Scrisoare Liviu Rebreanu 7 februarie 1938
de Liviu Rebreanu
Valea Mare, vineri dim., 7 februarie 1938
Fanny draga si iar draga,
Inainte de-a ma culca, sa-ti spun cateva vorbe. Alaltaieri am "raspuns" vechei scrisori a Puicutii. Acuma sa provoc eu "raspunsul" tau? Imi inchipui ca n-ai noutati speciale, altfel n-ai fi asteptat sa te imbiu eu la corespondenta. Adica vrba vine, caci pana la raspuns voi fi si eu prezent, sa aflu cu urechile mele "raspunsul".
In realitate, n-am nimic nici eu; sasii mei nu ma pot tine in curent cu evenimentele din sat, chiar cand sant. Dr. Pacescu lipseste mereu. Asa ca sant izolat de-a binelea. La Pitesti n-am mai fost daca Lina a plecat la Bucuresti. Drept sa-ti spun, si din pricina ei n-am vrut sa merg azi acasa, Imi inchipuiesc ca a tras la tine si stiu cat de greu e sa gazduiesti oaspeti in apartamentul nostru. Pana luni insa sper sa se intoarca la Pitesti. Mie imi spuse ca vreo saptamana ar vrea sa stea ca sa umble pentru vanzarea mosiei. Cel putin cred ca ai conversatie destula.
Cum zic, luni dim. am sa mai vin pe la tine. Voi sosi pe la 10 1/2 dim. Nu stiu ce mare lucru am sa aduc. Carnurile inca nu sant gata de la afumat. Cred ca afara de faimoasa ceapa, voi fi doi cocosi taiati (sant vreo opt sau noua si trebuie sa-i reducem negresit) si mai multe oua, sper ca mare parte de-ale noastre. O sa vad eu ce se mai poate. Fireste, vinul ... Nu m-am inteles cu tine daca ar face sa mai aduc si branza facuta de Thereza? Vom vorbi luni.
Speram, dupa asigurarile lui Seicanu - Ionescu, ca voi fi chemat si luat pe sus de-aici pentru la Radio. N-am auzit nimic, desi ascult seara jurnalul-radio aproape regulat. Nu l-a numit inca pe Condiescu? S-au incurcat lucrurile? O, sa-i ia dracul pe toti!
Am primit permisul tocmai in ziua cand am trimis scrisoare Puicii. S-au incrucisat. Mihai a luat scrisoarea de la Ionel, iar aici la posta a gasit telegrama ta, incat mi-au sosit simultan. Va multumesc, tie si lui Radu.
Aicit taote bune, ca de obicei. Vremea relativ frumoasa. Au inceput sa oua gainile, cam timid deocamdata; de asemenea o rata. Vom vedea sper curand rezultate mai bune. Si sant bucuros ca si eu merg bine cu lucrul meu, incat sa pot respira odata si odata...
Stii ce ma gandesc? Probabil ca tu o sa ma astepti azi totusi. Am sa-ti fac o surpriza. Am sa-ti dau un telefon pe la 5 1/2 cand ar fi sa soseasca trenul. Tot mai am eu cate ceva de cumparat si aranjat prin Pitesti, am sa merg cu trasura pe la 4, dupa ce voi fi dejunat.
Atunci scrisoarea e de prisos. N-are a face. La telefon n-am sa-ti pot spune mare lucru, ba te pomenesti ca nici nu te gasesc acasa. Asta ar fi mai nostim De altfel plimbareata cum te-ai facut, nu m-as mira. Mai ales avand si tovarasa in Lina.
Acuma te pup, draga sotioara, ca mi-e somn rau. Unde pui ca mai trebuie sa fac inhaaltia. Uf, scapa-m-ar Dumnezeu!
Pe luni! Adica inca pe dupa-amiazi sa-ti aud glasciorul care nu raguseste niciodata, iar luni sa te vad intreaba si sa te imbratisez ca un sot batran si iubitor.
Liviu
Scrisoare Liviu Rebreanu 7 februarie 1938
Aceasta pagina a fost accesata de 1260 ori.
