Scrisoare Liviu Rebreanu 15 noiembrie 1928
de Liviu Rebreanu
Bucuresti, joi, 15 noiemvre 1928
Mult iubitele mele,
Acuma indata va scriu, ca sa va mai gaseasca impreuna scrisoarea. De maine incolo voi scrie zilnic numai pentru Puicuta, ca sa primeasca in fiece zi cate-o stire de-aici si asa sa nu ramaie singura de tot indata dupa plecarea maicutei.
Adineaori am citit scrisoarea in care fixezi ziua plecarii pentru miercuri, 21 noiemvre. Asta inseamna ca vineri dupa-amiazi, la ora 5, vei fi acasa, Fanisor! Sa te aduca Dumnezeu sanatoasa si voinica, cu toate multele lucruri ce ti le-ai facut si pe care sa speram ca vei avea ocazia sa le arborezi.
Pana acuma, afara de lunch-ul cu Dragomirescu, nu ai scapat nimica. Mai este sambata seara banchetul in onoarea lui, oferit de universitari, la care vei lipsi tu. Dar mult interes nu prezinta astea. Vor fi poate lucruri mai importante.
Nu stiu daca v-am scris eu despre o vizita a mea la Lovinescu, intr-o dumineca dupa-amiazi, si despre Cella Delavrancea, care s-a oferit sa recomande traducerea Padurii spanzuratilor unui prieten al lor de la Editura Plon. Cu ocazia aceea am vorbit cu ea si Miller-Verghy si despre o proiectata revista franceza pentru miscarea literara romaneasca, unde s-a oferit bucuroasa sa colaboreze cu traduceri eventuale din operele tatalui ei si ale mele. Pentru acelasi oficiu de traduceri mi-a mai recomandat pe d-nele Simona Lahovary si Micaela Catargi. In urma spuselor ei, d-na Simona Lahovary m-a poftit ieri la ea sa vorbim despre acel proiect de revista, ca apoi sa poata raporta si regina Maria (ea e doamna de onoare a reginei). Am stat de vorba cu ea vreo ora. Nu mi se pare prea simpatica, e destul de batraioara si nici de inteligenta nu se rupe. Dar imi spusese Cella Delavrancea ca scrie foarte bine frantuzeste (Cella aceasta a si plecat cu barbatul ei de vreo 10 zile la Cairo, unde el e ministru plenipotentiar), daca va lua fiinta revista, poate s-o utilizam pentru mici traduceri. Fiindca la aceeasi revista eu as dori sa avem colaborarea constanta a printesei Martha Bibescu, o scriitoare foarte buna (o cunoasteti si voi, desigur), d-na Lahovary, impreuna cu d-na Catargi (pe care n-am vazut-o, dar o cunosc de la vechea comisie de filme), s-au oferit sa ma duca dumineca la Mogosoaia, la faimosul palat al printesei, sa ma prezinte ei si sa o facem sa conlucreze cu noi la revista. Dumineca eu nu pot sa merg, fiindca dupa-amiazi am adunat la S.S.R. cu criza cartii. Asa vizita la Mogosoaia va fi intr-o zi oarecare de la inceputul saptamanii viitoare. Despre ce voi face, am sa va scriu; adica voi scrie pentru Puisor, caci tu nu vei mai fi acolo sa citesti cu ea, ci vei afla acasa intamplarile.
Tu tot imi spui sa n-am grja de Puisor, ca e bine. D-apoi de cine sa am grije acuma daca nu de Puica asta incantatoare, care ramane singura acolo? Tu, Fanisor, vii acasa pe curand, pe cand ea ramane sa toceasca, saracuta. Baremi sa aiba tot ce-i trebuieste si sa fie multumita. Sant foarte bucuros de blana si mantoul ce si-a cumparat. Numai Puicuta, nu-ti cheltui tot, ia seama, stii vorba noastra cu boala si necazurile! Mai bine sa ai totdeauna ceva franci la banca si la buzunar.
Cu slujbele mele multiple nu-i de insistat. V-am vorbit numai de zvonurile din lume si notele din jurnale. Persista insa mereu ca voi fi numit secretar general la Arte. Dar eu nu stiu nimic. Afara de ce v-am scris n-a mai intervenit nimica. Nici chiar chestia ceea ca sant "unit" mi se pare ca nu e intemeiata. A fost parca mai mult un zvon, pentru ca trebuia un zvon. Cred insa ca nu se va rezolva asa curand nimica. Apoi eu in nici un caz nu vreau nici macar sa ma arat pe la sefii mei pana nu se va fi hotarat indiferent ce. Nu vreau si nu pot, repet, sa fiu postulant. Persist a-mi inchipui ca ei au nevoie de mine, nu eu de ei si ca dei trebuie sa mi se ofere, orice ar fi, cu staruinta din partea lor. Eu nu am de cerut nimic. In cazul cel mai bun, am de examinat ofertele si de primit, daca mi s-ar parea potrivite.
Azi m-a chemat la telefon Irina Lintes (care, in treacat fie zis, e in tandrete cu Maca, colosala; Maca, pare-se, mananca regulat la ea) si mi-a spus ca la 1 dec. pleaca la Paris pentru mai multe luni. Asteapta sa vii tu, sa-i dai indrumari cum sa se aranjeze ieften. Ma fericea ca va face Craciunul cu Puica mea, dar eu nu am fost prea incantat ... Corneliu Moldovanu imi da in fiece zi telefoane interesandu-se de numirea mea. El ar vrea grozav sa primesc eu teatrul. Pentru teatru se zice c-ar fi candidati Eftimiu si Marin Sadoveanu. De altfel, perspectivele venirei la putere imi prilejuiesc numeroase telefoane si intrebari, deocamdata insa toate zadarnice.
Fiindca scrisoarea ta data luni mi-a sosit aci joi seara, sper ca si asta - data maine vineri dimineata - va fi primita de voi cel mai tarziu luni. Voi face mereu asa de-aci incolo pana vei sosi tu acasa ca sa-ti incepi convorbirile cotidiane cu Puisorul. Va sarut cu mult drag.
Liviu
Scrisoare Liviu Rebreanu 15 noiembrie 1928
Aceasta pagina a fost accesata de 1201 ori.
