Scrisoare Liviu Rebreanu 11 octombrie 1918
de Liviu Rebreanu
Iasi, joi, 11 octombrie 1918,
Fanicule drag,
Tu dai telegrame, tu promiti scrisori zilnice si tu nu te tii de vorba. A trecut ieri saptamana de cand e datata ultima ta scrisoare. Intr-o saptamana cine stie cate nu se intampla ... Si tu taci? Nu te mai recunosc ... Sau o fi jidanii la mijloc care nu transmit scrisorile la vreme? Iti inchipui cu cat drag astept orice veste de la voi. Atata am aici - conversatiile cu tine, impreuna cu sperantele de revedere grabnica. Intreruperile prea lungi ma pun pe ganduri. Nici nu pot scrie. Imi inchipuiesc ca cine stie ce necazuri, neplaceri ai.
Eu alaltaieri, marti, ti-am scris ultima oara. Ti-am trimis intr-un plic separat si niste sare de lamaie de 3 lei. E putina, fiindca am luat-o de la pravalie, dar zice ca e superioara.
Aici toata curtea e bolnava de gripa spaniola. Dupa casa Robert, a urmat casa Focsaneanu, unde toti sant bolnavi. Mai lipseste Cohn si Ofelia. In schimb eu sant tu, slava Domnului. Gimnastica serala imi face bine, m-a dezmortit. Preparativele acestea pentru intalnirea cea mare imi fac o placere imensa - parc-as sta de vorba cu tine, in vremuri bune...
Aseara venind spre casa, pe la 7, am intalnit pe Elvira in automobil, pe Pacurari. Mi-a strigat ca ti-a scris tie. Ma duc acuma dupa-amiazi sa vedem ce a vrut, ca n-am inteles-o bine.
Sambata dupa-amiazi sunt poftit la Minulescu, cu baietii, la o cafea si o parola.
Atatea noutati am azi. Cate am, iti comunic. Macar de-ai face si tu la fel de des. Oricum insa te imbratisez mult si din toata inima si cu toata dragostea impreuna cu pe Puica mea scumpa.
Liviu
Scrisoare Liviu Rebreanu 11 octombrie 1918
Aceasta pagina a fost accesata de 1196 ori.
