Taranul si coasa

Taranul si coasa

de Liviu Rebreanu


Intamplarea facu sa fiu odata de fata cand intra un taran intr-un magazin de fierarie.

- Buna ziua! zise dansul.

- Ce doresti?

- As vrea sa cumpar o coasa...

Negustorul se repezi si tranti pe tejghea un manunchi de coase.

taranul se uita la ele chioras, cu niste priviri dusmanoase, apoi, intorcandu-se cu dispret si stramband din nas, murmura:

- As cumpara d-alea cu pajura tunului.

Negustorul dadu la o parte coasele cu cap de taur si aduse vreo cateva din cele cu pajura tunului.

- Da’ parca mai sunt acolo, mormai taranul peste umar.

Pravaliasul, om rabdator, aduse indata toate coasele insemnate cu pajura tunului. taranul isi aluneca ochii peste marfa, dar nici n-o atinse. Clatina din cap ganditor.

- Ei, ce mai poftesti?

- De, ma gandesc ca tot mai bine o fi sa aleg una din cele cu cap de taur...

Negustorul n-avu incotro; incarca tejgheaua din nou cu coasele cele dintai. Acuma insa vazu si taranul ca-si face de cap si deci lua din gramada o coasa la nimereala.

inchise intai ochiul drept si cerceta coasa cu de-amanuntul, apoi inchise pe cel stang, tinand-o inainte, cu varful in jos. Pe urma o ridica in sus si o mai privi asa o bucata buna de vreme.

- Cat ai cere pe ea? tafni, in sfarsit, catre negustor, asa ca cu gura altuia.

- Patru lei.

- Pe coasa asta? intreba taranul batjocoritor. Nu se poate!

O indeparta putin si trase cu mana o linie in aer, sa vaza cum ar veni dac-ar avea coderiste, apoi o ciocani cu degetul aratator si, in cele din urma, o indoi pe genunche.

- Hm... ei... va sa zica, nu glumesti?

Negustorul se jura pe tot ce are mai scump ca nu i-o poate da mai ieftin deoarece si pe el il costa patru lei in cap.

- Dar bine, domnule, nu vezi d-ta ca nu-i calita cumsecade?

- Te inseli, e fabricata din cel mai fin otel englezesc.

- Ia nu te mai face caraghios! Trebuie sa fii orb sa nu vezi ca e facuta dintr-una veche...

- E o marfa minunata, care o sa tie pana la moartea d-tale.

- Daca cumva nu s-o rupe in otava, zise taranul razand.

- Coasa ca asta n-ai avut d-ta de cand esti pe lume. Ma rog, n-ai decat s-o cercetezi mai bine si sa vezi...

- As, ce sa mai cercetez? Coasa-i coasa, una ca si alta. O iau pe care imi cade in mana. Ei, spune-mi verde, cat ceri pe ea, ca n-am vreme de pierdut. Am o multime de treburi prin targ...

- ti-am spus o data: patru lei.

- Dar bine, domnule, pe ce ceri d-ta patru lei, pe ce?...

si, zicand aceasta, incepu sa cerceteze coasa din nou, iar ca sa o vaza mai bine, iesi in strada. in prag, insa, se intoarse si striga:

- Ia seama, ca mi-am lasat inlauntru palaria!

Afara razele soarelui tremurau si alunecau vesele pe oglinda albastrie a fierului. taranul duse coasa incetinel la gura, sufla si astepta cu adanca evlavie pana ce aburii o intunecara o clipa si apoi se limpezira iarasi, numaidecat. Pe urma o atinse de cateva ori cu varful de trotuar, facand-o sa clincaie.

- Cam ciudat suna, mormai dansul intorcandu-se alene in pravalie. O dai cu trei lei si cincizeci, sau n-o dai?

- Ei bine, fie; deoarece tin la d-ta, hai sa raman eu de paguba, ia coasa cu trei lei si saptezeci si cinci de bani!

- Doamne fereste!... Ce-ar zice feciorii mei cand ar afla c-am dat atata?... Ei, o dai ori n-o dai?

- Mai ieftin nu pot s-o dau.

- Atunci sa ramanem sanatosi!

Iesi; dar din mijlocul strazii se intoarse repede inapoi si mai striga o data:

- O dai ori n-o dai?

- Nu, n-o dau.

taranul isi mototoli zapacit palaria unsuroasa intre degete.

- De cand sunt n-am avut treaba cu un om mai fara suflet ca d-ta... de cand tin eu minte... stii ce, domnule, pun coasa deoparte, am sa ma mai gandesc nitel afara.

Dupa vreun ceas de vreme veni insotit de o rubedenie.

- Am venit, zise dansul, stergandu-si sudoarea de pe frunte. Dumnealui e cumnatul meu. Ne-am sfatuit sa cumpere si el o coasa, ca doara cand cumperi doua se cuvine sa le iei mai ieftin...

- Mai ieftin nu le pot da, ti-am spus de o mie de ori.

- Gandeste-te bine, domnule, sa nu-ti para rau.

- Nu, nu. Nici sa nu ne mai racim gura.

- Va sa zica, nu vrei sa lasi nimic. Nici macar un ban? izbucni taranul furios.

