Scrisoare Liviu Rebreanu 13 iulie 1929

Scrisoare Liviu Rebreanu 13 iulie 1929

de Liviu Rebreanu


Sambata, 13 iulie 1929 - Orlat

Prea scumpa nevestica,



Am ispravit acuma cu Puicuta, ca sa pot sta mai pe indelete la vorba lunga cu tine, cum iti place tie, stiu. Trebuie sa mai stii ca eu aici sant si vreau sa fiu cat mai izolat, ca sa-mi pot vedea de treburi. Altfel m-ar coplesi vizite si intrevederi si scrisori, inat nu mi-as putea ajunge scopul pentru care am venit aici. Chiar si voua va scriu acuma relativ mai rar, fiindca am inceput de-a binelea sa ma avant si sa scriu si noaptea, de la 9 pana la 6 dim
apoi si dupa-masa, de la 3 pana la 6. Si nu vreau sa pierd timpul, pe cat se poate. Sant fericit sa primesc stirile voastre dragi si sa ma incant cu ele. De la mine insa sa va multumiti si cu scrisori mai scurte, ramanand ca mai ales sambata sa compensez pe cele scurte prin cate una kilometrica.
Toate aranjamentele pe care le faci tu acolo cred ca sant foarte bune. Esti tu prea cuminte si chibzuita si n-am de ce sa-mi bat capul. Cum ti-am mai scris insa, cu banii ce-i aveti sant sigur ca veti iesi la socoteala acolo, dar pentru drumul la Paris cred ca va trebui sa va mai trimit. Deci, inca o data: imediat sa-mi comunici costul biletelor la Paris, ca sa va pot trimite si voi sa puteti primi la timp.
Si-acuma va las pe voi sa petreceti cat mai placut (ah, contele) si sa-ti scriu despre cele de pe-aici. S-o iau dinapoi.
Fireste ca la Pitesti am aranjat sa iau via si am depus 50.000 lei la banca lui Coanda. El insa era tocmai plecat la Bucuresti, incat nu l-am putut vedea. Sper insa ca via vom lua-o, daca se va tine Ionel de cuvant. N i-am lasat inca procura. Am uitat si eu, si el. Dar ii voi face la august, cand voi trece la Bucuresti. In orice caz, daca si intrucat depinde de mine, via va fi a noastra.
La Ionel am stat pana pe la 12. Lina mi-a repezit un dejun copios. Am calatorit foarte bine. Doar pana ceea de radiator. Dar n-a fost nimic grav si ne-am aranjat, incat am sosit aci la timp.
In primele zile a mers mai anevoie munca mea. Pana m-am dat pe brazda. Imi era si dor de voi, nu stiu cum, ca un copil. Dar din ziua cand v-am scris prima scrisoare, merge bine. Cand mai mult, cand mai putin, dar merge mereu. Sper ca va iesi ceva bunisor. Si ceva deosebit de ce-am facut. Vom vedea. Daca as putea termina pana la sfarsitul lui iulie  Craisorul, in august as avea timp sa mai pun ceva la punct.
Cred ca traiesc aici destul de izolat. Nu primesc pe nimeni. Mi s-au anuntat diverse vizite de prieteni de pe la Sibiu, Calimanesti etc. Am refuzat categoric. Plopeanu i-a scris despre tratativele cu Teatrul Mic si a vreut sa vie sa-i supuna lucrarile ca sa se ia o hotarare. Cu regret nu l-am primit aici. Mai bine m-am dus eu pana la Calimanesti, unde sosise si el pentru cura. Acolo in trei ore puteam termina, pe cand aici trebuia sa-l gazduiesc si sa pierd vremea. Astfel alaltaieri am fost eu la Calimanesti. Am plecat la 11 de-aici, am ajuns la 1, am dejunat acolo cu el si la 4 am plecat inapoi, incat la 6 si ceva am fost acasa La Calimanesti am intalnit si cativa actori, Enescu, Mortun, Folescu, cu care n-am facut decat sa dau mana. Paulica, afland de la Plopeanu ca il voi intalni la Calimanesti, a venit si el cu Marioara de la Bucuresti, sa ma vada. M-me Sghibart, dupa ce am ispravit lucrarile cu Plopeanu, foarte draguta: m-a intrebat de voi, mi-a dat un borcand de dulceata (n-am ce sa fac cu el si l-a dat copiilor aici) si o ceasca pentru cafea.
Acuma insa am alta dificultate. Maine d.a. trebuie sa plec la Bucuresti pentru o zi, unde m-a chemat ministrul (Aurel Vlad), probabil pentru chestia banilor si poate si pentru organizarea ministerelor. Mi-e foarte neplacut, caci pierd doua seri, dar marti dimineata cred ca voi fi inapoi la treaba. Din Bucuresti am sa va scriu.
Nu stiu nimic despre politica. Nici nu vreau sa stiu, ca prea ii fura timpul in zadar. N-am idee ce e cu organizarea ministerelor. Se va desfiinta Ministerul Artelor? Nu stiu nimica. O sa-ti spun de la Bucuresti.
Nici eu nu citesc ziare. Singura mea lectura sant Povestile ardelenesti de Ion Pop-Retegan, aceleasi care au fost deliciile copilariei mele si pe care le recitesc acuma ca sa-mi consolidez atmosfera ardeleneasca pentru Craisorul. Of, Doamne, mult zbucium mai e si cu Craisorul asta!
Imi place ca fagaduiti ca la anul stam la viisoara noastra toata vara. Bine ar fi. N-am avut timp sa ma abat s-o vad, cum planuisem. Poate in august. Dar poate sa va mai fac si vreo surpriza pana atunci.
Multe, multe sarutari, Fanisor drag, si scrie-mi mereu.

Liviu





Scrisoare Liviu Rebreanu 13 iulie 1929


Aceasta pagina a fost accesata de 331 ori.
{literal} {/literal}