Scrisoare Liviu Rebreanu 9 noiembrie 1928

Scrisoare Liviu Rebreanu 9 noiembrie 1928

de Liviu Rebreanu


Bucuresti, vineri, 9 noiemvre 1928


Iubitele mele Fanisor si Puisor,



Aici zarva mare cu schimbarea guvernului. Toata ziua editii speciale si combinatii peste combinatii. In sfarsit ieri a sosit Titulescu de la Londra si n-a putut face nimic. Azi d.a. la 4 s-a dat mandat lui Maniu sa formeze guvernul. Se zice ca maine la 11 noul guvern va fi constituit. Vom vedea maine, pana atunci inchipuiti-va cata framantare peste tot. Calea Victoriei, mai ales imprejurimile Palatului, intesata de lume care asteapta mereu sa aclame pe viitorul sef de guvern. Siguranta este pentru guvern Maniu. Ceea ce insemneaza ca venim si noi la putere. Nu e nevoie sa va spun ca de cand au cazut liberalii eu in fiece zi si in fiece moment imi schimb demnitatilem fireste dupa combinatiile amicilor si cunoscutilor. Am fost pana acum director la National, secretar general, subsecretar de stat, chiar si ministru la Arte, evident toate dupa zvonuri. Eu nu stiu nimica din toate acestea. In fond nici nu ma intereseaza. Raman la vechea formula: Maniu ma stie, ma cunoaste - cand va avea nevoie de un serviciu de-al meu, ma va chema. Eu in nici un caz nu sant solicitator de nimica, Dimptoriva, chiar de mi s-ar oferi ceva, ar trebui sa vad daca as primi.
Dar la o parte politica! V-am spus alaltaieri ca astept pe Marioara. Ieri insa n-a venit aci. Seara am aflat ca a sosit in Bucuresti, dar a tras la hotel. Am intalnit-o la Societate si am fost suparat. Gasesc o nedelicateta asemenea procedeu. S-a scuzat ca era prea dimineata ca etc. Azi insa pe la amiazi a venit si s-au instalat aici. Au luat masa cu mine. A sosit si Maca, fara insa sa manance (era zi de post si mancase acasa), care de altfel asteptase ieri la gara pe Marioara impreuna cu Sereda. Marioara mi-a adus niste turta dulce. Cand ne-am asezat la masa (Sorbul a intarziat ca intotdeana), a picat si Mitica, venit de ieri dupa-amiazi pentru nunta Mitei ce a avut loc aseara. N-a vrut sa manance. Mi-a platit cei 200 lei. Sorbul a venit cu siguranta ca eu voi fi secretar general la Arte; a aflat el nu stiu de la cine mare. Marioara incantata, mai ales ca atunci as aduce-o sigur la Bucuresti ... Dupa-amiazi le-am dat un bilet de cinematograf de s-au dus cu Sereda, care a venit de la scoala, si cu Macasa, la un cinemaograf de pe-aici. Seara apoi ei s-au dus la Teatrul Mic, unde se afla si acuma, cand scriu eu. Am facut foc in toata casa afara de salonas. Pisica si-a reluat locul pe scaunelul de langa soba.
La comisia de filme si apoi la S.S.R.mereu sant asaltat cu pronosticuri diverse si solicitari. D-na Cosoiu imi telefona adineaori de la Cernauti sa ma felicite, nu stiu de ce, si sa-mi reaminteasca de piesa ei. Of, vedea-m-as scapat de toate astea!
Dar iata ca asa am epuizat noutatile din aceste doua zile. Sa revin la conversatia intima cu voi, iubitele mele mici. Adica nici la 4 noiemvrie n-ati primit banii? Bine, dar asta e nemaipomenit! V-ati interesat la banca, macar prin telefon? Trebuie sa va interesati, sa nu fie vreo neglijenta acolo. Eu aici am controlat - expeditia ordinului telegrafic s-a facut la 31 octomvre. Deci cel mai tarziu la 1 noiemvre a fost la Paris si trebuia sa primiti imediat instiintare de la banca. Cred insa ca pana acuma santeti deplin aranjate.
Foarte buna ideea sa-ti asiguri intai biletul de drum, ca sa nu te piste diavolul cumparaturilor, sa te incurci. Bine ca ati mai dat si prin sarmale dupa atatea costuri frantuzesti. Nu te codi la probele cu croitoreasa, baremi sa-ti iasa lucruri frumoase daca ai cheltuit. De-aceea esti acolo, sa probezi si sa stai in lada. In privinta lazii sant sigur ca ai slabit de-ajuns chiar numai hoinarind atata prin Paris. Revista mea se va numi Gazeta literara si va aparea probabil la sfarsitul acestei luni.
La comitetul teatral nu-i nimic deosebit. S-a citit o piesa a unui colonel si atat.
In orice caz sa-mi comunici din vreme, cum ti-am scris, ziua si ora exacta a plecarii tale din Paris, ca sa stiu cand sosesti. Voi incerca mereu sa-ti ies inainte la frontiera, desi, dupa cat am vazut pana acuma, legaturile sant foarte proaste. Ar trebui sa stau vreo opt ore la Arad, alte vreo cinci la Curtici, plus drumul de aici la Arad. Dar am sa mai vad; poate voi gasi vreun tren de serviciu de frontiera, ca sa nu fiu nevoit sa stau atata la Curtici in asteptare.
Sa nu uitati de comisionul d-nei Vladescu. Dar Puicuta scolarita? Trebuie sa fie in plina activitate. Ce-i cu fiziologia ceea, Puisor? Ai vreo speranta? O data cu d-na Cosoiu mi-a dat telefon si Toto, de la Cernauti, plangandu-se ca ai uitat-o de tot si nu i-ai mai scris de un an de zile. Vrei sa-i scrii, Puica? Eu, fireste, i-am turnat-o ca i-ai scris dar n-o fi primit...
S-a sfarsit. Sa incepem cellalt scris.
Multe, multe sarutari pentru amandoua,


Liviu







Scrisoare Liviu Rebreanu 9 noiembrie 1928


Aceasta pagina a fost accesata de 314 ori.
{literal} {/literal}