Scrisoare Liviu Rebreanu 13 octombrie 1918
de Liviu Rebreanu
Iasi, sambata 13 octombrie 1918
Fanicule nepretuit si dorit,
Intai sa-ti comunic o plictiseala. Ieri am aflat la Ministerul de Interne ca curierul care pleaca de la Bucuresti miercuri a pierdut venind incoace, in tren, doua colete de corespondenta. S-a telegrafiat in toate partile, dar nu se stie daca va avea rezultat. Cum eu n-am primit de la tine mai bine de o saptamana nimic, imi vine a crede ca s-a pierdut si vreo scrisoare de-a ta impreuna cu altele. Ar fi bine cel putin sa stiu de s-a pierdut ceva. Poate ca ai vrea tu sa cercetezi? ... Ultima scrisoare ce am primit de la tine avea data de miercuri (saptamana trecuta) Poate ca tu mi-ai mai scris, dar cei carora le-ai dat sa transmita le-au intarziat, ca de obicei. Este deci probabil ca scrisorile ce ai predat tu intre joi (saptamana trecuta) si miercuri (saptamana asta) sa se fi pierdut. Intreaba deci lamurit la Lumina cum stau lucrurile. Mi-ar parea nespus de rau sa se fi pierdut vreun rand de-al tau. Lasa ca sunt trist si plictisit ca de atata vreme nu mai stiu nimic de tine. De ce nu vrei sa trimita indata ceea ce dai?
Acuma sa-ti mai spun de Elvira. Ti-am scris ieri ca este in divort cu Manolescu. Am aflat ca Manolescu a si bagat hartiile de divort inca de alaltaieri. Elvira e cam plictisita, dar nu vrea sa se arate.
Ti-am scris ieri ca am fost dimineata pe la ea. M-a chemat sa ma mai duc si aseara, pe la noua, sa facem o convorbire pentru Scena, ca soseste la Bucuresti, si alte palavre. M-am dus. Am mai avut si norocul ca am intalnit pe unul de la Gazeta Bucurestilor, directorul Sarateanu, care m-a poftit la masa la Restaurant Continental. Am mancat deci bine, pe gratis, cu economie de o masa. In sfarsit, la ora noua m-am dus. Era singura cu Jenny. Am stat cam un ceas, am facut ciorna convorbirii, mi-a dat 100 lei ca sa-i trimit la jurnal, sa puna negresit convorbirea. Articolasul l-am facut apoi azi si-l trimit acuma, prin Barasch, lui Branisteanu cel mic. Nu e iscalit deci nu ma angajeaza intru nimic. Daca pe tine nu te deranjeaza, poti sa treci si tu pe la Scena lui Branisteanu, sa-i spui ca ti-am scris de convorbire si sa-i adaogi sa-l puna repede. Eu i-am scris lui ca nu vreau sa stie nimeni ca-i facut de mine. Daca te intereseaza, cere-i sa citetsi inainte de-a apare.
Vasazica am stat cam un ceas pana am stabilit ce sa zicem in interviev. Ea era imbracata cu un tailor gris, cu blana. Atunci mi-a spus ca pleaca Berceanu la Bucuresti, prin Galati, si ca vrea sa se duca la gara, sa-si ia adio. Am mers pe jos. M-a tarat pe Lapusneanu, pana la Tufli, probabil ca s-o vaza craii, sau poate chiar Manolescu. Dar n-am intalnit pe nimeni. Ne-am intors. In Piata Uirii am luat o trasura. Ne-am dus iar acasa la ea, ca sa parfumeze florile. Pe urma la gara. A dat doua telegrame, lui Enescu si Peretz, pentru rolul din Bimbasa-Sava. Eu am fost casierul. Imi daduse 100 lei ca sa platesc cheltuielile. Am asteptat vreo trei sferturi de ora. In sfarsit, am vazut pe Berceanu, impreuna cu fratele sau. Eu am stat de vorba cu fratele lui Dan, care-i foarte destept baiat. Ea si cu iubitul s-au urcat in compartiment. Am zabovit asa vreo jumatate de ceas. S-au pupat la plecare etc. Intre timp insa Elvira mi-a cerut prin fratele lui Berceanu 80 lei. Zica ca sa-i schimbe 100 lei. Dupa ce a plecat trenul, isi aduse aminte ca a uitat pe masa sutarul. Mofturi. I-a dat lui 80 lei, sant sigur, Dan Berceanu mi-a fagaduit ca-ti va transmite din parte-mi toate cele bune. De-altfel zice ca ei stau pe Povernei ... In sfarsit, am dus-o iar pana acasa, mi-a dat de am platit birjarul 60 lei. Si am venit si eu acasa. Iti povestii toate acestea si apoi sa fii in curent cu poznele ei.
In sfarsit, acuma pare stabilit ca pleaca la Bucuresti. Chestia e doar sa-i vie ausweis-ul. In orice caz, la 1 noiemvre poate sa plece si fara ausweis, cu bilet romanesc. Asa ca pe la mijlocul saptamanii vitoare va fi la Bucuresti, daca cumva nu s-ar impaca pana atunci, desi nu cred, fiindca n-o mai vrea Manolescu. N-am izbutit inca sa aflu tot cum a fost, dar imi face impresie ca a prins-o cu Berceanu.
Ea m-a intrebat si aseara daca poate sa traga la tine; i-am spus ca desigur. Asa ca ea merge direct la tine.
Am sa-ti telegrafiez, fireste, cu o zi inainte de a pleca, atunci cand voi vedea ausweis-ul si va fi sigur absolut ca pleaca.
Asta e senzatia de azi.
M-me Robert mi-a cerut bilete la teatru pentru diseara. I-am fagaduit. Mi-a trimis acum la pranz de mancare: supa si rasol. I-am multumit.
Tot astept sa vad ce-o fi si cu plecarea mea ... Of, mult mai tine!
Ce-ai facut cu Puicuta, pe care o pup de sapte bilioane de miliarde de ori!
Scrie, maicuta, scrie, nu te lenevi? Nu-ti fac reprosuri, dar scrie. Ziceai ca in fiecare zi ... Macar in fiecare saptamana!
De cate ori vreai sa te sarut, pe unde, cat? Mie mi-esti draga si dorita toata.
Scrisoare Liviu Rebreanu 13 octombrie 1918
Aceasta pagina a fost accesata de 1200 ori.
