Scrisoare Liviu Rebreanu 14 octobrie 1928
de Liviu Rebreanu
Bucuresti, dumineca, 14 octomvre 1928
Mult iubitele mele,
Desi n-am mai primit nimica afara de scrisoarea de ieri, eu am sa continui cu palavrele, mai ales ca in scrisoarea ce v-am trimis-o ieri, indata ce am primit-o pe a voastra, n-am putut adaoga decat vreo zece randuri noi, grabit sa o pun la posta, sa va soseasca mai repede, sa aflati ce-i pe aici.
S-o iau insa metodic, tot de la scrisoarea voastra. Tot nu-mi vin in fire de cate ati patimit, dar mai cu seama vagabondajul noaptea pe la hotelurile din Paris e ceva fenomenal. Il intalnii aseara pe dr. Nanu si-i spuse-i ce-ati patit. Va trimite toate salutarile si-i pare si lui rau ca n-a revazut pe Puisor inainte de plecare. Fireste ca asteapta cu drag promisa ilustrata. Cand i-am spus ca tu, Fanny, vei sta la Paris vreo sase saptaani, a lesinat de emotie ca ai sa te faci pariziana sadea.
Vorbesti despre deprimarea d-rei Eftimiu pentru plecarea dr. Kharbush. E foarte de inteles. Dar Kharbush a si plecat sau va pleca mai tarziu? Daca mai e la Paris, desigur il veti intalni, spuneti-i toate prieteniile mele.
Eu banuiam ca sant basme pensiunile cele faimoase si ca tot mai bine la Bonela noastra cunoscuta si de treaba. Stand si tu cu Puica, ai facut o mare economie de hotel; plus ca esti necontenit langa fetita asta extraordinara, care a plecat cu o luna mai devreme decat ar fi fost trebuinta. Ce-ar fi sa se implineasca prorocirea ce mi-a facut-o doamna despre care v-am scris? I-am spus insa de-atunci: cum sa se marite fetita, cand nici nu e aici? Totusi a repetat insistent ca cu siguranta vom avea nunta in casa. Poate va intalni ea pe acolo vreun lord sau cine stie ce minunatii? ... In sfarsit, mare lucru. Dar cate mi-a spus mie! Ca am atata si atata noroc, ca foarte curand voi primi cine stie ce mare demnitate si, drept concluzie, ca mai am 14 ani de trait.
Acuma, dupa ce ati ispravit cu instalarea, imi inchipui ca santeti in plina campanie de cumparaturi. Intr-un ceas bun si noroc sa cumparati tot ce e mai superb.
Pe acolo a inceput marti sa ploaie. Aici a inceput de asemenea azi sa taraie monoton si plicticos, adevarata ploaie de toamna. E destul de rece, raceala umeda. Tinca mi-e bolnava, zice ca nu mai poate, incat i-am dat o carta de vizita la dr. Nanu s-o doftoriceasca. Eu insa sant zdravan ca un grenadir, dupa ce m-am umflat daunazi de aspirine.
Cu Tinca si Vasile ma invoiesc. Pe Tinca doar am repezit-o urat azi; sper ca nu va fi nevoie a doua oara. Candela arde. Toate sant bine si in ordine.
Scriu binisor. Nu prea violent cum as fi crezut. Cred ca va merge mai bine de-aci inainte. Mi-a trebuit timp pana sa ma obisnuiesc, mai ales cu singuratatea si cu lipsa voastra atat de brusca.
Multe noutati n-am avut. Despre vizita lui Ionel v-am scris si n-am nimic deosebit de adaogat. Sereda a sosit c Sorbul luni noaptea. Au avut o intarziere de vreo 12 ore din pricina unei deraieri a unui tren ce l-a precedat pe al lor. Eu insa n-am vazut deloc pe Sereda. Ea mi-a telefonat dimineata, cand eu dormeam, iar dupa-amiazi s-a dus cu Maca la scoala si a ramas acolo. Poate s-o vad azi pe la Societate, caci Sorbul a venit din nou, acuma pentru o saptamana. Nici Sorbul n-a fost deloc pe-aici: nici eu nu l-am poftit. Era sa-l chem azi la masa cu sarmale, dar am lasat pentru alta data.
Nu v-am scris nimica despre vizita lui Mitica. A fost si el miercuri, iar joi l-am retinut la masa. Mi-a povestit diverse. Intre altele, ca s-au mutat de la cucoana buclucasa intr-o casa singuri in curte, mobilizandu-se cu concursul tuturor hotelierilor din Hateg. Firste ca la urma m-a ciupit cu un "imprumut" de 200 lei pe care mi-i trimite cum soseste acasa in scrisoare recomandata. Seara a si plecat sanatos.
Pe Maca n-am vazut-o deloc de cand ati plecat voi. Am sa ma duc intr-o zi s-o vizitez si s-o poftesc la un dejun extra aici.
Dar iaca ca am epuizat noutatile. Despre diferitele mele tratative literare nu va mai intretin; sant mereu aceleasi, cu oarecare variante. Vladescu ma mai cobate cu telefonul, altfel n-a fost aici decat o singura data, cand mi-a adus o turnanta pentru carti, marfa franceza, buna, pe care o vazusem eu la el cand cu prezicatoarea, si-mi placuse.
Maine, luni dimineata, plec la Brasov cu Han si cu Savel pentru monumentul lui Saulescu. Seara la 9 voi fi acasa, la lucru. Imi pare rau doar ca ploua, dar fiinca am hotarat, nu mai vreau sa revin, ca sa pot fi complect linistit si in privinta asta. Nici azi n-am primit nimica de la voi. Cred ca maine, cand voi sosi acasam voi gasi un teanc de vesti.
Va imbratisez cu mult drag si dor pe amandoua de mii de ori.
Tui
Scrisoare Liviu Rebreanu 14 octobrie 1928
Aceasta pagina a fost accesata de 1236 ori.
