Scrisoare Liviu Rebreanu 19 mai 1929

Scrisoare Liviu Rebreanu 19 mai 1929

de Liviu Rebreanu


Madrid, dumineca 19 ai 19292
dar si luni 20 mai


Mult iubita mea nevestica,



In sfarsit, iata-ma ajuns la Madrid si deci in situatia de-ati putea povesti ai pe indelete toate cele intamplate de la plecarea mea de-acasa. Si s-o luam pe rand ca sa ne intelegem mai usor.
De la Bucuresti pana la frontiera romaneasca, la Curtici, n-a fost nimic deosebit. Am luat masa in vagon-restaurant cu toti si m-am culcat pe la 11. La Curtici insa Sorbul trebui sa aiba o mica pozna. Vamesl ne scula sa ne intrebe daca nu avem asupra noastra lei romanesti, pe are nu e voie sa-i scoatem din tara. Eu, enervat ca m-a sculat din somn, l-am luat la goana. Sorbul insa s-a infricosat si spuse ca are 10.000 lei. Drept care a trebuit sa dea banii, sa-i schibe in franci, pierzand cateva sute de lei la schimb. Cu asta insa s-a terminat tot si eu nu m-am mai sculat pana ce am ajuns dincolo de Ungaria, in Cehoslovacia, aproape de Bratislava. Asta joi. Atunci conductorul vagonului ne-a inapoiat permisele C.F.R. si a observat cu mirare ca eu luasem pe cel de anul trecut, in loc sa-l iau pe cel curent. Cum n-or fi observat controlorii romani, dracul stie? Altfel ma punea sa platesc costul biletului intreg. Pe la 12 la amiazi am sosit la Viena si imediat, cu ocazia obisnuitei carti postale, ti-am scris sa-mi trimiteti permisul la M-me Bonnet, la Paris, unde il voi gasi la intoarcere. Imi inchipui ca ai primit ilustrata si mi-ai si trimis faimosul permis?!
Pe drum a inceput escrocheria lui Caton, care s-a consumat pana in cele din urma. Il stii cum se prefacea ca e bolnav si cum i-am spus eu lui Sorbul sa nu-i dea banii. Ei bine, acuma incepe sa-i spuie ca i-e foarte rau si ca nu crede ca poate merge mai departe la Paris. Eu l-am ocarat, i-am facut morala, toti au fost consternati in fata acestei purtari. Dar el continua a se prapadi de boala, ceea ce nu-l impiedica a se infunda de mancare si bautura.
In sfarsit, sa continuam cu calatoria. Dupa Viena ni s-a servit masa. Eu apoi m-am pus pe motait si tocmai la Salzburg mi-am revenit in fire. Acolo am trecut in Germania. Nimic deosebit. Pe la Munchen a fost masa de seara. Am stat apoi inelung de vorba cu un redactor de la Illustration care fusese la noi, iar pe la 12 m-am culcat si cand m-am trezit eram la Meaux, aproape de Paris. Caton mai tare ii trage cu boala. Sosim la Paris la 11 in Gara de Est, luam masini si trecem cu tot bagajul la gara d'Orsay, de unde va fi plecarea spre Madrid. In Gara de Est am intalnit pe Dorina Heller. Eu m-am facut ca n-o cunosc. Corneliu singur s-a oprit si a schimbat cateva cuvinte cu ea.
In Gara d'Orsay ne-am lasat bagajele la consemnare si apoi ne-am interesat de biletele pentru Madrid. Un rapid pleaca la 7 1/4 seara. Am luat bilete cl. II, pana la Irun, frontiera spaniola, sperand ca in Spania vom avea reducere.
Pe urma, pe jos, am mers pana la Opera in Rue de Helder sa ne interesam de hotel pentru intoarcere. Caton si-a dat insa bagajele separat, spunand ca daca se va simti mai bine merge cu noi, iar daca nu, atunci va ramane la Paris sa se caute cu un doctor si eventual va veni mai tarziu. N-am facut nimic cu hotelul, ramanand sa vede ce-om face la intoarcere; Caton insa si-a luat camera, ceea ce inseamna ca consuma escrocheria. Ne-am invartit putin [e bulevarde si apoi am luat masa la Poccardi, un restaurant bun pe Bd. des Italiens. Si aici Caton a incercat o inselaciune, anume la plata, sa i se dea restul la 100 franci, in loc de 50 fr. cat daduse, vrand astfel sa insele pe chelner cu 50 fr. I s-a parut insa si lui prea de oaie si n-a insistat, ceea ce dovedeste si mai elocvent intentia urata. Daca ar fi dat el o suta de franci, ar fi facut scandal sa-l fi pagubit aievea cu 50 fr.
