Scrisoare Liviu Rebreanu 18 martie 1928
de Liviu Rebreanu
Oslo, 18 martie 1928
Dumineca seara
(dar si marti 21 mart.)
Mult iubita si dorita mea nevestica,
Incep azi, inainte de a pleca la banchetul oferit la societatile de actori norvegieni, sa mai conversez mai amanuntit cu tine. Mi-e tare dor de gura ta galagioasa si buna, de casuta noastra, de Puica noastra. M-au obosit aceste nesfarsite serbari si banchete. Forfoteala asta ingrozitoare, imbracaile de cate trei-patru ori pe zi, cunostinte mereu noi, conversatii in toate limbile posibile, despre toate fleacurile imposibile, mancarile norvegiene ciudate, in sfarsit, tot balamucul asta infernal zdruncina si nervii cei mai oteliti. Dar nu mai e asa de mult si voi scapa de-aici. Sper ca la Paris, in cele cateva zile cu Puicuta, cu ciripitul ei dragalas, sa-mi mai vin in fire.
Dar sa las lamentarile prealabile si sa reiau convorbirea cu tine de unde am intrerupt-o sosind aici.
A fost asta luni. Ne-am gasit repartizati la Hotel Bristol. Un hotel foarte elegant, poate mai bun si ca Athenee Palace al nostru. Orice doresti ti se implineste imediat. Trebuie sa fie si foarte scum si, din nenorocire, nici pana acuma nu pot sti daca stam gratis sau daca va trebui sa platim. In acest din urma caz, e prapadenie mare. Nici nu vreau sa ma gandesc. Sa speram ca vom vom scapa ieften si multumit.
Eu de altfel in prima zi, luni, n-am dorit nimic decat o baie, pentru seara, sa ma demortesc dupa prea lunga calatorie pe mare. Deocamdata m-am schimbat putin si m-am dat jos, in restaurant, sa mananc ceva, caci eram lihnit. Am mancat binisor si scump. Masa se plateste indata. M-a costat vreo 6 coroane, ceea ce in banii nostri face cam 250 lei. Astea sunt mesele relativ ieftene. E o scumpete ingrozitoare aici, cu banii lor de aur. Pe urma eu am iesit putin pe Calea Victoriei a lor, care se numeste Karl Johans Gate. (Ti-am trimis toate vederile de seama si-ti voi mai trimite in fiece zi) Cand sa ies, sant chemat la telefon; o redactoare de la ziarul Nationen doreste sa aiba o convorbire cu mine. I-am fixat-o pentru ora 7 si am iesit. Orasul e simpatic, frumusel, mai ales insa prin pozitia lui. In toate vitrinele librariilor, Ibsen - opere, portrete etc. Intr-o vitrina, unde erau expuse si traduceri din Ibsen, am descoperit si versiunea romaneasca din Peer Gyn, facuta de Maniu si aparuta in Editura Cartea Vremii.
M-am intors acasa. De-abia am intrat in camera, m-am si pomenit cu norvegiana. Conversatia a mers nemteste (de altfel aici ca limba straina nemteasca e mai inteleasa). M-a descusut despre multe de toate. Am sa aduc jurnalul cu conversatia. In vreme ce vorveam cu ea, alt telefon: un redactor de la Aftenposten, un fel de Universul norvegian, sosise jos in hol cu ftograf, de asemenea pentru o convorbire. Am expediat pe norvegiana, care nu voia sa plece, si am coborat in hol. Reporterul tine sa ma fotografieze in camera mea. Urcam cu ascensorul. Atunci apare si Demetriade si-l iau si pe el. Ne-a fotografiat impreuna si apoi am stat de vorba rveo jumatate de ora. Bietul meu tovaras Demetriade e o catastrofa. Nu mi-as fi inchipuit niciodata sa fie asa de tampit. E aproape sinistru. Si nu stie nenorocitul nici o limba. Vorbeste frantuzeste cam ca Mitica. Se screme si la urma scoate cate o prosti cumplita. Reporterul, de gentilete, ar fi vrut sa auda si glasul lui, atunci colegul meu, dupa multe sfortari, izbuteste sa spuna grav atata: "Le ... Norveguie ..." Fireste, i-am taiat vorba sa nu ne facem de ras, caci, din intamplare, reporterul stie ceva si frantuzeste.
In sfarsit, ai sa vezi si aceasta convorbire, care a aparut in pagina intai cu faimoasa fotografie.
