Scrisoare Liviu Rebreanu 5 octombrie 1918

Scrisoare Liviu Rebreanu 5 octombrie 1918

de Liviu Rebreanu


Iasi, vineri 5 octombrie 1918



Fanicule drag,


Mi-e dor de tine mult si m-au racorit scrisorile tale, doua, primite ieri deodata. Eu, degeaba, am fost mai prompt. Ti-am scris repede, nimicuri. Era vorba doar sa pastrez legatura sufleteasca cu tine.
Sa-ti iau scrisorile tale, la raspuns.
Cea dintai e mai bucuroasa. MI-a parut bine ca ati calatorit in pace. Mi-era frica de ploaia care a fost pe-aici in joia aceea. Foarte cuminte c-ai luat bilet Puicutii de la Marasesti. Decat sa ai boclucuri cu nemtii, mai bine ... Dar vezi, ati sosit devreme ... M-am intrebat, tu cu Puia unde ati dormit daca, sosind, ai gasit pe Garleanca intr-un pat si pe Rodica in altul? Doar nu le-ai dat afara in cap de noapte? Vai de capul lor, saracele. Sa fii ingaduitoare cu Garleanca, nenorocita. O stii cat e de nefericita. Lenesa? Iart-o si tu, cum a iertat-o Garleanu.
Te-ai dus iar la mancarica de varza si ciorbica de cartofi? Rau faci. Nu face economii neroade. Mananca bine, nu vreau sa te gasesc scandura, dupa ce aici ai mai pus nitica carne pe tine. Da-o dracului de viata ... Trage-i si tu cat poti!
Mult imi pare bine de Tica ca ai luat-o la noi. Sa stea si nici sa nu mai plece. Degeaba tot noi pare ca o iubim mai mult si dezinteresat. Nu sant insa de acord cu aranjamentul ce l-ati facut. Eu nu vreau ca Tica sa faca treaba ordinara. Inteleg sa dea ajutor, sa faca cate ceva ca sa nu se plictiseasca, dar n-o vreau in situatie umulita. Te rog sa cauti sa-ti bagi servitoare. O sa se gaseasca o fata in tot Bucurestiul. Avand servitoare, Tica poate sa dea cate-o mana de ajutor, fireste, dar nu asa incat s-o vezi slabita si nenorocita. In sfarsit, aranjeaza-te tu cu ea cum stii mai bine, dar tinand seama si de dorinta mea.
In privinta Elvirei-Enescu, ma plictiseste afacerea. Elvira nu e serioasa. Nu stiu daca a telegrafiat llui Enescu sa-ti dea bani, precum mi-a spus. N-am mai vazut-o de-atunci. Acuma ii vi duce scrisoarea. Dar nu vreau sa insist in chestia asta. Daca ei nu-i arde, s-o ia dracul. Eu i-am spus de-atunci sa bata o depesa lui Enescu; ea zicea ca a trimis mai de mult scrisoare. In sfarsit, e o zapacita pe care nu poti conta ... O s-o mai vad acuma in ce ape se scalda. (Nota bene: nu m-a invitat niciodata la masa pana acuma). Nu stiu sa-i fi venit ausweis (legitimatie sau permis de trecere in zona ocupata de nemti) Am s-o intreb si am sa vad si la minister. Dar nu cred. Ea in orice caz poate sa plece la 1 noiemvre st. n. chiar daca sant nemtii acolo. Sa mai vorbesc cu ea azi, si maine iti voi scrie.
Pensa de sprancene o ai atasata aici. S-o intrebuintezi sanatoasa.
Aici o duc ca un sihastru. Nu vorbesc cu absolut nimeni. Ies dimineata si pe la 6 d.a. pentru ziare si ca sa schimb o vorba cu cine se nemereste. Incolo, toata ziua sant acasa. Scriu sau meditez. Sarpele merge cam greu, dar nu-l las. Mai lucrez si la niste nuvele pentru volumul Catastrofa. Apoi si pentru jurnal cate ceva. Acum trimit ceva la ziar in privinta Academiei; cred ca e important.
