Scrisoare Liviu Rebreanu 1 noiembrie 1926

Scrisoare Liviu Rebreanu 1 noiembrie 1926

de Liviu Rebreanu


Bucuresti
marti, 1. XI. 1926 d.a.


Fanicule drag si scump,



Bravo tie! Ai scapat. Desigur cu multa emotie si suferinta, dar s-a sfarsit. De acuma, in cateva zile, vei fi ca o floare. Numai pana atunci ca fii cuminte, sa nu te agiti, sa stai linisttia. Mult a fost, putin a ramas si ce era mai greu a trecut.
Fiindca nu se poate sa-ti vorbesc, iti scriu si-ti voi da scrisoarea s-o citesti cand te vei simti mai bine.
Am sosit azi-dimineata la 9 la Sanatoriu, dar nu m-am aratat cand ai trecut spre sala de operatie ca sa nu-ti sporesc emotia (operata de apendicita si un fidrom de marimea unei mandarine). Imi spusese sora superioara ca ai pierdut din sperbul tau curaj de ieri si deci n-ar fi mai prudent sa mai intervie si amestecul meu pese ingrijorarile tale firesti. Am asteptat apoi acolo, in sala de asteptare. A durat lung, parea ca nu se mai sfarseste. In cele din urma la 10 3/4 dr. Ionescu veni si-mi spuse ca s-a terminat foarte bine. Dar tot te-a mai retinut acolo, in sala de operatie, pana ce a facut un pansament altei doamne. In sfarsit, peste vreo 10 minute, te-am vazut profund adormita, linisttia, putin mai palida, cum te-au urcat cu ascensorul, subt directa ingrijire si supraveghere a d-rului Sturner. Apoi profesorul (profesorul dr. Dimitrie Gerota, chirurg si anatomist) m-a chemat si mi-a aratat ce a scos. Am sa-ti povestesc poimaine ce am vazut. Saracuta de tine, de aceea te plangeai mereu de atatea dureri si necazuri. Profesorul imi spusese ca toate au mers foarte bine, ca nu e motiv de nici un fel de ingrijorare si ca de-aci incolo ai sa fii sanatoasa tun, disparandu-ti toate migrenele si diversele tulburari care ti-au amarat atatea zile. I-am multumit si l-am rugat sa te aiba si de-aci inainte in aceeasi grije prieteneasca. De asemenea am multumit d-rului Badescu care, la intrebarea mea, imi spuse ca plata sanatoriului s-o fac la urma, ca asa e obiceiul. Pe urma ti-am scris trei randuri mici pe o foaie de caiet si le-am incredinta d-rului Sturner sa ti le predea. Asa am plecat de-acolo si am sosit acasa la 12, povestind Puicutii si Ticai toate. Pe la 1 1/2 am intrebat la telefon cum esti? Mi-a raspuns superioara ca te-ai desteptat, ca ai varsat putin si ca acuma dormi linistit.
Noi ne-am asezat la masa mai usurati ca in sfarsit ai trecut peste incercarea asta grea. Acuma, sfarsind scrisoarea, ies sa-ti gasesc niste flori frumoase si sa merg sa ti le aduc. Vreau sa te vad, dar fara sa-ti vorbesc, ca sa nu te deranjez deloc. De altfel superioara mi-a spus ca ti-a angajat o sora de noapte care sa fie vesnic langa tine.
Iti pun aici textul informatiei pe care o dau la Rampa. Va apare poimaine, azi-dimineata n-am avut cand sa trec s-o dau.
Maine voi trece uar dupa-amiazi, pe la 3 1/2 sa te vad si sa-ti las cateva randuri, apoi joi vom veni cu Puia sa mai povestim. Sper ca pana atunci vei fi deplin bine si buna de taifas.
Acuma te imbratisez cu toata dragostea, tot mai mult.

Liviu






Scrisoare Liviu Rebreanu 1 noiembrie 1926


Aceasta pagina a fost accesata de 378 ori.
{literal} {/literal}