Razboiul. Insemnarile unui sublocotenent

Razboiul. Insemnarile unui sublocotenent

de Liviu Rebreanu


Sublocotenentul e grav ranit intr-un spital din Transilvania. E roman. A trebuit sa lupte impotriva sarbilor. si-a insemnat pe apucate clipele petrecute in fata dusmanului intr-un caiet cu scoarta neagra. Reporterul unui ziar, vizitand spitalul intesat de raniti, a vorbit cu ofiterul, care i-a dat voie sa publice cuprinsul carnetului. Mi se pare ca sunt interesante insemnarile sublocotenentului. Mai cu seama in vremurile acestea pline de infrigurari razboinice...

Lugoj, 28 iulie.. Aici am sa-mi insemnez tot ce voi vedea si ce mi se va intampla in razboi... Tocmai ma pregateam sa plec la Sibiu. imi faceam geamantanul. Toc, toc! in usa. Iata un soldat cu un plic portocaliu. Mobilizam. E ordinul de chemare. imi da sa iscalesc si sa adaug ora si minutele, fiindca in 24 de ceasuri trebuie sa fiu la Timisoara, la regiment. De-acum, noroc bun!

Timisoara, 6 august. Azi am avut o inspectie mare. Domnul general comandant al corpului de armata. Batranul (text sters N.N.) Se zice ca maine (text sters N.N.) batalioane. Am presimtirea ca unul va fi batalionul meu. Sunt ghinionist. Baremi de-am sti unde mergem!

in tren, 7 august. Aseara am primit ordinul de plecare. in zori am parasit cazarma. Am stat in gara pana la noua. Ne duce la sarbi. Prin gari, lumea falfaie batiste si umbrele. Toti ne ureaza izbanda. Femeile plang.

...8 august. Azi-dimineata am sosit. Un sat croat. Eu cu plutonul meu plecam mai departe, pe jos. Suntem escorta trenului. Soarele arde grozav. O sa ne prapadeasca zapusala.

...9 august. Suntem intr-un catun ciudat. Asteptam tunurile. N-am mai vazut sat ca asta. E atat de lung, parca n-ar avea sfarsit. Facem garda la biserica fiindca e satul sarbesc si se zice ca sunt multe elemente suspecte. Capitanul a si prins vreo sase tarani care o sa fie impuscati. Asa-i ordinul de la divizie.

...14 august. Ne plictisisem. Acuma insa ne-a trecut plictiseala. Am facut treizeci de kilometri pe o caldura ingrozitoare. Se aude ca ai nostri au trecut Sava si ca la Sabatz e o lupta mare... Pe seara iar pornim peste o miriste. Ne scoase din sat fiindca era vorba sa se intoarca cei de la Sabatz ca sa se odihneasca, dar n-au venit. Soldatii canta Desteapta-te, romane! si glumesc parca ar fi la manevre.

...17 august. Ne-am intors in sat si am asteptat pana azi-noapte, cand a venit ordinul sa venim aci in mars fortat si sa asteptam noi ordine. Am sosit la noua dimineata si ne-am culcat. Am dormit cateva ceasuri. Acum asteptam. Se aude bubuitul tunurilor.

Dincolo de Sabatz. 18 august, in zori. Stau culcat afara din oras, intr-o livada mlastinoasa. Doi porci grohaie la cativa pasi. Aseara la opt au sunat alarma si a trebuit sa las pe masa friptura si sticluta cu vin negru. La noua ne-a oprit in mijlocul campului, ne-a impartit cartuse si ne-a oprit sa fumam. Mergeam pe doua drumuri. Ne opream mereu din pricina cailor artileriei. Suntem vreo trei mii, poate mai multi. La miezul noptii am ajuns in Klenak. Se auzea foc de pusca. De-aici nu erau decat zece kilometri pana la Sava, si niciun sat. Tunurile au fost trimise inainte, iar noi am dormit vreun sfert de ceas. Drumul merge la vale. Pretutindeni, tunuri si gherete de graniceri. Mi se stranse inima de-a binelea, nu mai e decat un kilometru pana la Sava, unde e podul de pontoane. Din zece in zece pasi, cate o sentinela. La 2 ore si 43 minute noaptea am pus piciorul pe pod. Pe cellalt tarm fumega o cladire uriasa, pe urma fabrica de caramizi ciuruita de granate. si un miros de praf de pusca, imbatator. Pe ulite, nici tipenie de om, numai mobile sfaramate si sentinele care dormeau in picioare, cu arma la brat. intuneric bezna; colonelul ne conducea... Am iesit din oras, aci, in livada... Acum rasare soarele. Stam culcati in linie de tragatori, cu arma in mana. Noi suntem in aripa stanga, aproape de sosea. Maiorul a chemat pe comandantii de plutoane si ne-a aratat; De-acolo vine dusmanul! Dincolo de livada e o porumbiste, iar mai departe incepe padurea. Locotenentul Crihan priveste mereu cu ocheanul. Nu se vede nimic.