Dupa masa, la o cafenea, a scris carti postale - numai voua fireste. Corneliu s-a dus nu stiu unde, dandu-ne intalnire la gara. Caton de asemenea a disparut, lua-l-ar dracul. Am ramas cu Sorbul si Furtuna, ne-am mai invartit nitel pe strazi si apoi am pornit la gara, unde Corneliu ne astepta.
La 7 1/4 am plecat. Trenul arhitixit. Aveam locurile rezervate, altfel am fi mers in picioae toata noaptea. Eu intr-un compartiment cu Sorbul si straini, o femeie batrana cu barba si mustata, simpatica, si-o familie tanara compusa din sot, sotie si-un copil de vreo doi ani are plangea mereu, s-a spart, a varsat ... in sfarsit, vai si amar. Totusi am atipit vreo doua-trei ore. Am trecut prin Orleans, Bordeaux, Bayonne. Aici a fost pe la 7 dim. De aici incep a se vedea faimoasele basche, fiindca majoritatea locuitorilor sant baschi. Am ajuns la Biarritz, din care am zarit Oceanul Atlantic si plaja. In sfarsit pe la 9 santem la Irun, punctul de frontiera. Aici ne intampina un trimis al autorilor spanioli, gratie caruia nu ne mai examineaza bagajele. Avem reducere 40 % dar numai cu conditia sa ne intoarcem tot pe aici. Eu insa vreau sa ma intorc prin Barcelona. Deci renuntam la avantajul ce
ni-l ofera si luam bilete cl. I pana la Madrid. Trecem prin San Sebastiano, alta plaja elebra ar rivalizeaza si chiar intrece pe Biarritz. Apoi prin Vittoria, Tolosa, Burgos, Valladolid, Avila, Escorial la Madrid. Despre peisagii ar fi prea multe de zis. Le voi scrie in carte. Dejunul l-am luat in tren, iar dupa-masa am mai dorit putin, cand nu era ceva interesant de vazut.
Am sosit la 9 seara in Madrid si a tras la Hotelul Ingles, unde ne rezervasem camere. Aici balamuc: nu ni se rezervase nimic. Camerele ce ni se ofereau erau infecte si scumpe, insusi hotelul idiot. Am lasat acolo bagajele si am pornit sa ne cautam alt hotel. La Hotel Palace foarte bine, dar prea cump. Ne-a recomandat Hotel de Paris. Am gasit, intr-adevar, camere bune cu baie si pret convenabil, 27,50 pesetas pe zi, adica vreo 650 lei. Hotelul e situat in Puerta del Sol, insasi inima orasului. Am ramas aici.
Eram obositi cu totii si murari. La o cafenea peste drum a luat o masa usoara, apoi a facut o baie fierbinte si pe la 2 m-am culcat.
Azi-dimineata m-am sculat pe la 10 si am plecat cu totii sa ne interesam de congres. Am mers deci la sediul Societatii Autorilor (Dramatici) Spanioli, unde insa, fiind dumineca, n-am gasit pe nimeni. Totusi s-a ivit un domn de treaba, nu stiu cine o fi fost, care ne-a facut rost de programul congresului si care ne-a insotit pana la Parcul el Retiro, unde, in Palacio del Retiro, se va tine congresul. In sfarsit acolo am gasit pe Marquina, presedintele spaniolilor, care ne-a primit foarte amabil, ne-a dat toate deslusirile etc. Am platit 35 pesetas, taxa pentru viitoarele excursii, si apoi ne-am intors in oras si a luat masa la restaurantul hotelului nostru, o masa buna.
Dupa-amiazi ne-am plimbat putin prin oras, sa ne orientam, iar la 6 a fost reuniunea de cunoastere la Patricio del Retiro, cand s-au adunat toti congresistii. Doua discursuri si un bufet copios, cu sampanie. Pentru diseara un autor spaniol ne-a oferit o loje la Teatro Eslava, unde se joaca o revista a lui.
Aici teatrele au doua reprezentatii in fiecare zi. Intaia incepe la 7 si dureaza pana la 10 1/2 iar a doua incepe la 11 si se sfarseste pe la 1 1/2. Pe la 3 noaptea strada e mai animata ca ziua, in schimb dimineata de-abia pe la 10 incepe viata.
Revista pe care am vaxut-o nu e intru nimic deosebita de ale noastre.
Am venit acasa pe la 2 1/2 si am inceput aceasta nesfarsita scrisoare. Acum e 4 si ma culc.
Te imbratisez cu drag, scumpa mea Fanisor, pe tine si pe Puicuta.

