Scrisoare Liviu Rebreanu 10 iulie 1924

Scrisoare Liviu Rebreanu 10 iulie 1924

de Liviu Rebreanu


Bucuresti
joi, 10 iulie 1924


Sfanta mea sotie si iubita nevasta,


In sfarsit mi-a dat Dumnezeu iar o noapte buna si rodnica. Am scris frumos si destul. Adevarat ca nici n-a fost cald peste fire, ci tocmai bine. Acuma pot zice ca merge bine...
Ieri am primit alte doua scrisori de la voi; mersi si sa traiti! Imi pare bine ca nu ma uitati, cum nu va uit nici eu.
Am sa-ti aduc fireste, pudra dorita, numai sa se gaseasca. Chiar acuma trimit pe Ana, caci eu, cand ies, e inchis la Beckmann. Sa speram c-o sa fie.
Maine seara voi sosi la voi, sa va vad cum petreceti. Asa ca maine nu va voi mai scrie, c-ar sosi scrisoarea dupa mine. Noutatile de maine vi le-oi spune din gura.
Aseara am avut la masa pe Budugan (ti-am spus) Mi-a mai venit, dupa-masa, Pora sa-mi ceara un studiu despre miscarea teatrala a anului trecut pentru un calendar mare ce-l scoate Cartea Romaneasca. Voi face. Apoi mi-a mai cerut voie sa-mi reproduca doua nuvele intr-o colectie populara, "Pagini alese din scriitorii romani", care se distribuie in zeci de mii de exemplare la tara. I-am acordat. Pentru asta se plateste un onorar uniform de 1.000 lei. O sa-l iau mai tarziu putin; acuma n-am vreme. Pentru studiu i-am cerut si a convenit sa-mi dea 3.000 lei. Si asta dupa ce-l voi face. Nu vreau sa iau bani inainte.
Aseara, avand de lucru cu Buzdugan, am iesit de-abia spre ora 9 din casa. Ne-am dus apoi cu Corneliu la "Carabus", unde a debutat Prince-Rigadin. Drept sa-ti spun, nu face doua parale. E actor mediocru de tot. Tanase il baga in cofa de nici nu se vede.
La 11 1/2 am fost iar acasa si am pornit la lucru. Acuma o sa ma las pentru azi; a mers destul de bine si sunt foarte multumit.
Azi iar am pe Buzdugan la mancare, dar la 7 vreau sa ies sa ma tund, caci am niste late pe la urechi ca un magar...
La noapte ma voi opri la 6, sa pot dormi si sa ma scol la timp pentru tren. In sfarsit, maine seara - ura!
Nu pricep cum nu aveti pofta de mancare? Eu stiu ca baile iti starnesc niste pofte nebune. Asa parca era la Techirghiol? Las ca am sa vad eu maine.
Ei, de-acuma multe pupaturi! ... Dar mika kokoro (in argou maghiar:cocosel) de ce nu-mi mai scrie cate-un rand, ai? Am s-o pedepsesc.
Pa si pa si la revedere!

Liviu





Scrisoare Liviu Rebreanu 10 iulie 1924


Aceasta pagina a fost accesata de 266 ori.
{literal} {/literal}