aduse iar vorba despre ma-sa, povestindu-i din fir in par cum a luptat pana ce i-a smuls fagaduinta ca-i va da negresit banii, incat Pascu trebui sa-i multumeasca frumos ca l-a scapat de niste cheltuieli asa de urgente.
A doua zi, la biurou, scotand capul dupa un servitor care adormise pe coridor, Pascu zari pe Faranga umbland de ici-colo, grabit si nerabdator, si intelese ca intr-adevar vrea sa se tina de vorba. intai se supara si se gandi sa-l traga la raspundere, dar pe urma cumpani bine lucrurile, isi lua seama si, punand subtioara cateva dosare, porni la secretarul general. Se intoarse tocmai peste o jumatate de ora si, cu batai de inima, se arunca la paltonul ce atarna nevinovat in cuier. si in maneca rasfranta gasi un plic, si in plic, infasurate intr-o duioasa scrisoare de dragoste, zece hartii noi de cate o mie. Atunci Pascu se aseza la biurou, citi scrisoarea cu atentie, se ridica iar in picioare si statu un rastimp, uitandu-se spre fereastra, cu banii intr-o mana si cu ravasul de iubire in cealalta. Apoi brusc deschise un sertar si ascunse hartiile intr-un regulament de improprietarire, iar scrisoarea o rupse in bucatele foarte mici si o zvarli in foc, mormaind cu o strangere din umeri:
- Da urma urmelor... Sa vedem... Adica de ce sa-mi fac eu atata inima rea?
in poarta ministerului, iesind de la slujba, se intalni cu Faranga, dar trecu nepasator, leganandu-si ca de obicei mana dreapta... Acasa nevasta-sa il intampina in antreu si, cu mare explozie de dragalasie, ii ajuta sa-si lepede paltonul si se grabi sa i-l scuture cu insasi manusita ei si sa-l perie cu maturica, inainte de a-l agata in cuier. Pascu ii multumi si intra linistit in sufragerie. Dorina il ajunse din urma, repede si cu dragalasia potolita... Potrivindu-si servetul la gat, barbatul o intreba, ingrijorat:
- Unde mi-ai pus paltonul, draga, ca am niste hartii oficiale...
Femeia ii arunca o privire dispretuitoare.
- Poate doresti sa ti-l servesc la masa?... Vezi, asa esti tu... Niciodata nu stii sa pretuiesti o gentilete...
Apoi toata dupa-amiaza Dorina se perpeli si bufni fara astampar. Totusi, la cina, Pascu ii mai zise, ca din intamplare:
- Ei, ce-ai facut cu mama? ti-a dat banii?
De data aceasta insa Dorina izbucni:
- Fireste, eu sa ma milogesc, si d-ta sa huzuresti... Destula rusine ca nu esti capabil nici macar sa ma imbraci, de-am ajuns sa nu mai pot iesi pe strada! in schimb, scandaluri de gelozie stii sa-mi faci... Ehei, proasta mai sunt eu, bine a zis cine a zis!
Pascu inghiti ca un filosof si pe urma dormi scaldat.
Dimineata, mergand la slujba, isi pipai maneca sa vada de nu-i duce lui Faranga vreo somatie. Pe la zece il chema ministrul si-l tinu zece minute. Cand se intoarse, isi gasi paltonul pe jos, cu cheotoarea rupta, iar alaturi auzi pe Faranga racnind la cineva si batand cu pumnul in masa...
Trei zile gusta Pascu placerea zbuciumarilor altora. A patra zi, insa, cantarind o rezolutie pentru o chestie incurcata, se pomeni cuprins de ingrijorare.
Daduse adineaori peste hartiile de o mie, si acuma ii veni in minte ca afacerea aceasta nu se poate opri aici. Odata si odata trebuie sa se afle ca banii lui Faranga s-au impotmolit in maneca lui, si atunci?... si baremi de-ar fi pastrat scrisoarea de dragoste!
La masa, in vreme ce Dorina, tacuta si melancolica, statea cu privirea in farfurie, Pascu ii zise cu blandete:
- Mi se pare ca mama ta nu se mai indura sa te ajute!
Dorina ridica ochii, intepata si gata sa-l fulgere.
Dar el, cu o energie neobisnuita, o domoli si urma:
- Mama ta ti-a fagaduit si nu ti-a dat, eu nu ti-am fagaduit si uite... ti-am facut rost... ca sa nu mai fi dezbracata...
isi sterse gura cu servetul, scoase portofoliul, numara banii si-i intinse peste masa cu un zambet de cuceritor. Dorina se uita o clipa cu spaima la dansul, apoi alerga si-l imbratisa, galgaind:
- O, micule drag, iarta-ma... inima de aur.
Casa se umplu iar de veselie si de planuri de cumparaturi. in amurg, insa, Dorina cazu pe ganduri si il intreba de unde a luat atatia bani? Pascu improviza o minciuna complicata si ea il crezu, dar cu o fluturare de suras in coltul buzelor.
A doua zi Pascu pleca la minister multumit ca inainte de a-si fi prins nevasta cu Faranga. De-abia in biurou isi aduse aminte de maneca paltonului. O pipai cu incredere si inlemni. Descoperi un plic mititel, fara adresa si nelipit, iar inlauntru numai trei cuvinte: "Esti zevzec! Dorina."
"Uite fericirea mea", isi zise Pascu, inseninat, punand plicul la loc.
Se duse indata la arhiva, dupa un dosar, ca sa poata Faranga sa-si ia raspunsul. Se intoarse inapoi fluierand ca un copist amorezat. Cand sa se aseze insa la biurou, ii rasari in minte o intrebare: de ce oare n-a fost pe plic nicio adresa? Se uita spre palton si vazu ca Faranga umblase la scrisoare. Acuma ii parea rau ca n-a examinat mai de aproape plicul. Dar Faranga i-a botit de tot maneca... Vrand s-o potriveasca, simti ceva. Plicul. Va sa zica, Faranga l-a citit si l-a pus inapoi?
Pascu ramase cu plicul in mana si cu o indoiala noua in suflet. Nu mai stia ce tine intre degete: fericire sau nefericire... Apoi, ridicand din umeri resemnat, arunca plicul in foc, murmurand:
- La urma urmelor...
La urma urmelor...
Aceasta pagina a fost accesata de 1999 ori.
