Scrisoare Liviu Rebreanu 26 mai 1929
de Liviu Rebreanu
Madrid, dumineca, 26 mai 1929
Mult iubita mea tovarasa de viata,
Ieri dimineata ti-am expediat ultima scrisoare in care iti povesteam viata mea de-aici pana vineri seara.
De dimineata am umblat ieri toata vremea pentru cumparaturile voastre. Mai ales salurile m-au durut. Si ieri la amiazi era cat pe-aci sa va scriu ca nu va mai iau nici un sal, ca trebuie sa renunt fiindca cele frumoase sant exorbitant de scumpe si nu am atatia bani ca sa pot plati, si eram nespus de mahnit, caci prea imi placusera si prea as fi tinut sa va aduc niste podoabe intr-adevar incantatoare. De altfel, din pricina ca nu ma putusem aranja cu salurile, nu mai cumparasem nici alte celea, incat am pierdut in zadar toata dimineata.
La 2 ne-am dus cu totii la masa, intr-un local ales de Sorbul, unde am mancat oribil de prost. Dupa masa am mers cu Corneliu din nou la agentia de voiaj pentru a lua ultimele masuri in privinta calatoriei e voi incepe-o luni. Apoi am venit la hotel. La 5 era invitati la un ceai la ducesa de Parcent. Prea eram mahnit si am renuntat. S-au dus numai Corneliu si Furtuna, iar eu am plecat cu Sorbul din nou dupa cumparaturi. Si de data asta am avut noroc. Am gasit un alt magazin unde aceleasi saluri, pentru care ma intristasem diineata, le-am putut obtine cu un pret ce mi se pare convenabil. Unul e alb-creme si cellalt albastru, amandoua complect si admirabil brodate de mana. Sant superbe - pot spune fara exagerare. Ambele impreuna costa 900 pesetas, adica vreo 25.000 lei. In schimb, insa aveti ceva frumos si pentru viata. (salul alb-creme avea sa acopere corpul neinsufletit al sotiei, iar cel albastru avea sa fie daruit de Puia bisericii Scaune) De altfel, acuma sa va spun tot ce am cumparat, ca sa nu va asteptati la mai mult:
-o bratara pentru Puia, veche, secolul XVIII, dintre acelea ce se vad pe tablourile lui Goya;
-un sir margele cu crucifix, stil udejar mauro-spaniol din secolul XVII, pentru Puia;
-alt rand de margele la fel pentru Fanny;
-un inel cu piatra mare si lucrare de Toledo;
-o bratara spaniola moderna pentru Puia (mai ieftena);
-un mic birceag de Toledo;
-un pieptene mare spaniol (andaluz);
-doua evantaie specific spaniole cu reproduceri clasice (nu exista cu pene de strut, cum mi-a notat Puia, si nici n-au fost niciodata asemenea evantaiuri in Spania);
-un crucifix de argint vehi, pentru pus la gat cu margele;
-o pereche de cerce andaluzeni stil mdejar;
-doua saluri, mantile andaluze, cum li se zice aici.
Asta tot. Nu e mult, dar sa credeti ca costa enorm de scump. Cam cat costa salurile, tot cam atata costa si celelalte lucruri impreuna.
Lucrurile celelalte le iau cu mine, salurile insa le-am pus sa fie expediate pe adresa Teatrului National, ca sa nu am balamucuri pe la granite. Fireste, am facut un semn la ele, ca nu cumva sa mi le schimbe. I-am scris adineaori lui Plopeanu sa aiba grije sa le scoata, sa plateasca in contul meu ce o fi de platit. De altfel Plopeanu are cunostinte multiple si le va scuti de orice vama, ai ales ca vin pe adresa teatrului.
Asa, cu aceste cumparaturi, am petrecut dupa-amiaza de ieri. Seara, la 9, a fost banchetul final oferit de Soc. Autorilor Spanioli la Hotel Palace, prezidat de ministrul Instructiei si al Artelor. Foarte elegant si reusit. Din partea noastra Furtuna a citit un discurs frumos si mult aplaudat.
Am uitat mereu sa va scriu alta pozna ce am patit-o: in loc sa iau cheia adevarata de la geamantanul mare, am luat alta care nu se potrivea. Va inchipuiti capul meu! Noroc ca s-a potrivit de la Sorbul si am putut deschide.
Aseara m-am culcat mai devreme, la 1.
Azi am avut excursia la Escorial, unde se afla palatul regal cladit de Filip II la 1575. Am plecat la 10 dimineata cu masinile. Distanta, 50 km, am parcurs-o intr-o ora pe o sosea admirabila. Am vizitat intreg palatul, colosal si deosebit de impresionant. La 1 1/2 ni s-a oferit o masa bogata si la 3 1/2 am plecat inapoi la Madrid. Aici oficial era un concert simfonic dirijat de Mascagni, pentru ora 6. Eu insa am renuntat, deoarece imi cumparasem inca de alaltaieri bilet pentru lupta de tauri, ipreuna cu Corneliu. La 5 1/2 ne-am dus. E tot ce am vazut mai salbatic si mai zguduitor. Au fost ucisi sase tauri si a fost grav ranit - cat pe-aci sa fie omorat - un toreador. Am sa va povestesc impresiile acestea mai pe larg acasa.
Am venit apoi si mi-am facut bagajele, fiindca maine luni dimineata la 9,50 plecam, eu cu Corneliu la Granada, iar Sorbul cu Furtuna la Paris, unde ne vor astepta. Itinerariul meu e urmatorul.
Luni, 27 mai: calatorie la Granada, unde sosesc seara la 9 1/2;
Marti, 28 mai: Granada si Alhambra;
Miercuri, 29 mai: dimineata, Granada; dupa-amiazi, plecare la Sevilla, unde sosesc noaptea la 12;
Joi, 30 mai: Sevilla;
Vineri, 31 mai: dimineata, Sevilla, dupa-amiazi, pelcare spre Barcelona;
Sambata, 1 iunie: sosire la Barcelina la 9 dimineata;
Dumineca, 2 iunie: Barcelona;
Luni, 3 iunie: dimineata, Barcelona; dupa-amiazi, plecare la Paris la ora 3;
Marti, 4 iunie: sosire la Paris, la ora 9 1/2 dimineata.
De altfel din fiecare loc veti primi vesti cotidiene ca de obicei.
Acuma insa s-a facut prea tarziu. Am venit de la masa la 10 1/2 si iata ca e aproape 1 si mai trecuie sa fac o baie ca sa nu raman cu Geruch pe drum.
Va imbratisez din toata inima pe amandoua cu mult dor.
Liviu
Scrisoare Liviu Rebreanu 26 mai 1929
Aceasta pagina a fost accesata de 1480 ori.
