Ocrotitorul - Partea 3
de Liviu Rebreanu
III.
Filibas platea cincisprezece lei chirie unei ovreice din Calea Floreasca pentru o odaie si o salita din fundul curtii.
Odaia nu era mare, dar era foarte darapanata si atat de joasa, incat vizitiul, om mai inalt, ajungea cu mana la tavan. Fiindca insa Filibas nu avea prea multa mobila, incapea destul de bine toata familia. El cu nevasta si cu cei doi copii mai mici dormeau intr-un pat, fata cea mare si trei copii in altul, iar baiatul, caruia tatal sau ii zicea "cal batran" si care avea saptesprezece ani, dormea jos, caci el nu trebuie sa fie mofturos.
Salita o impartea cu vizitiul, cu care statea usa in usa si care nu avea decat trei copii, cel mai mare de patru ani, iar cel mai mic de opt luni. Vizitiul avusese leafa buna la tramvaie, dar de vreo trei saptamani nu mai era in serviciu: il daduse afara pentru ca batuse pe un pasager. il chema Mihail Ionescu si avea mainile mari si noduroase, trupul scurt si picioarele foarte lungi, asa ca, cu tunica-i scurta, cafenie, parea un cocostarc plouat. Purta mustata rasucita si pomadata, caci tatal sau fusese ungur; el insa nu mai stia ungureste decat vreo cateva injuraturi. Se falea ca e socialist si cauta sa aduca vorba totdeauna de boieri, ca sa-i poata injura pe ungureste. Nevasta-sa murise din facere si de atunci dansul nu poate suferi pe doctori. Cu Filibas statea in fiecare seara la taifas si vorbeau de rau pe superiori. La leafa insa totdeauna se certau, deoarece atunci Filibas nu-i mai dadea voie sa injure pe boieri.
Filibas intra in curte, fluierand, cu sapca pe-o ureche.
- Ei, nevestico, gata masa? striga tare si mandru, oprindu- se in salita, asa ca sa-l auda si vizitiul, care statea cu usa deschisa si cu luleaua in gura, posomorat si manios, caci se certase cu ovreica din pricina copiilor. Sa nu uiti, nevestico, sa pui la masa si olecuta de vin, caci astazi am chef sa beau un paharel!... Ce dracu! Cat traim sa traim bine, ca pe urma cine stie ce-o mai fi? isi scoase sapca si se sterse de sudori, uitandu-se pe furis la vizitiu. si, vazand mutra blegita a prietenului sau, ii veni in minte ca maine-poimaine o sa-l avanseze si incepu iar a rade cu atata pofta, incat ii tremura burta. isi puse in gand sa se faca beat, ca sa-l invidieze si mai mult vizitiul.
Nevasta lui Filibas era o femeie trecuta, cu obrajii tabaciti si incretiti, cu nasul scurt si cu barba ascutita, desirata si murdara, parca nu s-ar fi primenit si nu s-ar fi spalat de cand s-a maritat. Auzind glasul barbatului, iesi in usa, batu in palme cu necaz si tipa:
- Aoleu, pare-mi-se c-ai nebunit, barbate, ori ca vrei sa- ti bati joc de mine!... tie-ti arde de vin si eu nu-mi vad capul de saracie si nu stiu de unde sa ma mai imprumut si ce sa fac ca sa pot gasi o bucatica de paine pentru gurile astea mici si flamande...
- Ce paine, Marito, ce paine? facu Filibas necajit ca nevasta- sa nu se sfieste a se cai in gura mare. Cu cozonac am sa va hranesc de-acu-nainte, ai inteles? Cu cozonac!... Ei, iti place? Iac-asa vreau eu, uite-asa! Ai inteles? Acasa, cu nevasta si cu copiii, lui Filibas ii placea sa vorbeasca asa cum vorbesc cu dansul superiorii la birou. Dar acuma striga si mai tare ca de obicei, caci vroia sa-l auza toti vecinii si sa se minuneze.
Nevasta ramase o clipa cu gura cascata, apoi isi facu cruce si-si scuipa in san.
- Ai nebunit, Ionica, aoleu, c-ai nebunit! Vai de capul tau!...