Dupa aceste ispravi, ne-am dat jos (se facuse 8 1/2) am mancat si ne-am intors sa ne odihnim. Eu inainte de culcare am facut o baie buna. Ah, uitam sa-ti spun ca, iesind in oras, m-am aprovizionat cu carti postale si marci.
Marti, 13 martie - Convorbirea din Aftenposten a facut senzatie. Eram primii oaspeti straini care soseam.
Facem intai o vizita la ministerul de Externe, sa ne interesam de program si amanunte: apoi santem luati de un roman, Mihai Ionescu, croitor de dame. Consulul general roman de-aici, norvegianul Axel I. Amundsen, armator de profesiune, om foarte bogat si simpatic, se grabeste sa ne vaza si ne invita la masa indata. asa o luam la Froegnersaltteren, in imprejurimile capitalei, localitate vestita in toata lumea, ca si Homenkollen, pentru alergarile de schi. Restaurantul este cel indicat in romanul lui Maurice Bedel. Fireste, zapada multa. Alaturi vizitam muzeul de schi, unde sant conservate obiecte si amintiri din calatoriile lui Amundsen si Nansen la Polul Sud.
Seara santem invitati la Teatrul Central sa vedem Comedia iubirii de Ibsen, un spectacol in afara de programul oficial. A, uitasem! La intoarcere de la Froegnersaltteren, ne-am abatut pe la locuinta consulului nostru, la Slemdal, unde am luat cafeaua, oferita de d-na Amundsen, o femeie simpatica si amabila, cu care am vorbit englezeste, fiindca alta limba nu stie.
Miercuri, 14 martie - Amicul meu Demetriade s-a imbolnavit rau. (Sa nu spui nimic nevestei sale). Are mare temperatura. Chemam un doctor. E racit rau; trebuie sa stea in pat. Astfel, eu ies singur la o intalnire cu consulul Amundsen, care vrea sa ma duca la un scriitor norvegian, prieten de-al lui. Ceea ce si facem. Apoi ma duce la cel mai vechi club norvegian, Norske Selskabe, unde luam dejunul. Pentru seara a invita la spectacolul unei reviste suedeze. Am fost cu el si nevasta-sa si vicepresedintele sindicatului actorilor norvegieni. Revista, nostima, saracacioasa si, fireste, n-am inteles nimic. Dupa teatru ne-am dus la un restaurant al teatrelor (ceva ca Eliseul nostru), unde am cunoscut cativa actori si actrite - toti batrani.
Programul oficial a inceput azi dupa-amiazi cu receptie la Academia Norvegiana de Stiinte. Cateva cunostinte.
Joi, 15 martie - Azi incep adevaratele serbari comemorative. n student care vorbeste binisor frantuzeste vine sa ma ia la Expozitia Ibsen ce se deschide la ora 1 d.a. la Biblioteca Universitatii. Vine si regele Haakon, cu printul mostenitor Olaf. Directorul bibliotecii tine un mic speech in englezeste si apoi vizitam expozitia - foarte interesanta: manuscrise, afise, portrete, caricaturi de-ale lui Ibsen, traduceri din toate limbile, afise, costume etc., in sfarsit, tot ce priveste pe om si scriitor. Sant si cateva cartulii romanesti...
Dupa asta Ionescu ma ia la o cofetarie, imi povesteste diverse lucruri norvegiene. Demetriade mereu bolnav, dar mai binisor. Diseara va merge si el la teatru, iar pana atunci sta in pat. Eu fac textul inscriptiei pe panglicile coroanei ce o vom depuna la 20 pe mormantul lui Ibsen si-l dau lui Ionescu sa-l traduca in norvegiana, urmand ca apoi sa-l controlez cu un scriitor norvegian sa fie corect scris.