Cu casa o duc potrivit. Joi, cand ai plecat tu, dupa amiazi, am pus pe fetita de la Robertoaia sa-mi faca curat, deoarce Cohnoaia s-a codit. De-atunci n-am mai facut curat. O sa pun dimineca iar. Incolo, laptele mi-l aduce Nicolae si mi-l fierbe Robertoaia. Vasele le spala fetita Robertoaiei. (Actualmente sunt bolnave de gripa Lilly, cealalta stiuta si fetita). Paine am luat de la manutanta, cinci, a doua zi. Alea mi-au ajuns cinci zile. Apoi m-am invoit cu brutarul sa trimet cu cartela pe Nicolae sau pe oricine, sa-i dea. Mi-a luat fetita intr-o zi, A doua zi n-a fost paine. Am luat niste pesmeti buni, pe care probabil ii voi duce acasa. Pe urma ieri am luat iar de la manutanta sase paini, deoarece a fost o paine ca franzela. Asta-seara sunt invitat la Sorbul, caci Sereda implineste doi ani si au taiat o pasca. Le duc si o paine, caci ei n-au deloc. Le-am mai dat una din celelalte. Altfel mananc tot in casa. Dimineata lapte si seara. La amiazi, variatie. Pana acuma am luat branza de oi, branza de vaca, mezeluri, carnat. Alaltaieri am luat 20 oua, din care jumatate au fost stricate. In sfarsit, o duc bine destul in mancare. Din suta de franci am avut pana ieri. Ieri am luat de la Steinberg 250 lei, care sper sa-mi ajunga cel putin doua saptamani. Chiria n-am platit; o sa-i dau cand vboi vedea cat stau.
Azi a plecat Florica Florescu la Bucuresti. S-a oferit sa-mi duca scrisori. Am refuzat.
Despre teatru ti-am scris, cand ti-am transmis scrisoarea lui Demetriade. N-am primit scrisoarea de la Caton. O astept.
Nu-mi spui cum iti vin ghetele si ale Puicutii? Santeti, cred, nobile! Apoi tailorul rosu ... Cu blana?
Sper ca cel putin in parte ti-au trecut supararile din scrisoare a doua? De Garleanca ce sa mai zic? Asa a fost totdeauna, puturoasa. De Rita? Parca n-o stiai? Mai da si tu cu maturoiul. Apoi parca ziceai ca o dai in gazda? Ai uitat? Ar fi poate cel mai bun lucru, fiindca altfel vesnic o sa fii in contradant cu emanciparile ei nenorocite. Destul de prost ca la 20 ani nu-si vine in fire si nu vede realitatea. Scrisorile de-acasa ar putea sa-i deschida ochii. Dar se vede ca-i bot gros care nu pricepe decat de bat. Sa-i fie rusine. Altceva de-aici n-am ce sa-i fac.
Mai mult m-a revoltat Berger. Auzi scarba de jidan! Drept spun ca trebuie sa fac sfortari sa nu-i scriu macar doua injuraturi. Dar astept sa vad ce-ai facut definitiv. Atunci iti voi scrie mai amanuntit in afacerea aceasta.
Cu Puia nu despera. Se gasesc doar profesoare destule. Vorbeste cu Govela la Ministerul de Culte, sa-ti recomande el una buna.
Eu nu ma angajez cu scrisorile, cand sa-ti scriu. Fii sigura ca cel putin cat tine de des iti voi scrie. Observ insa ca pana acum eu sant mai tare.
Acum insa sfarsesc fiindca pleaca curierul. Maine din nou. De mii de ori sarutari, Fanicule scump,

Liviu


P.S. Spune tot ce stii tu mai bun si mai frumos Ticai; asemenea spune Puicutii ca maine primeste si ea scrisoare speciala.





Scrisoare Liviu Rebreanu 5 octombrie 1918


Aceasta pagina a fost accesata de 1260 ori.
{literal} {/literal}