Scrisoare Liviu Rebreanu 10 septembrie 1932
de Liviu Rebreanu
Valea Mare, sambata dim., 10 .IX. 1932
Iubita mea Fanny,
Mult ma intristez de cate ori ma gandesc cat te ai zbuciumi si cat suferi sarmana de tine din pricina mea, fiindca te-am lasat singura acolo sa te lupti tu cu toate nevoile si greutatile care de fapt sant pentru barbat nu pentru tine, chiar daca tu esti mai energica si mai darza decat altele. Iti spun drept ca de multe ori imi pare rau ca n-am stat si eu acolo cu tine; m-as fi obisnuit sa lucrez si acolo, iar in plus, in orele libere, te-as fi scutti pe tine de griji care nu sant pentru nervii tai. Cred chiar ca as fi lucrat mult mai bine daca te aveam langa mine, stiindu-te mai putin hartuita. Dar, in sfarsit, acuma sper ca va da Dumnezeu sa termin si sa-ti termini si tu Calvarul.
Intai cu Romania literara. Nu fi asa de prapadita, Fanisor drag. N-o las sa moara in nici un caz. Daca imi vor face dificultati la Cartea Romaneasca, voi trece la alta tipografie si tto voi scoate-o si poate chiar mai bine si ai ieften. Deocadata sa nu fiu silit sa plec de-aici acuma cand vreau sa ispravesc lucrul, iata ce am facut:
1. Am dat azi, sambata dimineata (fiindca scrisoarea ta numai aseara am primit-o) o telegrama lui Rasidescu cu cuprinsul urmator: "Rog insistent nu intrerupeti subt nici un motiv tiparirea gazetei in lipsa mea priinuind grave prejuicii morale si materiale. Sosesc la 25 septembre". Sper ca pana la 25 sept. nu vei avea nici o dificultate. De altfel ti-am telegrafiat si tie in acelasi timp, rugandu-te sa ceri rezultatul de la Rasidescu la telegrama mea si sa a instiinteit legrafic. Daca cumva voi primi de la tine raspuns negativ, atunci luni dimineata la ora 10 voi fi in Bucuresti si voi aranja astfel, ca sa nu se intrerupa aparitia.
O data cu scrisoarea aceasta am scris si lui Rasidescu o scrisoare lunga oficioasa in care il fac cu ou si otet ca-si permite asemenea magarie in lipsa mea din Bucuresti. Cum zic, sper ca vei fi linistita cu gazeta, iar de nu, voi veni si voi aranja imediat. In orice caz, te rog sa-mi scrii amanuntit cum s-au rezolvat lucrurile.
Aseara a fost pe la mine Ionel cu Lina. (Apropo, te sarut pentru salamul ce mi-ai trimis. Crezusem ca-i de la Ionel si cand colo, tot tu saracuta!) Mi-a spus Ionel necazul ce-l ai cu Radu. Si nu mi-ai pomenit nimica? Se poate? ... Dar bine ce e cu tanaru; ginere? E de neinteles! Dupa atata lupta sa-l aducem la Bucuresti, acuma pleaca singur la Giurgiu? E serios ori nu e serios? Ne batem joc de noi? Chestia trebuie rezolvata intr-un fel si definitiv. Fata ori e maritata, ori e vaduva, asa insa nu se poate continua.Te rog sa-mi scrii si despre asta amanuntit si, in orice caz, tu de ce plangi? N-ai ce manca? Esti pe drumuri? Ori Puica e pe drumuri? Tu sa plangi? El sa planga, Fanisor draga, daca e constient.
De-aici n-am vesti speciale. Mi-a facut o vizita alaltaieri colonelul David Popescu, impreuna cu statul lui major, un lt. colonel si un capitan. Stii ca el a cumparat via lui Iunes. Apoi am facut un borcan de magiun, care cred ca e excelent.
Fanisor drag, nu fi trista, nu plange si nu te necaji pentru nimic. Ai incredere si putina rabdare. Toate vor fi bune.
Te imbratisez cu drag impreuna cu Puicuta,
Liviu
Scrisoare Liviu Rebreanu 10 septembrie 1932
Aceasta pagina a fost accesata de 1290 ori.
