Scrisoare Liviu Rebreanu 28 septembrie 1918

Scrisoare Liviu Rebreanu 28 septembrie 1918

de Liviu Rebreanu


Iasi,

28 septembrie 1918,
joi, ora 1 d.a.



Fanny draga,



Desi ne intelesesem sa-mi scrii tu intai sa-mi arati cum ai mers si ce-ai gasit acasa, trebuie sa ti-o iau eu inainte. Intai ca sa-ti adaog aici o cheita pe care am gasit-o pe jos si care probabil a fost cu cheia de la valiza; poate ca-ti face trebuinta, deci primeste-o. Al doilea cu Elvira. Am fost la ea la 10 1/2 azi. Am gasit-o in pat, impreuna cu d-na Nuti Stancescu, creatia lui Srbul. I-am spus de telegrama. Mi-a raspuns Enescu a primit inca de acum vreo 2-3 zile o scrisoare din partea lui Manolescu, transmisa pare-mi-se prin Olanescu, in care ii spunea sa dea 8.000 lei pentru toalete si alele. Deci Enescu e obligat sa-ti dea. Iata pentru ce n-am dat telegrama; de altfel Elvira spune ca nu e nevoie, data fiind scrisoarea. I-a trimis-o deja Manolescu. Acuma: tu fa economii la cumparaturi ca sa-ti ramaie mia ta de lei din cele 8.000 ce are ordin sa le libereze Enescu. Intelegi?
Vasazica oficiale atatea am avut sa-ti comunic.
Am stat pe peron pana a disparut trenul. Da, eram emotionat desi hap, hap ... Am venit acasa direct gandindu-ma mereu la nenorocirea drumului pana la gara, la ghetele voastre. Acasa mi-am spalat ligheanul, mi-am adus apa, m-am spalat pe maini putin si m-am trantit in pat. Era 6 1/2. Am citit putin, tot cu gandul la voi. Am adormit un ceas, oana la 8, cand m-am sculat, mi-am  curatat ghetele de noroi (aoleu, ce o fi pe ghetele voastre!) m-am gatit ca un print. Cohnoaia n-a putut trimite servitoarea sa faca curat, zice ca dupa-amiazi. Atunci am batut si eu cu foraibarul in usa. In sfarsit, s-a facut 10; am plecat la Elvira. Venind acasa m-a prins o ploaie torentiala; m-a facut leoarca. Mi-am cumparat o jumatate de paine ( 6 lei, dar mai neagra: cea ca a voastra s-a facut 13). M-am adapostit de ploaie la Steinberg. La 12 1/4 am ajuns acasa. Nicolae adusese laptele; acuma e la fiert la Mme Robert. Si m-am pus la haleala. Mi-a parut rau ca ati impartit merindea, dar, vorbea ceea, m-am spart bine. Am infulicat o jumatate de pui, ceva branza, un ou, marul. In sfarsit, strasnic. Ce mi-ai lasat imi va ajunge probabil si maine, asa ca atunci cand vei citi scrisoarea aceasta sa stii ca tot din ale tale traiesc.
Mi-a venit pofta mare de scris. Sa vedem, dau gata Sarpele?
Ma gandesc cu ploaia asta sa nu va fie frig. Dar in sfarsit, oricum, sa ajungeti cu bine acasa.
Ii scriu si Puicutii.
Apropo! Cand vezi pe Barasch, spune-i ca mi-ar face un serviciu enorm daca mi-ar trimite ziarele unguresti Az Est si Az Ujsag. Chiar daca ar fi la 2-3 zile, numai sa le primesc toate. Ma intereseaza extrem acuma in prefacerile din Ungaria. N-o sa tie mult, fiindca, stii bine, peste cel mult 3 saptamani voi fi si eu acasa. Dar cel putin pana atunci sa fiu in corent.
Destul acuma! Sa fii curajoasa, voinica si draguta. Sa nu te gandesti mereu la datorii si la draci. Vin eu acusi si se aranjeaza toate. Ei, te pup mult.

Liviu


P.S. Scrisoarea Puicutii e pe contrapagina!


Puica scumpa,


Ti-ai uitat aici sireturile, stii, cele princiare. Le-am adunat eu de pe jos si ti le trimit. De asemenea, ti-ai uitat ochelarii cu care te-am desenat; ti-i trimit si pe ei.
Sper ca acuma nu mai esti cu opincile celea groaznice. Sa fii nobila, ce dracu!
Afla ca scarbosia de pat l-am dat afara. Afla de asemenea ca Bubi iti trimite salutari. Acum nu mai sta la usa mea; se vede ca ti-ai luat adio si el stie ca nu mai esti aici sa faci nebunii, sa ciupesti toata ziua. Curtea a ramas pustie. Nu mai rasuna de rasul tau dragalas. S-au posomorat aici tot si toate. Mi-e urat fara tine.
Dar lasa ca acusi ne intalnim si-i tragem o cazaceasca sa-i mearga vestea, Vezi pana atunci sa fie sanatos pianul.
Te sarut, dar numai o data si scurt.


Liviu





Scrisoare Liviu Rebreanu 28 septembrie 1918


Aceasta pagina a fost accesata de 358 ori.
{literal} {/literal}