La 5 3/4 e o conferinta la Universitate despre Brand, Plictiseala mare si lume multa. Nu pricep nimic, fiindca profesorul vorbeste norvegiana, si inca landsmaal, o norvegiana veche. Repede acasa sa ma pun in frac, caci la 7 fix incepe reprezentatia de gala la teatru. Pun si colanul de comandor la gat, caci toata lumea e cu decoratii. La teatru, tot ce are Norvegia mai distins, plus peste o suta de scriitori si directori de teatru straini. Nu-ti mai insir nume. Fac cunostinte repede cu sumedenie de norvegieni si straini. Dar la primul antract d-na Barbra Ring, viceprezienta Soc. Scriitorilor Norvegieni, imi spune ca dupa spectacol, la banchetul oferit de scriitorii norvegieni, trebuie sa vorbesc negresit si eu. Am sters-o indata la hotel si mi-am improvizat in frantuzeste un mic discurs. Ti-l trimit aici, textul original sa nu-l pierzi. A iesit destul de bine, dupa cum te poti convinge citindu-l. Pana la ora 11 seara, cand avea sa inceapa banchetul, am fost gata. Banchetul s-a dat in sala Rococo la Grand-Hotel, o sala intr-adevar somptuoasa. Un banchet de vreo 300 de persoane. Iti inchipui ca a fost o lume deosebit de selecta. Lista tuturor o am de altfel; ni s-a dat tiparita, ca si discursurile prezidentilor norvegieni in traducere franceza. Eu am fost la masa principala, avand vecini pe nevasta directorului Teatrului National, d-na Skavlan, si pe d-na Fett, sotia unui secretar de stat, iar in fata pe Underwood-Johnson, reprezentantul Americei (de meserie poet si dramaturg), si pe d-na Sigrid Undset, cea mai mare scriitoare norvegiana, laureata de anul trecut a premiului Nobel. Au tinut discursuri Ronald Fanges, presedintele scriitorilor norvegieni, Hambro, presedintele parlamentului norvegian, apoi d-na Barbra Ring si pe urma, dintre straini, profesorul de la Sorbona, Paul Verrier (specialist in norvegiana), Sophus Michaelis (autorul Nuntii in revolutie), presedintele scriitorilor danezi, inca vreo doi (un german si un suedez) si am urmat eu. Am citit fara nici o emotie si pot spune fara modestie ca am avut mare succes, aplauze frenetice, si in cursul cuvantarii, si la sfarsit, si toate felicitarile din toate partile.
Discursul meu de altfel a aparut in extenso in ziarul Aftenposten pe a doua zi, osebit de reportajul banchetului.
Fireste au mai urmat vreo zece alte discursuri. Banchetul s-a sfarsit tocmai la 3 1/2 dimineata.
Vineri, 16 martie - Nu ti-am spus ce-a patit aseara bietul Demetriade. S-a imbracat si am plecat impreuna la teatru. Eu apoi am venit la hotel sa-mi fac discursul si pe el l-am lasat in treatru. Cand colo: la banchet, imi spune un actor ca colegului meu i-a venit rau dupa actul al treilea, in antract, pe coridor; a avut o ameteala si un fel de lesin. A fost dus pe scena, intr-o cabina, si doctorul teatrului i-a dat ajutor, iar pe urma viceprezidetul actorilor l-a adus acasa la hotel si l-a culcat. O intreaga nenorocire cu acest om care a venit numai ca sa economiseasca bani, ca pe urma sa plece in Italia. E bolnav, de-abia se tine, hodorogit de tot, toata vremea scuipa si se screme, ti-e mai mare scarba - Azi zice ca se simte bine, dar cu masura. Iesim impreuna si comandam coroana pentru mormantul lui Ibsen, cu panglia tricolora. Costa 50 coroane - adica 2.500 lei. E frumusica. Luam masa cu Ionescu in restaurantul din Palatul Francmasonilor.
Dupa-amiazi nu ma mai duc la conferinta de la Universitate. Seara la teatru se joaca Liga Tinerimei. Dupa teatru santem poftiti la masa la Ionescu, unde sant si ceilalti trei romani ce se mai afla in Oslo. Nimic important. Oameni simpli. Bucurosi ca vad romani.
Sambata, 17 martie - La ora 1 d.a. vizitam galeria nationala de pictura, iar pe urma santem la masa la dr. Hary Fett, langa a carui sotie a stat la banchetul scriitorilor. Sant invitati numai scriitori; de aceea Demetriade nu e. De altfel, el cu bosorogeniile lui; n-a fost nici la galeria nationala.
Consulul nostru ne invita pentru maine la dejun la el, la Slemdal, iar de la palat primim instiintarea ca noi, romanii, vom fi primiti in audienta de rege luni, la ora 12 1/4 precis, si sa fim cu 10 minute inainte acolo.
