Scrisoare Liviu Rebreanu 21 mai 1929

Scrisoare Liviu Rebreanu 21 mai 1929

de Liviu Rebreanu


Madrid, marti 21-24 ai 1929

Draga mea Fanisor,



S-a mai incheiat o zi si, oricat ar fi de tarziu trebuie sa-ti povestesc intamplarile. Cartile postale, oricat ar fi de dese, nu-ti pot spune mare lucru.
Eu n-am venit aici pentru congres, ci ca sa cunosc o tara. De aceea nici nu dau pe acolo, si las pe Sorbul cu Furtuna sa tie piept dezbaterilor. In schimb Corneliu se tine scai de mine. Fiindca eu vreau sa vad Sevilla, Granada si Barcelona, vrea si el. Cu atat mai bine, baremi voi avea un tovaras. Caci Sorbul si Furtuna nu vor sa mearga, ci de la congres se vor duce direct la Paris, unde ne vor astepta si pe noi.
De dimineata am fost cu Corneliu, fireste, la Muzeul Prado, unul dintre cele mai bogate din lume mai ales in ce priveste calitatea. Velasquez, Greco, Goya, Murillo, fiind spanioli, fireste sant minunat reprezentanti cu panzele cele mai stralucite ale lor. Dar tot atat de superioara e si colectia de Rafael, Rubens, Tizian etc. Mi-am cumparat diferite reproduceri.
La 1 1/2 ne-am dus cu totii la legatie, la masa. Afara de noi au fost Zarifopol cu d-na si Pillat cu d-na. Trebuie sa stiti ca Bibescu, ministrul nostru de aici, e unul din cei mai bogati romani si cu un gust artistic remarcabil. Localul legatiei e impodobit cu mobila lui personala, numai piese de uzeu chinezesti si vechi, antice spaniole. S-a servit un meniu foarte aristocratic si spaniol, din care insa eu, va inchipuiti, n-am mancat mai nimica, fiind tot lucruri arhidelicate, care pentru gusturile mele taranesti sant insuportabile. Nevasta lui Zarifopol e englezoaica, foarte bogata si nu ai putin inteligenta.
Pe la 3 am plecat cu Sorbul cu Furtuna la congres, Corneliu cu mine la agentia de voiaj sa ne interesam de conditiile excursiei la Sevilla-Granada etc. Pe urma ne-am dus din nou pe la anticari si de data asta am cumparat mai multe lucruri, cred frumoase, desi piparate. Am ales si saluri, dar nu m-am putut hotari, nestiind ce anume e mai frumos: flori mari sau mici? In orice caz, am sa va aduc, dar mai intai vreau sa stiu ca cumpar ceva intr-adevar frumos si bun. Sant anuntate atatea receptii aici. Sper ca voi vedea la cucoane si saluri, ca sa ma pot edifica asupra lor.
Seara la 11, a fost o reprezentatie de gala, in onoarea noastra. Am pus smoking. La Teatrul Regina Victoria s-a jucat piesa Vidas Cruzadas (adica Vieti incrucisate) de Jacinto Benavente, cel mai ilustru autor spaniol, incoronat cu Premiul Nobel. Piesa interesanta; mai ca mi-ar veni s-o joc si eu la Bucuresti. Actrita principala foarte buna. De asemenea si actorul principal Artigas. Anticarul, la care am cumparat, imi spusese ca seaman ca un frate ca acest Artigas. Oarecare asemanare este, intr-adevar.
Dupa spectacol am luat masa cu delegatul olandez la o cafenea si am ajuns la 3 acasa. Noapte buna, draga nevasta!