18, orele 6 si 10 minute dimineata. Un srapnel trece peste capetele noastre spre podul de pontoane. Cel dintai foc! Ai nostri s-au s...

Klenak, 18 august, dupa Sabatz, la Ambulanta, dupa-amiazi. Zac si scriu... Urmez... Cand a fasait srapnelul sarbesc, locotenentul a strigat: "Ei, baieti, de-acu incepe hora!" Dusmanul e la 1.500 metri. Dar nu era unde-l asteptam noi, in fata. Focul venea din dreapta, dinspre padure. Din trei in trei minute, cate un bubuit de tun.

Ai nostri au raspuns tot cu tunurile. Pe urma, tacere. Poate sa fi fost sase si jumatate cand am plecat in linie de tragatori spre porumbiste. Capitanul dadu ordinul: "Plotonul al doilea si al treilea, inainte!" Mergeam putin la deal. Pana la marginea porumbistei ne-am tarat pe burta, nici n-am bagat de seama. Amandoua plotoanele mergeau. Locotenentul alerga mereu inainte si se intorcea inapoi.

Intram in porumbiste, cu arma in mana, dar n-aveam voie sa tragem, ca nu cumva sa ne vada de la marginea padurii. Prin porumbiste, o salva de gloante, in jurul nostru de-abia cateva gloante au trecut. Ciudat mai sfaraie gloantele! Am mers asa vreo jumatate de ceas. Cu mare bagare de seama. Cand am ajuns la marginea porumbistei, ne-am pomenit cu o salva groaznica de gloante. Trei deodata au cazut gramada. Porumbistea toata era plina cu de-ai nostri. Auzeam mereu: "inainte! inainte!" Am facut si eu semn cu sabia spre padure. intre porumbiste si padure e o livada de vreo sase sute de metri. Am inceput sa alergam. Cum am navalit din porumbiste, era cat p-aci sa cad. Ma impiedicasem de cadavrul unui sarb mort mai de mult, in haine civile. Un miros groaznic. Cu fata in sus, gura cascata, arma franta alaturi de dansul. Trebuia sa alergam din rasputeri prin livada. Foarte multi flacai se vedeau cazand. Unii tipau, altii injurau. Credeam ca sarbii sunt inaintea padurii intr-un sant, dar numai sepcile erau acolo, ei trageau cocotati in copaci. Am inceput si noi sa tragem.

Un locotenent a pus doua mitraliere si a deschis focul spre padure. Vedeam cazand oameni din copaci. Multi. Nu stiu cita vreme a tinut pana am trecut livada, doua minute sau un sfert de ora. Ne tranteam jos, trageam, iar porneam. Cand am ajuns la santuri, sepcile militare asezate frumos pe gramezile de pamant "iar jos, in sant, morti de mult, si peste dansii cad acum multi de-ai nostri.

Un soldat trece ca furtuna pe langa mine cu baioneta la arma, un glonte il loveste in genunche, ii tasneste sangele. Sar santul, dar il aud vaitandu-se: "Mama, mama!"... "Brancardier! Brancardier!" Alt soldat il ia in carca si-l duce inapoi. Intram in padure, alergam nebuneste printre copaci. Pe la mijlocul padurii, alta ploaie de gloante. srapnel. Se prabuseau copacii, paraiau ramurile. Simt ca ma impiedec si cad langa o radacina iesita din pamant. Vreau sa ma ridic; nu pot. N-am simtit sa ma fi atins vreun glonte, credeam ca m-am lovit de vreun copac.

imi pipaiesc salele, simt caldura la mana, vad ca e insangerata. Ma gandeam ca poate mi-a intrat vreun gandac in cizma, fiindca ma intepa grozav. Dar si la picior ma lovise o schija de granata.

Toti tipau: "Cartuse, cartuse!" Pe urma a inceput sa ma invaluie o ceata parca. imi ziceam ca mor. Macar de-as sti ca am invins. M-am tarat totusi langa un copac batran. Acolo mai era un ranit. Sprijinindu-ne unul pe altul, ne-am dus inapoi la santul cu cadavre si ne-am trantit in mijlocul lor. Tovarasul meu, un plutonier, a smuls de pe haina unui maior sarb mort o decoratie si si-a infipt-o pe piept. si el are un glonte in sale. in sant tot auzeam: "Brancardier! Brancardier!" si cateva injuraturi romanesti. Peste o jumatate de ora vin doi soldati. Nui-am vazut, doar am auzit: "Ia pe domnul sublocotenent, eu pana atunci vad care mai traieste". Pe urma nu stiu ce-a fost, dar acuma ma pomenesc iar in casa cea galbena, de unde am plecat inainte de-a trece Sava.





Razboiul. Insemnarile unui sublocotenent


Aceasta pagina a fost accesata de 917 ori.
{literal} {/literal}