Sant doua conferinte azi la Universitate; la una ma duc, la cealalta trag chiulul. Seara la teatru se joaca Strigoii. Dupa teatru e banchetul oferit de primaria orasului in palatul primariei. Banchetul incepe pe la ora 11 1/2. Alta lume, afara de straini. Vecinii mei: d-na Kildal, nevasta presedintelui Pen-Clubului norvegian, o femeie draguta, cu care o rup pe englezeste, si un consilier comunal. Sant numai trei discursuri din fericire: primarul With, americanul Underwook-Johnson si primul ministru Mowinckel. Sfarsitul la 2 1/2. Adica plecarea mea, caci cei mai multi au ramas ca totdeauna, pana la ziua. Demetriade a fost si el, dar a plecat si mai devreme, simtindu-se iar cam rau. La acest banchet am cunoscut pe poetul Oesterling, presedintele Pen-Clubului suedez, care ma invita staruitor sa ma duc la Stockho ca invitatul clubului lor.
Dumineca, 18 martie - Cu atatea banchete si mai ales cu mancarile lor oribile, mi-a cam deranjat stomacul. Iau trei randuri de picaturi Davila - si ma linistesc. La ora 1 e un concert simfonic de muzica norvegiana. Lume multa si program lung. Ma intorc acasa. Trebuia sa mergem la masa la consul. Demetriade, care nu fusese la concert, era in varsaturi. Iar e bolnav, iar geme. Il las. De altfel, vine si Lynge cu nevasta-sa si cu ei plecam la consul la masa, in imprejurimile capitalei, la Slemdal. Pe masa stegulet tricolor romanesc. Doamna ne canta la pian Haling, dans national norvegian si ateva romante norvegiene. Inceputa la 3, masa se sfarseste la 5.
Seara la teatru se joaca Dusmanul poporului. Demetriade vine de-abia la actul III. Dupa teatru e banchetul oferit de Societatea Artistilor Plastici si a Actorilor. Are loc in salile mari ale hotelului in care stam noi. Lume foarte multa, peste 400 persoane. Pictorii sant in niste costume speciale, rosii. Am avut vecini pe d-na Quirielle, o batrana de la Journal de Debats, o mica actrita Larsen, apoi Fritz Engel, criticul teatral de la Berliner Tageblatt, si Bernhard Diebold, de asemenea critic dramatic de la Frankfurter Zeitung. In cursul banchetului si a serbarii am cunoscut ai bine pe Gemier, pe Lugne-Poe, apoi pe un mare actor norvegian Skanche. S-au tinut multe discursuri. Intre ei a spus si cateva cuvinte, citite in frantuzeste, fireste facute de mine si Demetriade. A avut foarte frumos succes, frenetice aplauze. De altfel trebuie sa stii ca noi romanii santem in general foarte simpatic primiti de toata lumea.
Petrecerea s-a tinut pe la 6 dimineata. Eu m-am urcat in camera la 4, dar n-am putut deloc adormi.
Luni, 19 martie - Si totusi a trebuit sa ma scol la 10, sa ma imbrac, caci aveam sa mergem in audienta la rege. Am fost primiti exact la ora si minutele fixate. Regele e un tip foarte simpatic, foarte burghez si prevenitor. Ne-a poftit sa stam jos si am vorbit exact zece minute: despre Olso, despre Bucuresti si Romania, despre teatru, despre Hamlet ... Fireste, din partea noastra am vorbit numai eu, frantuzeste, caci amicul Demetriade n-o rupe deloc. Observ cu mirare ca am inceput sa turui frantuzeste in draci, Exercitiul multe face.
Dupa audienta mi-am cumparat biletul pentru vapor. Voi calatori de la Bergen la Newcastle pe vaporul Jupiter, acelasi cu care a calatorit Jerome. Plecarea din Bergen sambata, la ora 11 1/2 dim. Sosirea in Newcastle duminica seara. Plecarea din Newcastle la ora 11 1/4, sosire la Londra luni, 26 martie, ora 5 1/2 dim. De altfel am primit scrisoarea de la Beza, din Londra, ca-mi retine camera la hotel si ma asteapta la gara.
