Scrisoare Liviu Rebreanu 5 ianuarie 1938
de Liviu Rebreanu
Valea Mare, miercuri, 5 ianuarie 1938
Iubita sotioara,
Nu pot sa tac, oricat as fi de ragusit, cand faci un gest dragut - ceea ce se intampla, de altfel, destul de des. A fost vorba ca nu mai stricati banii cu telegrame de felicitari, care nici nu se primesc la timp etc. Si cand colo iata "Jeny, Puia, Radu" (asa e semnata), chiar a doua zi de Anul Nou. Trebuie sa va multumesc si mai ales tie care, desigur, esti tartorul initiativei, daca nu cumva Puia - pe Radu sigur nu-l banuiesc, fiindca-l socotesc mai serios. Si va multumesc cu drag! De altfel, si eu ma gandeam la voi, mereu, in vreme ce ma prapadeam cu inhalatiile si toate celelalte combinatii medicale, de care am mai multa grije decat de scris ... Asa e batranetea, poate semnul ei; netoleranta la boala. Doctoricindu-ma cu un zel vrednic de o cauza mai buna, mi-am descoperit complexul de boli care ma sacaie in fiece an si mai ales ma pune in mare inferioritate fata de gurita ta vesnic vibranta. In orice caz, intr-a cincea zi de cura se pare ca mi-am redobandit splendoarea glasului, cel putin partiala, incat te poti astepta sa-ti revin sub o forma de tenor gen Maruta...
Pana acum am stat in casa, n-am iesit nici pana in balcon si n-am vorbit decat in soapta cu amicii mei sasi. Cred ca voi mai continua asa cateva zile. Regret insa imens ca trebuie sa stau inchis in odaie cand afara e cea mai frumoasa iarna! Aproape zilnic ninge linsitit. Avem zapada de jumatate de metru si nu mai circula decat sanii. De altfel de cand am sosit am fost intampinat cu sania. Mihai se plimba mereu, cand il trimit la Pitesti, cu sania. El profita mai mult de ea. Sper insa sa mai tie vremea asta asa ca sa profit si eu. As zice sa profitam impreuna, dar nu cutez sa te invit, ca sa nu patesti ceva cu subrezeniile tale. Daca insa va fi aceasi vreme, cand ne vom intoarce de la Govora, ne vom opri aici sa-ti faci si tu cheful de sanie, macar o zi, doua. Pe cei tineri nu-i poftesc deloc: e prea scump si nici ei nu sant prea sportivi decat din gura.
Aici altminteri toate bune. Oamenii isi vad de treburi, e curat, sant harnici. Au fost cateva cancanuri in sat, marunte - am sa ti le povestesc la timp. Pacescu lipseste; e prin Ardeal, in vacanta. Pe la Ionel am trecut la venire: ezita si mai asteapta sa vada ce intorsatura vor lua lucrurile ... Aici in sat am auzit ca guvernul, care n-are nici un partizan, a facut o achizitie stralucita luand pe Lache drept sef local, mai ales ca Lache este si sef vaidist... Imi inchipuiesc ca voi faceti o politica nebuna. Eu doar la radio ce aud (aud insa si posturile straine ce spun) si cand imi aduce Mihai ziare de la Pitesti. Mai interesante ar fi insa zvonurile proaspete, calde.
Mai dor mi-e de tine, draga Fanita, ca pe copii ii aud destul de des; unde mai pui ca n-am mai descoperit nici o greseala la Puia - bravo ei! Dar glasul tau, oricat de sonor imi lipseste! Vezi, m-am obisnuit ca un catel cu zgarda, mai cu seama cand zgarda e de argint si nu e prea stransa.
Dar apropo de zgarda: ce se face cu faimoasa nunta? Mai mergem ori nu? Poate s-a amanat cu politica? Daca e de mers, tu trebuie sa fii gata cu toate si sa iai intelegere cu ei cand sosim acolo si cine ne asteapta si ce facem.
Altfel ce mai faci tu, scumpa nevasta? Esti mondena tare? Vezi sa nu sosesc pe neasteptate si sa se intample o catastrofa!
Va multumesc iar la tustrei pentru atentie si va imbratisez cu toata dragostea, din care partea cea mai mare iti ramane tie, Fanisor drag!
Liviu
Scrisoare Liviu Rebreanu 5 ianuarie 1938
Aceasta pagina a fost accesata de 1143 ori.