Liviu



Fiindca n-am trimi scrisoarea azi-dimineata, continui sa-ti comunic si intamplarile zilei, de luni, 21 mai.
M-am sculat la 8, sa-mi dau hainele sa le calce, fiindca ieri, dumineca, nimeni nu lucreaza si n-au vrut sa i le faca. Acuma imi spune ca nu se poate pana la ora 9 1/2, cand trebuie sa plec, deoarece femeia care lucreaza nu vine decat la 9. Totusi a reusit in cele din urma, dupa ce am dat nitica gura.
La 10 1/2 s-a facut deschiderea oficiala a congresului. Discursuri mediocre si plictiseala. Am lasat acolo pe Sorbul cu Furtuna, iar eu cu Corneliu ne-am dus sa vad de cadourile voastre. Am nemerit un magazin de antichitati. Lucruri frumoase, dar si foarte scumpe. Am cumparat totusi o bratara pentru Puia, ramanand sa mai vad pe urma si alte magazine. Niste saluri superbe, dar si grozav de scumpe, ar veni 10-15.000 lei bucata. Sper ca am sa va aduc de toate. Dar n-am sa va scriu ce aduc pana nu voi sosi acasa. Ca sa nu va faceti inchipuiri prea mari si sa aveti deceptii.
La 2 ne-am intalnit cu totii la hotel si am plecat la masa. La hotel am gasit invitatia de la Legatia Romana pentru dejunul de maine. A, a uitat sa va spun ca ieri, de la palatul congresului, ne-am dus cu totii la legatie. Acolo am gasit pe d-na Pillat, venita cu sotul ei pentru o calatorie de agrement in Spania. Ministrul Bibescu se afla la Barcelona, unde ieri a avut loc deschiderea oficiala a expozitiei internationale. A lasat insa ordin consilierului de legatie Zarifopol sa ne pofteasca la masa si sa ne puie in totul la dispozitie.
La 6 1/2 dupa-amiazi e o receptie la Ayuntamento, primaria Capitalei. Primarul tine un ic speech, apoi asculta un concert dat de fanfara municipala si apoi un bufet copios.
Seara la 11 ne ducem cu totii la Teatrul Pavon sa vedem o piesa spaniola, Copla andalusa, cu cantece andaluziene. Interesanta.
Si astfel de-abia la 3 am ajuns acasa si, dupa ce i-am facut socotelile banesti, m-am gandit la tine si iaca, am mai adaogat si ziua de azi in scrisoare.
Toate imbratisarile mele,


Liviu
 





Scrisoare Liviu Rebreanu 19 mai 1929


Aceasta pagina a fost accesata de 297 ori.
{literal} {/literal}