Catastrofa - Partea 12
de Liviu Rebreanu
12.
Intr-o casa de camp, din dosul frontului, se improvizase o popota unde ofiterii veneau pe rand de pe linie, mancau la repezeala si se intorceau in transee.
David se asezase la o masa, alaturi de un capitan necunoscut.
Mancau amandoi fara sa schimbe o vorba.
Dar David nu se putu stapani, pana nu intreba, cu ochii mari, aprinsi:
- Unde s-au luptat?
- La flancuri, camarade... I-am respins sangeros.
David tresari. Totusi mai intreba:
- D-ta ai fost in foc?
- Fireste... Batalionul meu a sustinut presiunea cea mai mare... Grea lupta, dragul meu. Pana la baioneta... Am avut si noi pierderi serioase, dar dusmanul a fost zdrobit de tot.
Numai de bietul Oprisor imi pare rau.
David se repezi ca un nebun la capitan:
- Emil Oprisor e in batalionul d-tale?... Ce-i cu el?... Cea facut?
- A cazut in mana inamicului impreuna cu doua plutoane.
Era flancgarda. A fost inconjurat brusc si n-a avut incotro, a trebuit sa se predea... Mare pierdere, spun drept.
Mai bine pierdeam o companie intreaga decat sa-l fi pierdut pe dansul. Ofiter excselent, vesnic vesel, indraznet, inteligent...
Pacat de el!Capitanul pleca indata cu sapca pe ceafa, cu o tigara de foi intre dinti, bombanind multumit si satul.
David ramase zapacit. Patania lui Oprisor il puse pe ganduri.
"Uite omul cu noroc. Aici e regretat, dincolo trebuie sa fie felicitat. Ce nu face soarta cand vrea!..." il invidia, parc-ar fi castigat la loterie.
Tocmai cand se scula sa plece, intra un locotenent care, recunoscandu-l, il apostrofa:
- stii... Candale a murit.
- Nu se poate!
- A murit. Un glonte i-a gaurit fruntea. Moarte instantanee.
Dar s-a luptat admirabil. imbarbata soldatii, glumea, n-avea astampar, in sfarsit superb... Tot regimentul il regreta.
si mai cu seama ofiterii care isi reproseaza pentru ca il banuisera ca nu va lupta impotriva romanilor. Ce vrei? Probabil ca tot asa esti banuit si d-ta. Situatia d-voastra e foarte delicata, evident, o intelegem cu totii, de aceea si banuielile sunt oarecum indreptatite, nu? David iesi repede fara sa raspunda ceva. Era furios si revoltat, si mergand pe sosea, inspre pozitia lui, dadea din maini si bombanea ca un apucat.
Nedreptatea soartei il scosese din fire.
- Vasazica, Oprisor vrea si e hotarat sa lupte, dar scapa teafar si e privit bine aici, precum va fi bine primit dincolo.
In schimb Candale, care si-ar fi taiat mai bine mana decat sa traga un singur foc, moare de glontele fratesc... Bine, dar nedreptatea aceasta e ingrozitoare. E inspaimantatoare!
Atunci, ce ma fac eu?... Ce mi-e scris mie?
(1919)
Catastrofa - Partea 01
Catastrofa - Partea 02
Catastrofa - Partea 03
Catastrofa - Partea 04
Catastrofa - Partea 05
Catastrofa - Partea 06
Catastrofa - Partea 07
Catastrofa - Partea 08
Catastrofa - Partea 09
Catastrofa - Partea 10
Catastrofa - Partea 11
Catastrofa - Partea 12
Catastrofa - Partea 13
Aceasta pagina a fost accesata de 2421 ori.
