Scrisoare Liviu Rebreanu 7 noiembrie 1928

Scrisoare Liviu Rebreanu 7 noiembrie 1928

de Liviu Rebreanu


Bucuresti, miercuri 7 noiemvre 1928


Iubitele mele,




Acuma sosesc de la lunch-ul ce l-am dat pentru sarbatorirea lui Dragomirescu. A iesit bine si frumos. Au fost vreo 80 de persoane. Cucoane (stiu ca asta va intereseaza in primul rand) iata: d-na Dragomirescu, Stork, Burileanu, sotia prof. univ. si directorul invatamantului superior, Lucretia Petrescu, Arhip si cateva asistente de-ale lui Mihalache pe care nu le cunosc. Domni, cei obisnuiti, plus Bianu de la Academie, Ar. Demetriade si cativa asistenti. Am tinut un discurs eu, altul Sorbul, altul Bianu, Demetriade si apoi Dragomirescu. Bufet bun servit de Restaurantul Bulevard. In sfarsit bine.
In acelasi timp ar trebui sa citesc la o sezatoare pe care o dau "Amicii Artelor" ai d-nei Miller-Verghy, dar fireste m-am scuzat si am lipsit cu placere.
Imediat sa trec la alte noutati, desigur foarte importante. Maine, joi dimineata vine la Bucuresti Marioara si fireste tine sa traga la noi, ca sa nu stea pe la hoteluri. O voi primi, evident, cu placere. Le voi ceda lor dormitorul cu conditia sa ma plase in pace cat posibil. Va sta aici pana dumineca, dupa cate imi spune Sorbul care mi-a dat aceasta noutate. In acest timp vor trebui sa manance la mine. Cum menu-urile le am gata, nu-mi trebuie decat sa se gateasca in cantitate mai mare si sa se adaoge in plus niste fructe. In sfarsit ne vom aranja.
Pe-aici bantuie mereu criza de guvern din care insa e aproape sigur ca va iesi guvernul Maniu. Va inchiputii cat sant asaltat, cate slujbe mi se atribuie, fireste, combinatii despre care eu nu stiu nimic. Ce va fi se va vedea. Eu in nici un caz nu voi cere nimic, ba dimpotriva voi chibzui bine inainte de a primi ceva, intrucat, fireste, mi s-ar oferi.
Gata sacul cu noutatile. Doar atata sant hotarat sa iau maine 1.000 kg lemne ca sa se poata face foc cat sant aici Sorbii. Mie, drept sa-ti spun, nu-mi face trebuinta si nici n-am facut decat de vreo doua ori, dupa-amiaza, cand am stat mai mult sa-mi completez somnul intrerupt dimineata. Incolo nu mi se pare frig. Seara, la scris, ma imbrac bine, cu flanela pe picioare, peste care pun pijama subtire si-apoi halatul. Deci ca un print. Dar cat stau Sorbii nu se poate sa-i tin in frig, sa spuna ca le-o fac inadins sau de zgarcenie. Lemnele de la Corpul Didactic, despre care imi tot scrii, vom vedea ce va fi aranjat cand vei veni tu acasa, Fanisor! Pana atunci este timp destul, iar cu mia asta de kilograme eu ma ajung chiar pana la Craciun. De altfel pe-aici nu e frig. E o toamna admirabila. Azi a fost putin mai cetos, dar tot frumos. Daca m-ar coplesi frigul, puteti fi sigure ca ar dudui sobele.
Acum sa incep sa ma uit cum se poate ca la 2 noiemvrie sa nu fi primit banii, cand de-aici au pornit telegrafic la 31 octombre si, dupa asigurarea bancii, ordinul de plata trebuia sa fie la Paris chiar in acea zi dupa pranz! Stiu, fireste, ca pana la primirea acestei scrisori banii va vor fi sosit de mult, dar tot trebuie sa ma mir de atata intarziere, mai ales cand va stiu pe voi atat de sperioase. Si-apoi, daca e vorba sa nu-i primiti la 1 noiemvrie, ci la 4 sau 5, puteam sa-i expediez prin posta si sa economisesc cheltuiala telegramelor.
Plecarea ta incoace aranjeaz-o tu, Fanisor, cand si cum crezi mai bine. Totul e sa-ti ispravesti toate afacerile si sa vii multumita. Tine seama si de sarmanul Puisor care ramane acolo singurica, cu nasciorul in carti si cu odioasa bucatari franceza. Apropo, ce mantou si-a facut Puica? Parca asa imi scrieti? ... In orice caz cel putin cu o saptamana inainte trebuie sa-mi scrie exact data plecarii si ora trenului, ca sa pot lua masuri sa n-ai dificultati la vama, desi in orice caz tu vii numai cu lucruri de-ale tale, incat nimeni nu-ti poate zice nimic. Dar ca precautie tot nu strica. Daca imi comunici din vreme ziua si punctul de intrare in tara (trebuie sa fie Curtici, evident), voi face tot posibilul sa-ti ies in intampinare. Dar inca o data: cel putin o saptamana inainte, ca sa am timp sa ma pregatesc.
Adresele diverse pe care mi le-ai cerut ti le-am scris treptat. A ramas a lui Penescu: iat-o Str. Biserica Sf. Pantelimon nr 8. M-a intrebat si d-na Petrescu Lucretia de voi (despre sotul ei nu mai spun: intreaba mereu). I-ati scris? Nu? Vreti? Iata-i adresa: Str. General Ipatescu 22. De asemeni multe complimente de la familia Abramovici. Vreti sa scrieti Benvenistilor? Str. Emigrantului 4 (adresa biuroului, caci pe cealalta n-o stiu)
V-am scris ca Tinca mi-a mai tot cerut parale, ca are nu sti ce datorie. I-am dat 500 lei. Mare nenorocire: Costica al ei a parasit-o definitiv (mi-a comunicat Vasile), mutandu-se la nevasta-sa care a venit la Bucuresti.
Dar vad ca am ajuns pana la servitori. E timpul sa ispravesc si sa-mi rezerv placerea de-a continua maine, dupa ce va fi venit Marioara.
Multe milioane de sarutari,

Liviu






Scrisoare Liviu Rebreanu 7 noiembrie 1928


Aceasta pagina a fost accesata de 301 ori.
{literal} {/literal}