O scena

O scena

de Liviu Rebreanu


(Scena se petrece intr-un hotel din Abazzia. Sau cel putin s-ar fi putut petrece.

O dupa-amiaza de vara. Soare. Caldura. Plictiseala.

Mosafirul soseste cu doi copii de mina. Un hamal aduce un munte de geamantane. Toti se opresc la cabina portarului de la hotelul, ii zicem, "Panonia". Doua minute de parlamentari, apoi mosafirul pleaca cu copiii, urmati de portar, inspre interiorul hotelului, printr-un labirint de coridoare. Portarul e foarte limbut.

La o usa se opresc cu totii. Intra. incepe scena.)

Portarul: Cred ca odaile acestea vor fi tocmai pe placul d-voastra... Cred si sunt sigur. Mai ales ca amandoua impreuna nu costa decat cincisprezece franci pe zi... Adica pardon!... D-voastra sunteti roman?

Clientul: Da.

Portarul: Va sa zica, ziarist?

Clientul: Nu, domnule. Eu sunt dentist.

Portarul: Nu se poate, domnule... Va rog, ganditi-va putin, poate totusi sunteti si ziarist...

Clientul: Ei, da, adevarat: scriu si eu din cand in cand la gazete, cu deosebire cand sunt chestiuni importante la ordinea zilei.

Portarul: Va sa zica, nu ma inselasem. Sunteti ziarist. Dar copilasii d-voastra? si dumnealor sunt ziaristi, nu? Nu?

Clientul: inca nu.

Portarul: Va sa zica, elevi de ziaristi. Va sa zica, viitori ziaristi... Asa... Acuma ne-am lamurit... Ei bine, pentru aceste odai d-voastra nu veti plati decat paisp'ce franci...

Clientul: O, dar si paisp'ce franci e prea scump.

Portarul: Nu, ma rog. Va inselati. Paisp'ce franci e un pret redus. Un pret special. Ceva ca o editie speciala... Domnul Romanescu, celebrul redactor bucurestean, tot paisp'ce franci plateste pentru doua odai ca acestea... stiti, domnul cela care facea galagie in sala pasilor pierduti... L-ati vazut?... Acela care striga in gura mare: "Las', ca va invat eu minte!"

Clientul: Te inseli, prietene, te inseli. Domnul acela nu e ziarist. il cunosc foarte bine. E un simplu agent de publicitate.

Portarul: Va sa zica, ziarist. Perfect! si exact atata plateste pentru doua camere domnul redactor Popescu-Vasilesti... cel care racnea adineaori pe terasa: "Miselie! Pungasie! Las', ca va arat eu, escrocilor; va dau eu la gazeta!"

Clientul: Iar esti gresit, prietene, fiindca nici domnul acela nu e ziarist. E un negustor de lemne si proprietar de tipografie.

Portarul: Aa, va sa zica, are atatea ziare cate vrea... Va sa zica, e director de jurnale cand doreste...

Clientul: Ei, da... fireste... Dar ia spune-mi, ce te face pe d-ta sa ma iei pe mine drept ziarist?

Portarul: Foarte simplu, domnule. Eu, domnule, sunt portar batran. Am vazut multa lume. Am avut de-a face cu tot felul de natii, dar inca n-am pomenit un roman care sa nu fie ziarist... De altmintrelea, sa n-aveti nicio grije. Scrieti numai in registrul hotelului ca sunteti ziarist, si tot se va aranja perfect... (Dupa o pauza, cu o obraznicie revoltatoare.) Totusi, domnule, imi dati voie sa va spun ca eu ma mir...

Clientul: De ce te miri?

Portarul: Ca in Romania nu se gaseste niciun om care sa nu scrie la gazeta, care sa nu fie indemnat sa-si exprime parerile la gazeta...

Clientul (cu mandrie): Ehe...

Portarul: Eu, domnule, stiam ca in viata mai sunt o sumedenie de alte ocupatii in afara de ziaristica. Adica cum, nu sunt la d-voastra brutari? Nu sunt chelneri?

Clientul: Negresit, dar aceasta nu-i impiedica de a fi si ziaristi. Brutarii, sau macelarii, sau chelnerii sunt colaboratorii ziarelor breslei lor.

Portarul: Am inteles. in Romania toata lumea are cate o ocupatie suplimentara, sau poate complimentara. Am inteles... Va sa zica, daca cineva nu e ziarist de profesiune, cel putin in orele libere se simte totusi obligat sa scrie la gazete.

Clientul: Exact.

Portarul: Exact. Astfel se si intelege ca, desi la d-voastra toti oamenii sunt ziaristi, totusi, aveti si cititori de ziare. Am inteles. Unii scriu inainte de masa, iar dupa masa citesc, ceilalti citesc inainte de masa si dupa masa scriu... Am inteles.

Clientul: Afara de aceia, bineinteles, care nu citesc de loc, care doar scriu... Dar acuma fii dragut si-mi explica cum cunoasteti d-voastra asa de bine pe romani. Sunt aici o multime de romani care vorbesc perfect frantuzeste...

Portarul: Ei bine, dupa galagia pe care o fac, dupa tipetele lor. "Miselie! Pungasie!"

Clientul: Vorbeste, prietene, nu te jena, caci eu, ce-i drept, sunt bucurestean, dar sunt bulgar. ti-am spus ca sunt roman numai pentru ca eram curios de ce intrebi.

Portarul: A, d-voastra sunteti bulgar?... Va sa zica, nu sunteti ziarist?

Clientul: Fireste ca nu.

Portarul: Atunci, scuzati. Pretul odailor e numai zece franci...

Clientul: Cum, va sa zica, ziaristii romani platesc mai mult?

Portarul: Negresit. Toti ziaristii de parada... Adica de ce sa ne injure si sa ne batjocoreasca dumnealor degeaba? Noi primim, dar atunci sa plateasca gras, fie ca sunt ziaristi, fie ca nu sunt... si daca nu sunt, tant mieux!...

(Si scena continua sau se ispraveste. Cum vreti.)





O scena


Aceasta pagina a fost accesata de 922 ori.
{literal} {/literal}