Scrisoare Liviu Rebreanu 2 iulie 1929

Scrisoare Liviu Rebreanu 2 iulie 1929

de Liviu Rebreanu


Marti, 2 iulie 1929 - Orlat

Iubita mea nevestica



Primesc acuma desigur ultima mea scrisoare de acasa, cea cu data de dumineca, 30. VI. Ai scris-o probabil pe cand eu iti scriam de-aici prima mea scrisoare la Lido.
Tot intristata, tot amarata din pricina unei scarnavii de muiere nebuna. Ce rau imi pare, draga Fanisr, ca te perpelesti atata! Nu-ti inchipui cat m-a framantat supararea ta. Toata vremea ma gandesc numai la tine si nu stiu cum sa fac sa te linistesti, nu stiu e sa-ti spun ca sa crezi in mine! Drept sa-ti spun nici sa lucrez cu adevarat suflet nu ai sant in stare cand te stiu pe tine suferind si mai ales cand tu iti inchipui (si aparentele sant de partea ta) ca ai motiv serios sa fii intristata. Iaca iti repet si-ti jur pe tto ce vrei tu ca nu e nimica cu scarba aceea! Crede-ma, te rog din inima, si fii vesela si bucura-te ca sa ma pot bucura si eu, sa-mi pot vedea de scrisul meu cu liniste sufleteasca de care am neaparat nevoie.
Pe aici e cam frig. Altfel, pace si liniste. Numai pe voi sa va stiu multumite si fericite.
Va imbratisez mult pe amandoua cu intreaga mea dragoste.

Liviu






Scrisoare Liviu Rebreanu 2 iulie 1929


Aceasta pagina a fost accesata de 360 ori.
{literal} {/literal}