Scrisoare Liviu Rebreanu 23 august 1932

Scrisoare Liviu Rebreanu 23 august 1932

de Liviu Rebreanu


Valea Mare, marti dim. 23 august 1932

Iubita mea nevasta dorita,


Rau m-a intristat scrisorica ta, adusa azi-noapte pe la 11 1/2 de Sorbii amandoi. A banuit eu ca trebuie sa ai greutati de cand am vazut ca nu mai vii pe la mine deloc. Te-am asteptat totusi mereu, sambata, dumineca si ieri. Sorbii ma vestisera, de cand s-au intors de la Bucuresti, a vii sabata negresit. Cand n-ai venit am zis c-o fi din pricina afurisitelor de lemne care trebuie sa fi sosit ... Tocmai aseara, dupa ce mi-au dat scrisorica ta, mi-au spus si Sorbii unele din necazurile tale pe care le stiau si mi le tainuiau totusi ca sa nu ma intristeze si sa-i deranjeze lucrul. Astfel Sorbul imi spune ca numai ieri in doau randuri ai plans ... Nu-ti inchipui cat -au amarat astea, mai ales ca le banuiam. Si pe deasupra ca trebuie sa sta aici neputincios, fara sa-ti pot da o mana de ajutor. De nenumarate ori mi-am zis in vremea din urma, tocmai gandindu-ma la perpeleala ta singura in Bucuresti cu toate grijile si nevoile, ca am facut o greseala cand te-am lasat sa te inhami la munca revistei si sa te legi astfel incat nici sa nu te mai poti clinti ca macar sa respiri si tu aici cu mine, chiar ai in mizerie. Totusi ar fi poate si o solutie imediata: cheama pe Gora si da-i ei sa vaza de tot pentru doua saptamani cel putin, pe care tu sa le poti petrece linistita aici. N-are sa se prapadeasca Romania literara pentru doua saptamani, cat te-ai odihni si tu, avand sa te inlocuiasca, bine-rau, Gora in lipsa ta. Cugeta nitel si hotaraste. Ar fi o solutie care sa te impace si pe tine, si pe mine, si pe toata lumea. Ti-as da chiar ordin sa faci asa, daca n-as sti ca tu faci tot cum vrei tu.
In orice caz, Puica imi scrie ca ei la 23 august sosesc acasa. Atunci vii cu masina lor, ca sa nu mai ai balamuc cu a noastra, si stai aici si tu macar doua saptamani. Si administrata are dreptul la concediu de vara, Fanisor drag!
Mi-a mai spus Sorbul despre Baltazarul tau. Ia tu fata de el orice masuri crezi, spunandu-i ca asa a decis eu. Lasa, ca in curand ispravesc si eu cu Rascoala si apoi vom lucra altfel cu revista, incat sa-ti faca placere sa fii administratoare ei. Si fiindca n-ai avut delo vacanta, iti promit solen ca de Craciun mergem noi doi sa facem sarbatorile la Budapesta si Viena, unde tot doresti tu demult sa mergi! E o hotarare irevocabila a mea, peste care nu vei trece nici chiar tu cu energiile tale! Macar atata sa-ti fie compensatia pentru toata munca ta. Fireste, daca se va putea sa putem prelungi nitel turneul, ne repezim adica ne intoarcem prin Praga si Berlin. Numai sa fim nitel sanatosi, iar tu sa nu fii amarata si sa nu pui toate fleacurile astea cotidiene la inima.
Azi a venit camionul Sorbilor de mi-a adus cele doua canapele cu o saltea, iar de-aici au luat alta anapea mare cu salteaua ei. Sper ca iti va fi sosit cand vei primi scrisoarea mea.
Nu-ti mai spun despre micile mele lucruri de-aici. Merg toate cand mai bine, cand mai rau. Am ispravit toate mincile viei. Nu mai ramane decat culesul - sa vedem ce va iesi din toata stradania. Te astept ereu cu niste pierseci frumoase, cu pere, cu prune, cu struguri, fara sa mai vorbesc de zarzavaturile tale multiple. Deocamdata am dat ultimatum lui Ionel pentru gunoi si dogar. S-a facut. Dogarul v-a incepe luni reparatia butoaielor, iar gunoiul vom incepe a-l cara pe indelete. Am luat iar cazanul de la Lina si voi pune pe Tinca zilele acestea sa inceapa a face bulion, fiindca se are ca l-a facut destul de bun si ea anul trut. De asemenea as vrea s-o pun sa faca magiun, cum ziceai tu ca vrei sa faci (prunele au inceput a se coace si am deja un butoi cu borhot pentru tuica); dar despre magiun spuneai tu ca vrei sa-l pregatesti intr-un fel anume, incat vom astepta instructiile tale. Am cules fasola - e plin garajul de ea, si ceapa. Porcul il vom lua maine de la Marioara si-l vom pune aici la ingrasat, desi zice ca-i gras sa-l poti taia si maine. I-am facut cotet nou, bun; lucreaza Lache la el de mare zor. Te-am asteptat sa rasadesti tu busuiocul din pahar; ca sa nu se piarza, l-am rasadit eu aseara; sa vad daca am noroc sa se prinza.
Marioara mi-a mai tot adus cate ceva. Stau bine cu toate afar de una care te asteapta. In sfarsit, ma lupt si eu cum pot.
Intre timp, fireste, ceea ce ma intereseaza mai mult e Rascoala. Merge, Fanisor drag. Am lasat toat la o parte si scriu chiar si ziua, dupa e ma scol, cate putin, ca sa fiu antrenat pentru noaptea. Astfel inaintez mult ai bine. Daca as merge in ritmul de auma, cred ca pe la sfarsitul lui septembrie, as fi complect gata. In orice caz, misca bine. Sper ca are sa-ti placa. Sant curios sa citesti capitolele pe care nu le cunosti si in care au inceput zvarcolirile. Daca ti-au placut scnel din Reymont e imposibil sa nu te impresioneze cele din Rascoala mea, care pot spune fara modestie, sant nitelus mai puternice. Dar sa las entuziasmul eu parintesc pe seama altora. Un singur lucru e cert: merge.
Fiindca fac romane lungi, ma intind si la scrisori lungi. Ziceam sa-ti scriu doua randuri, si uite ... Dar tu sa nu fii mahnita, Fanisor! Curaj! Toate necazurile sant fleacuri. Da-le incolo si fii vesela. Nu-ti pese de nimic. O viata are omul. E pacat sa si-o amarasca cu ganduri negre. Dumnezeu nu ne lasa, fii sigura. Liniste si incredere, iubita mea, asta-i baza. Vrei sa-ti scriu de-aci inainte mereu? Sa nu-ti fie urat? Numai sa nu te agaseze atata polologhie.
Si acuma te imbratisez de mii de ori, nevestica mea scumpa, si te iubesc si te doresc si te astept, macar sa-ti mai sit energiile imprejurul eu, tu cea mai iubita Fanisor!







Scrisoare Liviu Rebreanu 23 august 1932


Aceasta pagina a fost accesata de 396 ori.
{literal} {/literal}