Barbatul se incrunta si era cat p-aci s-o ia la injuraturi, dar se gandi totusi ca femeia n-are de unde sa stie ce noroc a dat peste dansul si, proasta cum este, nici nu e in stare sa ghiceasca. si se potoli. Scoase din buzunar francul si bancuta, ce-i capatase bacsis de la un boier din provincie care avusese niste daravere pe la minister, si ii intinse nevestei:
- Aide, nu mai torai ca o neroada... Du-te si adu vin, ca astazi trebuie sa beau si sa ma imbat... Pentru ca vad ca dta, cucoana, esti proasta cum erai cand m-a pus dracul de m-am insurat cu tine si nu poti pricepe cu mintea ta cea de vrabie ca eu nu vorbesc de claca! Ai inteles? Astazi vreau sa fac chef, fiindca de azi inainte sunt avansat! Ei, acu ai inteles?... Sunt a-van-sat!... s-acu mai cracneste daca-ti da mana, poftim!
incepuse sa graiasca mai domol, dar la sfarsit se pomeni ca iar striga. ii era necaz ca femeia n-a fost de fata cand i-a dat seful mana, ca sa stie sa-l respecte cum se cuvine. Cand auzi nevasta de avansare, incepu sa tremure si sa schimbe fete-fete. ii venea sa lesine. Se holba muta la barbat, aci credea, aci nu credea, si-si mototolea intruna sortul cu mainile-i umede. Pe urma incepu a clipi repede din gene si balbai, razand si plangand in acelasi timp:
- Of, dare-ar Cel-de-sus sa-ti fie gura de aur, ca numai bunul Dumnezeu stie cat am rabdat si am suferit in vremurile astea de scumpete amara! Of, of, sufletul meu! Ca viata-i tot mai scumpa, si leafa putina, si copiii multi... si laptarului ii trebuie parale, si gazarului ii trebuie, si...
Lua banii din mana lui Filibas si iesi repede, plangand si facandu-si cruce de bucurie si insirand cu glas inlacrimat pe toti creditorii care asteapta parale si-i fac bocluc in fiecare zi.
Filibas mai statu un minut in sala, furand cu coada ochiului pe vizitiu, apoi intra, tusind, tantos in odaie si se aseza la masa. Copiii nu erau pe-acasa; cei mici se jucau undeva, pe la vecini, cei mari nu se intorsesera inca din oras. Filibas ofta, se gandi la sef batand cu degetele darabanaua pe masa, pe urma striga deodata:
- Acasa esti, Mihai? Dincolo, vizitiul nu raspunse, tusi, se scula incet si trecu in casa aprodului cu luleaua intre dinti si cu mainile in buzunarele pantalonilor.
- Asa, neica, ce sa stai colo singur ca un cuc...
Vizitiul mormai "buna seara" si se aseza pe marginea unui pat. incetul cu incetul insa i se dezlega limba si, intai si mai intai, povesti lui Filibas din fir in par cum s-a certat cu ovreica, adaugand ca, daca ar fi in slujba sau ar avea parale, numaidecat s-ar muta, caci i s-a scarbit cu obrazniciile si cu cartirile proprietaresei. Apoi tacu, scormoni tutunul din lulea, scuipa si intreba:- si, vasazica, te avanseaza?
- Pai, raspunse scurt si mandru Filibas, dar pe urma totusi se puse sa-i spuna amanuntit cum i-a strans seful mana, ca au glumit si au ras ca doi prieteni buni, ca la despartire ia zis c-o sa-si puie in cumpana toata greutatea lui de sef si o sa-l avanseze de la zi-ntai. Vorbea incet, ca un parinte catre copii, si nici prin gand nu-i trecea ca minte.
- Sa fie intr-un ceas bun! murmura vizitiul cu pizma.
Iaca, eu degeaba am muncit si mi-am sfaramat ciolanele. Mau dat afara pungasii si m-au lasat pe drumuri cu o droaie de copii!... Asa-i dreptatea in tara asta, uite-asa!
- De, zise grav Filibas, trebuie sa stii de unde sa apuci viata si cum s-o sucesti! Nu-i lucru usor sa traiesti in ziua de azi! He, he, e greu de tot! Trebuie sa muncesti ca un caine, sa pui osul, sa te vanzolesti, altfel te mananca fript calicia!
Tacu o clipa, apoi adauga si mai grav, cu aluzie la greseala vizitiului:
- si trebuie sa te porti bine-bine, ca o fata mare, altmintrelea s-a dus dracului si cinste, si slujba. Cu hartuieli si cu batai nu poti face serviciu, degeaba!... Capul plecat nu-l taie sabia, asta s-o stii de la mine!
Vizitiul scoase luleaua din gura si zise linistit:
- Adica eu n-am fost plecat? si ce mi-a folosit? M-au dat afara? M-au dat. Ma lasa sa-mi moara de foame copilasii? Ma lasa. Puteam sa ma port oricum, tot asa as fi patit. Daca stapanul e porc de caine, degeaba te caznesti!...
injura ungureste, scuipa si intepeni luleaua in celalalt colt al gurii, apoi mai mormai ceva si tacu. Filibas rase silit si glasui:
- Acu nu mai e nevoie sa vorbim de chestia d-tale. Vinovat ii fi fost, asta fara doar si poate ca, ce Doamne, nu te da nimeni afara asa, tam-nisam. sefii sunt oameni cumsecade, degeaba spui d-ta, dar slujbasii sunt ai dracului. Asta s-o stii de la mine!...
