Cumpana dreptatii - Partea 3
de Liviu Rebreanu
3.
Nu simtea nicio durere, intr-atat ii era sufletul otravit de revolta. Mergea foarte grabit, fara sa-si dea seama unde se grabeste, si cotea din strada in strada, cu o siguranta deplina... De-abia in fata judecatoriei de pace, vazand niste grupuri de tarani care-si asteptau randul, se gandi ca nu poate intra cu bidoanele, in acelasi moment insa isi zise ca pravalia grecului e numai la cativa pasi, si ca grecul e om cumsecade, isi lasa gazul in seama pravaliasului si alerga la judecatorie. Trecu printre oameni, ca si cand n-ar fi vazut pe nimeni...
in sala de asteptare furnicau impricinati si functionari. sulam prinse din aer vorbele unui practicant tanar, cu degetele murdare de cerneala, cu creion dupa ureche si cu dosare subtioara:
- Domnul judecator?... Da, da... a venit... adineori...
Batranul se napusti asupra practicantului.
- Domnule... domnu... Eu am o jalba la domnul judecator pentru batai...
- Pe coridor inainte, usa a treia, stanga, striga practicantul, fara a-l privi macar, continuand mai incet o convorbire cu un taran chiabur de la care nadajduia ceva.
Nici sulam nu-i ceru alte deslusiri, ci o lua repede pe coridor, numarand cu mare grije usile de pe mana stanga. A treia era pazita de un aprod mustacios, cu degetele pe clanta, inconjurat de cativa oameni imbatraniti de asteptare.
- Am o jalba pentru batai, zise sulam cu o mandrie de erou, facandu-si loc cu coatele si dand sa intre peste paznicul care ii puse mana in piept, acoperind usa cu tot corpul.
- Stai, jupane, hoo... c-aici e cu randuiala! facu aprodul suparat. Don judecator de-abia a sosit, si are de lucru cu don grefier... Putina rabdare! adaoga apoi mai indulgent, aruncand o privire blajina spre un taran cu capul gol, care ii strecorase adineaori cativa lei.
- Bine, dar eu sunt grabit, ca-s negustor, starui sulam.
- Oi fi, nu zic, se poate... Parca dumnealor nu-s? sfarsi aprodul linistit de tot, cu un zambet de complicitate spre taranul sau.
sulam statea pe spini. Se uita imprejur si intalni numai ochi resemnati. Pricepu ca trebuie sa astepte si porni sa se plimbe de ici-colo prin coridor, mormaind in nestire.
Din sala de asteptare venea mai gros murmurul oamenilor... Lui sulam i se parea ca vremea nu se urneste din loc oricat grabea el pasii. De emotie si nerabdare ii asudase capul, si perciunii de pe tample i se inmuiasera. incerca sa-si randuiasca gandurile, ca sa poata povesti lamurit judecatorului ce a patit, si nu izbutea.
Apoi, vazand ca taranul intra, se apropie iar de usa, cu o privire imploratoare spre aprodul fara mila, care ii raspunse printr-o ridicare de umeri semnificativa. Luminat deodata, se dadu putin mai la o parte, scormoni o bancnota unsuroasa dintr-un buzunar ascuns si i-o strecora in palma.
- Numai nitelus, jupane... numaidecat iti vine randul si d-tale, ca esti batran si necajit, zise aprodul, pipaind hartia, imblanzit.
in sfarsit, sulam se pomeni in fata judecatorului, om slab, galben, fara mustati, cu parul lins, asezat in dosul unui biurou, de subt carei se intindeau. Afara ghetele foarte lustruite. in picioare, langa biurou, statea grefierul, vanjos si negricios ca un urs... Judecatorul se uita intrebator la sulam...
- Domnule judecator, eu am venit sa ma jeluiesc ca m-a inselat si m-au batut... Uite, ca-s plin de sange, si capul imi duduie...
- Povesteste! rosti judecatorul numai din buze, cu glas obosit si coborand alene ochii intr-un dosar.
sulam, turburat de glasul judecatorului si mai ales de privirile putin batjocoritoare ale grefierului, incepu sa vorbeasca repede, fara sir, de-abia reusind sa-si descurce patanii le... Cand tacu, judecatorul intreba cu acelasi glas si fara sa mai ridice ochii din dosar:
- Martori ai?
- Martori? se holba sulam. Adica halul meu nu e destula marturie?... Martori trebuie?
- Fireste... Altfel, de unde sa stie judecata cine te-a batut?
- De unde sa stie? se aprinse batranul. Apoi judecata sa se uite la mine si sa stie!
- Da? facu judecatorul plictisit. D-ta crezi ca noi numai pe d-ta te avem aici... asa crezi?
- Eu am mancat batai, domnule judecator, si nu se poate...
- Ce nu se poate?! se rosi judecatorul. Asa, maine s-ar putea sa te bati cu cineva, undeva, si pe urma sa vii sa te plangi ca te-am batut eu sau dumnealui... Legea cere martori!
- Legea?... Apoi asta-i lege? rabufni sulam, fierband de indignare. Adica omul pasnic sa umble vesnic cu martori dupa el, ca altfel legea nu-l apara de batausi?
- Asculta, omule d-ta sa ne mai slabesti cu teoriile, ca noi nu avem vreme de conversatii, zise judecatorul stapanindu-se. Ori aduci martori, ori pleaca pe-aci incolo si nu ne mai incurca!
- Cum sa plec?... Eu nu plec!... Eu vreau dreptate! striga deodata ovreiul, simtind ca ii fuge pamantul de subt picioare. Apoi cu partinire nu-i dreptate, domnule judecator!... Adica pentru ca dumnealor sunt avocati, pot sa bata pe oameni si judecata ii acopere?
- Aide, ajunge!... Iesi! sopti judecatorul ragusit, sculandu-se in picioare. Asta-i obraznicie!
- Ce obraznicie?... Ce sa ies?... Trebuie sa-mi faci dreptate!... D-ta insa o imparti dupa obraz, domnule!... Asta... asta... nu...
- Domnule grefier, acest individ m-a ultragiat in exercitiul functiunii!... il declar arestat! zise judecatorul, potolindu-se brusc si plin de demnitate. Te rog sa iai masuri sa fie la dispozitia judecatii!
- Ce?... pe mine? racni sulam. Adica tot pe mine?... Asta-i dreptate?... Asta-i...
Grefierul il inhata de umar, soptindu-i apasat la ureche:
- Destul, jidane!... Lasa gura, ca altfel te pun in fiare!
il scoase afara de spate, in vreme ce sulam, uluit, baiguia:
- Ce?... Ce?... Asta-i dreptate?... Dreptate?...
Cumpana dreptatii - Partea 1
Cumpana dreptatii - Partea 2
Cumpana dreptatii - Partea 3
Cumpana dreptatii - Partea 4
Aceasta pagina a fost accesata de 1654 ori.