- Nicio para, raspunse hotarat negustorul.

- Ei, acu ce sa mai zic? adaoga taranul mai imblanzit.

- Zi ce-ti place. Eu nu mai stau de vorba cu d-ta.

- Aide, aide, nu te mai supara si d-ta asa, ca o cucoana batrana. Daca ti-e scumpa vorba, hai, da mana.

si taranul, multumit, dadu mana cu negustorul.

- Asa. Iaca, ne-am invoit! Caine sa fie cine nu se va tine de tocmeala...

Cu o incetineala sarbatoreasca, incepu sa-si descheie pieptarul. in vremea aceasta insa nu-si lua de loc ochii din coltul unde razimase coasa cumparata. Deodata i se nazari ca coasa e mai stramba si mai mica decat aceea pe care o alesese. Iscodi cu priviri manioase personalul pravaliei, apoi ridica coasa si-i cantari greutatea.

- Asta-i alta coasa! striga dansul intaratat. Poti sa spui ce vrei, asta nu-i coasa mea!...

si repede isi incheia nasturii lucitori de cositor ai pieptarului.

- Cum sa nu fie asta coasa d-tale?! Vino-ti in fire, nene, altmintrelea o sa-mi ies si eu din tatani!...

- Nnda, hm... hm... Cine dracu m-a pus sa ies din pravalie!... Sunt si eu de vina, ce e drept!... Ei, acu ce ma fac?...

- iti spun ca asta-i coasa pe care ai ales-o!...

- Asta?... Parca eu n-am ochi sa vaz?!

O ciocani cu degetul, o indoi pe genunchi, o scoase in strada, o zangani de trotuar si se intoarse cu ea, pleostit, in magazin.

- Asta nu-i coasa mea!... Pe asta nu dau mai mult de trei lei si cincizeci!

- Nu umbla cu matrapazlacuri, nene!... Daca nu-ti place asta, poftim, alege-ti alta. Gasesti aici cate doresti.

- Da’ ce, crezi d-ta ca eu sunt nerod sa ma apuc din nou sa-mi bat capul alegand? O iau pe asta, dar mai ieftin, fiindca e mai slaba ca cea dintai.

- Spui prostii, neica, inceteaza!

- Cum? Adica vrei sa raman eu de paguba? Nu te-ar durea pe d-ta sufletul sa-mi iei mie doua preturi?

- Hai, scoate banii degraba si nu mai vorbi degeaba.

- Bine, striga taranul amarat, sa ai d-ta dreptate. Dar cel putin sa impartim cei douazeci si cinci de bani, sa nu raman eu cu toata paguba.

- Ramane asa cum am spus.

- Ei, daca e asa, ia-ti banii!...

incepu iar sa-si descheie pieptarul, din al carui buzunar scoase, cu multa bagare de seama, o piesa de doi lei si o intinse negustorului.

- Ceilalti ii strang acusica!

Dintr-alt buzunar al pieptarului mai scormoni patruzeci de bani, iar dintr-un al treilea alti zece bani.

- Uite cincizeci bani.

Apoi vari mana in buzunarul cioarecilor, unde gasi saptezeci si cinci de bani.

- Cincizeci de bani cu saptezeci si cinci fac un leu si douazeci si cinci. Acu cat mai lipseste?

- inca cincizeci de bani.

- Cincizeci?... Hm... Nu cred sa mai am atata.

in vremea aceasta, cu mutra cea mai nevinovata din lume, pandea ochii negustorului, parca ar fi vrut sa-i citeasca gandurile.

- Adica... Ia stai nitel... Unde dracu i-am pus? Aha, in nodul basmalei!...

intr-adevar, din coltul botit al unei basmale rosii mai scoase douazeci de bani.

- astia au fost cei din urma, zise dansul prietenos. De unde nu-i nici voda nu poate lua!

- inca treizeci de bani! starui negustorul fara mila.

- Acuma lasa, nu mai zice nimic; coasa si asa nu face doua parale! si nici nu mai am bani la mine, ca ce bruma mai am i-am uitat in caruta, in suman. Cred ca nici d-ta nu vrei sa alerg atata amar de loc pentru cativa gologani. O sa ne rafuim noi altadata ca oamenii cinstiti.

- Mie sa-mi platesti pe deplin! Du-te de ada paralele, ca coasa n-are sa fuga pana te intorci d-ta!

Atunci taranul deodata facu pe jicnitul.

- Ce? Adica n-am eu la d-ta cinste de cativa gologani? stii d-ta, domnule, ca tata si cu bunicu-meu au fost primari? Mie nu-mi trebuie mila nimanui, sa stii d-ta i Cumnate, arunca-i treizeci de bani si hai sa plecam!...

isi lua posomorit coasa si se indrepta spre usa. in prag insa se mai intoarse o data cu fata schimonosita, plina de dispret, si, facand sa luceasca coasa in lumina soarelui, striga triumfator:

- Asculta, domnule! Sa stii de la mine ca asta-i cea mai buna din toate coasele d-tale; celelalte nu fac doua parale!





Taranul si coasa


Aceasta pagina a fost accesata de 1091 ori.
{literal} {/literal}