Demetriade e atat de hodorogit ca zice ca nu mai poate. Renunta chiar sa stea pana la sfarsit; nu mai pleaca la serbarile de la Bergen. Isi ia bilet pentru poimaine, miercuri, sa se intoarca acasa. Astfel probabil ca dumineca seara sau luni, 26. III, va fi in Bucuresti. Dar nu va spune nimanui ca s-a intors din drum si nici ca a sosit in Bucuresti decat mai tarziu, ca sa nu i se faca imputari ca n-a fost capabil sa-si faca datoria. L-am rugat sa-ti telefoneze si sa-ti spuna si prin viu grai cum am dus-o pe-aici. Tu te rog sa nu-i pomenesti despre boala, caci m-a rugat sa nu-ti scriu despre astea nimic. Nici sa nu-l chemi tu la telefon inainte de a te chema el, caci poate vrea sa se ascunda de tine.
Drept sa-ti spun, parca sant mai multumit ca pleaca. In loc sa-mi fie de ajutor, mi-a fost numai corvoada. Am avut o deceptie cumplita cu acest om. Il credeam mult mai bine si ca intelect, si ca tot. N-as avea ce zice altminteri; a fost vesnic excesiv si amabil, a facut tot ce i-am spus si m-a ascultat in toate - dar prea e de tot prost, sarmanul, si incapabil.
Intorcandu-ne la hotel, avem o surpriza grozava: nota de la hotel. Vasazica platim hotelul. Sa-i ia dracul de norvegieni carpanosi. Drept razbunare, nu ma duc la conferinta de la Universitate.
Seara se joaca Rata salbateca, iar dupa spectacol, e un banchet oferit de editura norvegiana Gyldendal. Demetriade, fireste, n-a luat parte. A fost cel mai simpatic banchet pana acuma. Vreo 250 persoane, scriitori si intelectuali. Ni s-a oferit un volumas cu poeziile lui Ibsen. Am avut conversatii mai lungi si interesante, literariceste, cu Max Halbe, autorul Tineretei, cu Diebold, cu Fritz Engel, cu Gemier despre teatrul universal, cu Lugne-Poe, cu Sophus Michaelis si cu diversi scriitori si poeti norvegieni. Am avut vecini la masa pe presedintele scriitorilor norvegieni si pe d-na Gisken Wildenwey, sotia celui mai bun poet al Norvegiei, ea insasi scriitoare - femeie draguta si vorbind frantuzeste.
Marti, 20 martie - Azi, la ora 10 1/2 am plecat cu masina la cimitir, unde a avut loc solemnitatea depunerii coroanelor pe mormantul lui Ibsen. E o zi de mare sarbatoare. Tot orasul pavoazat. De dimineata, toate tunurile Norvegiei trag salve in cinstea memoriei lui Ibsen. La cimitir o solemnitate simpla si miscatoare. Corul studentilor canta un imn. Apoi depunem coroanele, intai scriitorii norvegieni, apoi presedintele Stortingului (Parlamentului), apoi guvernul, apoi reprezentantii straini. Fiecare rosteste numai cateva cuvinte. Eu am spus atata: Au nom des ecrivains et des acteurs roumains, au nom de toute la Roumanie! La sfarsit, iar cor.
Dupa aceasta am avut, la Grand-Hotel, o intrevedere de 1/2 ora cu reprezentantii Pen-Cluburilor Scandinave, iar la 1 1/2 a fost la Unviersitate o solemnitate deosebita, la care a luat parte si regele cu printul mostenitor. (De altfel regele cu mostenitorul vin in fiecare seara la teatru, la reprezentatiile de gala). Au fost doua discursuri de celebrare a lui Ibsen si numirea ca doctori onorari a patru savanti straini. E prima oara cand vad asemenea solemnitate.
Dupa festivitate am fost prin targ de am mai luat cate ceva pentru voi. Sant toate foc de scumpe, infinit mai scumpe ca in Franta sau la noi. Blanuri nu sant decat importante. As fi vrut sa iau un sweater pentru tine si Puicuta, dar nu mi-au placut. Nici ca desen nu sant frumoase si apoi sant prea groase si grele, anume pentru norvegiene, care alearga cu schi, bloncoase si lipsite de eleganta. Am sa mai vad si maine, dar cred ca obiecte de imbracaminte tot de la Londra si Paris am sa iau. Ceea ce am cumparat pana acuma sant obiecte diverse din os de balena sau de ren etc. Ai sa le vezi. Ma gandeam sa le trimit acasa cu Demetriade, dar as vrea sa le vada si Puicuta si sa-si aleaga si ea ce-i place din ele.
Acuma intrerup, sa ma duc la teatru. Diseara, fiind sfarsitul aici, voi incheia si scrisoarea, sa ti-o trimit maine cu povestea complecta a celor petrecute in Oslo...