- Caini sunt, nu oameni cumsecade, zise vizitiul sculandu- se. Caini fara suflet!... Acu vorbesti si d-ta pentru ca ti-a aruncat colo un ciolan, dar ieri, parca, nu vorbeai asa, ai? Ieri ii injurai si...
- Ba sa ma ierti! cauta Filibas, suparat, sa-l intrerupa.
Dar vizitiul se aprinse din ce in ce si, apropiindu-se de aprod, urma tot mai cu foc:
- Cand te amenda, tipai ca el e rau si d-ta esti bun. Acu te-a incantat cu vorbe si numaidecat esti gata sa spui ca el e bun si d-ta esti rau... Ehe, oameni ca d-ta mai rar! D-ta te incanti lesne, ca esti prost si te poate purta de nas orice gogoman, ca pe un copil. Dar mie sa nu-mi vii cu palavre, ca eu stiu ce-i lumea si cum sunt boierii. Sa te vaza lat de foame, si n-o sa-ti arunce o bucata de paine. Mai degraba ti-o da o funie sa te spanzuri, ehe!...
Vizitiul se infuriase de-a binelea. invartea pumnii sub nasul lui Filibas, se rosise ca racul si-si muta mereu luleaua dintr-un colt al gurii in cellalt. Filibas la inceput se pleostise, dar, cand vazu ca vizitiul da din maini, se infurie si dansul si incepu sa urle:
- Astea sunt prostii, domnule, ai inteles? D-ta esti un om de nimic si d-aia te-au dat afara! Oamenii de teapa dtale ar trebui batuti in vergi, ca sa le treaca de-a mai injura si a barfi, asta ar trebui!
Apuca pe vizitiu de un nasture al hainei si-l zgaltai cu furie, parc-ar fi vrut sa-l sileasca a intelege ca e om de nimic si trebuie batut in vergi.
- Vergi iti trebuie d-tale, ai inteles? Atunci nu te-ai mai lua la bataie cu oamenii si nu ai injura zor-nevoie pe superiori! Vizitiul se zborsi si mai rau auzindu-l urland pe Filibas.
Dar mai mult il necajea ca o sa-i rupa nasturele.
- Lasa-ma-n pace, domnule, zise dansul, nu ma zgaltai, ca nu sunt sluga d-tale!
- Nu te las! racni Filibas fara sa stie ce nu lasa. Esti un misel si un ticalos si injuri pe toata lumea! Esti o canalie, o...
Vizitiul se smuci, sa-si scape nasturele din mana lui, dar Filibas, crezand ca vrea sa-l loveasca, il inhata si mai strans si incepu a-i cara cu dreapta la pumni peste cap. Mai intai vizitiul se sperie si dadu sa scape din mainile protivnicului, dar nu izbuti. Atunci se intarata si el, si-i tranti un genunchi in burta. Filibas cazu de-a dura pe dusumele, urland intruna:
- Esti o canalie, domnule, un pungas, un hot!... in puscarie ai sa ajungi, nu in serviciu! Canalie!...
Tocmai acuma sosi si nevasta de la bacanie cu vin si cu mezeluri. Auzi galagia de departe si, indata ce intra in curte, porni sa tipe ca din gura de sarpe:
- Aoleu! Sariti, ca-l omoara! Sariti!...
in curand, vecinii dadura navala pe la ferestre, copiii vizitiului incepura a plange, iar proprietareasa striga pe-afara ca numai vizitiul e de vina, ca el se cearta cu toata lumea si c-o sa-l dea afara, ca-i face de ras casa si-i sperie chiriasii.
Vizitiul insa, care in vremea aceasta trecuse in odaia lui, bombani:
- Sa-ti fie rusine a minti si a te lauda ca un netot, ca esti om batran!...
Nevasta lui Filibas era in sala, il auzi si-i striga amenintandu-l:
- Las' ca te stie lumea cine esti, afurisitule! ti-e necaz ca-l avanseaza, ai? Dupa ce te primeste omul in casa si te hraneste, mai sai cu bataia la dansul, pocitule si holbatule!
Filibas se sculase de jos si iesise in curte sa povesteasca vecinilor ce s-a intamplat. Toata lumea era de partea lui si toti il ocarau pe vizitiu si spuneau ca are necaz pe Filibas pentru ca il avanseaza. Iar Filibas striga:
- Cum sa injure o haimana ca dansul pe domnul sef? Ce are el cu domnul sef? Fire-ar al dracului de boanghina!
Ocrotitorul - Partea 1
Ocrotitorul - Partea 2
Ocrotitorul - Partea 3
Ocrotitorul - Partea 4
Aceasta pagina a fost accesata de 1552 ori.