Liviu


joi, 23 mai

E joi, si scrisoarea de alaltaieri nu e expediata, Ieri am uitat-o pana seara, iar azi am fost intr-o excursie. Acuma ce sa fac? O complectez inainte de a o trimite.
Sa iau ziua de ieri, miercuri. M-am sculat mai tarziu, tocmai pe la 9 1/2. Eram obosit. Culcarea mereu la 4 si scularea la 8, apoi umblatul toata ziua te obosesc. Am umblat prin librarii dimineata, mi-am cumparat Don Quijote intr-o editie simpatica si apoi am scris carti postale la toata lista ce mi-a facut-o Puicuta. Astfel am scapat de obligatii indispensabile.
Dupa-masa m-am mai invartit prin pravalii pentru cadourile voastre. Trebuie sa va anunt ca pijama spaniola pentru Puisor nu voi aduce, fiindca nu exista ceva specific spaniol. Sant pijamale obisnuite, mai proaste decat la noi si care deci nu merita parale. Daca va fi cazul, mai bine voi lua de la Paris. La 6 1/2 dupa-amiazi am fost poftiti la sediul comisiunei mixte a spectacolelor, o organizatie specifica spaniola, unde un director de minister ne-a tinut o conferinta despre scopul si roadele acestei organizatii. Apoi a urmat un bufet, fireste.
Seara la 11 a fost o receptie de gala la Circulo de Bellas Artes (Cercul Artelor Frumoase). Smoking. Un palat somptuos. O sala de spectacole eleganta. Un public foarte select. Numai smokinguri. Multe doamne si d-soare. Multe frumoase. Multe saluri superbe. Cu ocazia aceasta am vazut care sant mai frumoase si acuma voi sti ce sa aleg pentru voi.
Programul festivitatii cuprinde numai muzica spaniola usoara. Doua cantarete de opera si un tenor. Clou-ul au fost insa doua dansatoare andaluze: una Laura de Santelmo, cantand si jucand, cu castaniete si acompaniament de ghitara, cealalta Custodia Romero, numita si Venera de bronz (amandoua sunt negre ca tigancile noastre), s-au produs cu dansuri gitane.
Dupa acestea s-a servit un bufet si apoi a urmat dans, adica un fel de bal.
Si asa totusi oe la 4 am putut sosi acasa.
Totusi azi, joi, a trebuit sa ma scol la 7 1/2, fiindca la 9 fix era plecarea cu autocarele la Toledo. O distanta de 70 km pe o sosea inunata s-a facut intr-o ora si jumatate. Toledo e un oras minune. Atat pozitia naturala, cat si infatisarea e unica in lume. A fost odinioara capitala Castiliei si a ramas aproape asa cum era acum 800 ani - amestec de mauresc si Renastere. Are o catedrala mult mai frumoasa inlauntru, ca Notre-Dame din Paris, apoi Alcazarul, palatul guvernatorului si atatea altele.
Primaria orasului ne-a primit oficial in sala de festivitati a primariei, cu discurs si cu bufetul obligator. Apoi a vizitat principalele frumusetiale orasului si am facut o plimbare cu masinile in imprejurimi. La 2 ni s-a servit o masa in manastirea San Juan de Los Reyes, de unde ti-am trimis o ilustrata cu chiar locul unde era masa. Dupa-amiazi am fost de am vizitat Catedrala si Alcazarul si piata Zocodover, ramasa intocmai ca pe vremea maurilor.
La 6 am plecat cu masinile inapoi si la 8 am fost acasa. Seara la 11 mai era o reprezentatie de gala la un teatru , la care insa nu m-am mai dus. La fel au facut si colegii mei. Erau prea osteniti.
Am mancat repede si usor pe drum, am venit sa termin scrisoarea ta, Fanisor, si apoi voi face o baie fierbinte. Alaturi tocmai curge apa. Si, mi-e un somn nebun, desi nu e decat ora 11 seara; foarte frumoase toate, dar oboseala la fel.
Te sarut de multe ori, draga Fanny! Si pe Puicuta de asemenea.

Liviu


Vineri, 24 mai

Tot n-am pus scrisoarea la posta. Am lasat-o aseara in caietul de insemnari si tot acolo a ramas. Mi-am amintit de ea la dejun, pe cand va scriam cotidianele ilustrate, dar am lasat atunci sa mai adaog si ziua de azi, ca sa va ucid definitiv cu povestirea intamplarilor mele mari si mici.
Azi m-am sculat de-abia pe la 10 si m-am aranjat cu agentia de voiaj pentru excursia la Sevilla. Iti voi scrie amanuntele la timp. Apoi m-am dus dupa salurile voastre. Am umblat prin multe pravalii, am vazut multe frumoase, dar inca nu m-am oprit la nici unul. Atata stiu doar ca unul va fi alb sau creme deschis, iar cellalt albastru. Cred ca ambele o sa coste cam 100 pesetas, adica vreo 25.000 lei, dar in schimb veti avea niste lucruri superbe.
Pe la 5 m-am dus la congres, fiindca de-acolo trebuia sa plecam in excursie la Aranjuez, un palat regal cu niste parcuri asemenea celui de la Versailles. Fiindca vremea e urata, toata ziua a plouat, s-a contramandat excursia aceasta, pe care o regret foarte mult. In schimb ni se ofera o masa la Casino de Madrid, clubul cel mai aristocratic de aic. In acelasi timp am primit pentru maine la ora 5 invitatie la ceai la Ducesa de Parcent si la fiica sa cu ginerele sau, Printul si Printesa de Hohenlohe Langenburg.
Masa la Casino de Madrid a fost foarte buna si primirea extrem de calduroasa. Sorbul, care indeobste trage bine la masea, incercand toate vinurile spaniole, s-a cherchelit putin, fara insa a face nici o prostie. Doar pe strada, venind spre hotel, a pus mana pe o dama spaniola si gata-gata sa cada in pacat. Fireste, asta n-ai nevoie s-o transmiti Marioarei si nici macar Seredei.
Un mic fleac, care insa mi s-a parut caracteristic.
Si cu asta s-a terminat si ziua de azi.
Acuma insa nu mai vreau sa se intarzie srisoarea, ci ii fac pe loc si plicul si o las pe masa pentru maine dimineata.
Deci de data aceasta te imbatisez mai mult si pana poimaine, scumpa mea nevestica indepartata.

Liviu






Scrisoare Liviu Rebreanu 21 mai 1929


Aceasta pagina a fost accesata de 348 ori.
{literal} {/literal}