Iaca, era 2 1/2 noaptea. M-am intors acuma de la banchetul oferit de guvern. La teatru s-a jucat Rosmersholm, destul de slab. O retragere cu torte si cantece, organizata de studenti, a salutat iesirea lumii de la teatru. Apoi am trecut la Palatul Francmasonilor, unde a avut loc banchetul guvernului. Vreo 200 de persoane, intreg guvernul, sefii de partide, diplomatii, ministrii straini. Banchet foarte oficial. Si multe discursuri: primul ministru, ministrul Cultelor, prezidentul Parlamentului, apoi pe rand in numele guvernelor straine au vorbit Max Halbe, un belgian Lugne-Poe a citit un mesagiu al ministrului de instructie francez Herriot etc. Eu, neavand nici o insarcinare de acest fel, n-am mai vorbit, fireste - Vecini am avut pe un profesor norvegian universitar si pe ministrul industriei, iar in fata, Sophus Michaelis si reprezentantul Cehoslovaciei. Dupa masa am fost prezentat d-nei Kolontay, ambasadoarea Rusiei de aici, o femeie de vreo 45 ani, inca destul de bine, de altfel si ea scriitoare, romanciera; prin ea am cunoscut pe reprezentantul rusesc Kogan, trimisul Academiei de la Moscova la serbari. Apoi iar cunostinte de diverse persoane locale si straine.
Maine dimineata trebuie sa ma scol mai devreme sa-mi strang bagajele. Am socotit ca totusi e bine sa mai scap de oarecare bagaje zadarnice si asa voi face un pachet numai cu carti, programe de teatru de aici, reviste, ziare etc. Te rog sa mi le pastrezi, caci toate imi fac trebuinta. Uita-te prin ele; in ziare ai sa-mi vezi mutra cu tovarasul Demetriade, precum si discursul in norvegeste. Am sa fac si o lista despre toate cate-ti trimit, ca sa vezi sa nu se fi pierdut ceva pe drum.
Si uite asa s-a sfarsit sederea mea in Oslo. Amanunte mai multe decat toate trebuie sa-ti spun din gura, caci ar fi prea multe de scris. Si asa cred ca te-am ucis cu o scrisoare asa de lunga. Dar baremi sa vezi si tu ca nu-i gluma o serbare d-asta.
Ziua de maine ar fi de odihna. Dar nu prea va fi. De dimineata, e impachetarea. Apoi trebuie sa-mi schimb banii americani; caci aici e schimbul mai favorabil. Pe urma trebuie sa fac vizite, adica sa las carti de vizita pe la toti cunoscutii localnici mai de seama, si indeobste la jurnale si la scriitori. Maine la dejun sunt invitat de d-na Barbra Ring, impreuna cu inca cativa scriitori norvegieni si straini. De-acolo, dupa discutii ce vor avea loc, vom merge cu masina sa vizitam Bigdoe - muzeul etnografic, barca vikingilor etc. Iar seara la 11 1/2 plecam cu trenul la Bergen, unde vom sosi joi dim pe la 10 1/2 si unde iar ne asteapta diverse balamucuri.
Fireste, iti voi trimite vederi de peste tot, cu cateva cuvinte, sa stii ce-i cu mine. Scrisoarea insa iti voi face, tot lunga, vineri seara si ti-o voi trimite inainte de a ma imbarca pe Jupiter pentru Anglia.
Altfel sant sanatos si voinic tun. Sa speram ca nu vorbesc intr-un ceas rau.
Imi pare rau ca nu m-am aranjat cu tine sa-mi scrii si tu. Iaca, aici puteam primi sigur cel putin o scrisoare. Sper insa ca la Paris, la Puciuta, ma vor astepta si vesti de la tine, despre toate ce ti s-au intamplat in lipsa mea.
Si acuma, Fanisor drag, noapte buna! S-a facut trei. Ma culc. Trebuie sa ma scol de dimineata. Ma culc insa vorbind cu tine, cu drag, cu multe randuri...
Fanisor drag, te iubesc si te imbratisez mult!
Liviu
P.S. Iti voi pune aici lista cartilor etc. ce-ti voi trimite prin Demetriade!
Scrisoare Liviu Rebreanu 18 martie 1928
Aceasta pagina a fost accesata de 1555 ori.
