Scrisoare Liviu Rebreanu 20 octombrie 1918

Scrisoare Liviu Rebreanu 20 octombrie 1918

de Liviu Rebreanu


Iasi, sambata 20 oct. 1918


Fanicule micut, dragut si scump,




Am ajuns ca aproape nici nu ma mai pot gandi la altceva decat la tine si mereu la tine. Alaltaieri au trecut trei saptamani de cand ai plecat si poate va mai trece una pana ce ne vom revedea. E vreme lunga, atunci cand te-ai obisnuit cu nevestica vesnic alaturi, seara, noaptea, ziua, in diferite pozitii, implinindu-ti orice dorinta. Vezi, cand dormi langa mine, cand te simt aproape, pofta carnii trece sau se da inapoi; pot trece zile, chiar o saptamana fara sa uzez de fericirea care stiu ca este a mea, oricand, totdeauna. Pe cand departarea te omoara. Inchipuirea lucreaza neincetat. Vesnic te doresc, vesnic dorul mi-e in gand si-n suflet. Si vremea trece atat de greu! ... Nici o femeie in lume nu mi te poate inlocui nici macar o clipa, Fanicule drag ... De-abia acuma imi dau seama ca as fi incapabil sa te insel. Chiar gandul altei femei imi repugna. Tu esti patrunsa in tot corpul meu si in toata inima mea. Fara tine viata e pustie. Ma mir si eu unde am ajuns. Si ma bucur, chiar daca ar fi sa nu fie reciprocitate. Sant multumit ca mi-esti atat de draga si iubirea aceasta ma linisteste...
Aseara n-a plecat curierul ministerului din pricina intreruperii comunicatiei. Scrisoarea de ieri va pleca cu aceasta impreuna. Astfel, pot sa urmez de unde am lasat-o.
M-am dus la Elvira aseara pe la sase. Am intalnit-o pe strada, impreuna cu Manolescu. Stii, voiam sa vad ce zice de rochii. Era imbracata in tailorul tete-de-negre. Ii venea foarte frumos si era incantata. Atuncii-am dat factura. I-a luat-o Manolescu s-o vaza. In vreme ce el citea factura, Elvira imi sopti ca rochia cea neagra ii vine oribil , ca e o forma oribila si ca a dat-o unei fete sa i-o refaca sau asa ceva. In schimb, tailorul e foarte frumos. Manolescu s-a vaitat ca sant enorm de scumpe. Dar, in sfarsit, de vreme ce ii vine bine, ce are a face.
Trebuia sa mergem la minister cu ea pentru ausweis. Nu ne-am mai dus. Ea se ducea cine stie unde cu Manolescu.
M-am dus insa cu Bronzescu la minister sa intervin pentru ausweis-ul nevesti-si. L-am prezintat directorului, care i-a fagaduit sa-i faca sa-l aiba in trei-patru zile. Azi trebuie sa ma mai intalnesc cu Bronzescu sa vedem ce-a facut de dimineata.
Ziua plecarii mele se aproprie cu pasi uriasi, maicuta draga. Dupa capitularea Turciei, a venit capitularea Austriei. Desigur si acolo ati aflat ca austriecii s-au predat italienilor cerand armistitiu in orice conditii. Asta inseamna ca trebuie sa se care grabnic si de la noi. In sfarsit, urmeaza vremurile bune si pentru noi.
In cercurile palatiste aici se aude ca sunt acuma tratative cu nemtii din teritoriul ocupat. Ei, din pricina capitularii Austriei, nu mai pot trece prin Ungaria, caci unguruii vor sa-i dezarmeze. Atunci se zice ca s-au adresat noua sa-i lasam sa treaca prin Moldova si Basarabia spre Ucraina. Dar nici noi nu santem dispusi sa-i lasam decat tot dezarmati. O, ce mare satisfactie pentru toata murdaria ce ne-au aratat-o banditii pana acum!
Te las acuma, maicuta. Nadajduiesc mult ca despartirea noastra sa nu mai dureze mult. Te sarut in suflet toata, inima mea draga,

Liviu





Scrisoare Liviu Rebreanu 20 octombrie 1918


Aceasta pagina a fost accesata de 361 ori.
{literal} {/literal}