Jar - Capitolul 8 - Mai

Jar - Capitolul 8 - Mai

de Liviu Rebreanu


Abia acuma se credea Liana capabila sa pretuiasca intr-adevar iubirea, ca un convalescent care, dupa o boala grea, se bucura mai mult de frumusetile vietii. Oricat a facut-o sa sufere neintelegerea trecatoare cu Dandu, o binecuvanta fiindca numai gratie ei si-a putut da seama ce-ar insemna pierderea lui pentru dansa.
inainte de criza binefacatoare s-a gandit vesnic numai la ea si mai deloc la el A fost in realitate egoista si meschina, preocupata numai de durerile si placerile ei ca si cand Dandu ar fi fost doar un accesoriu. I-a fost frica de lume ca sa nu-si compromita reputatia de fata, sa n-o suspecteze parintii si cunoscutii... in subconstientul ei a asteptat mereu tamaie. Scrupuluri numeroase au chinuit-o sa nu minta si sa nu insele... Azi nu-i mai era frica de nimeni si de nimic. in orice moment ar fi fost gata acuma sa paraseasca si casa parinteasca, sa rupa legaturile cu toata lumea si sa traiasca cu dansul, in micul apartament din strada Regala, fara nici o blagoslovenie bisericeasca, fireste daca i-ar fi cerut el si nu l-ar fi impovarat.
- Iubirea fara criza e moarte prin inanitie! spuse intr-o zi lui Oloman.
- A, evident! riposta tanarul. Cu conditia sa nu se repete prea des!
Mintea acuma cu o usurinta si o siguranta de se minuna si ea. Ipocrizia o practica cu sistem ca arma defensiva deosebit de eficace. Se lepada de Dandu fara sa i se mai para ca savarseste o crima fata de iubirea lor, dimpotriva convinsa ca astfel o apara si o ocroteste. Nu mai era dragostea oarba si pasiva care o spaimanta la fiece pas cu primejdii inchipuite si efemere. Luciditatea singura impodobeste pasiunea cu fiorul marei bucurii si o fereste de a deveni silnica prin obisnuinta.
Zborul cu Dandu a ramas o culme si un fel de revelatie. isi amintea necontenit clipa nesfarsita de beatitudine de la care dateaza adevarata intelegere. Numai de atunci intalnirile s-au transformat in prilejuri de abandonare desavarsita in voia voluptatii.
Altfel insa participa la viata de toate zilele cu interesul obisnuit, nu in starea de permanent somnambulism ca inainte. Se vedea mereu, aproape mai des cu Alistar decat cu Dandu. in familie directorul era considerat ca un ginere. Nu cautau sa bruscheze lucrurile, in urma sugestiilor lui Alistar care dorea o evolutie fireasca. Liana banuia aceasta si-i convenea situatia. Se simtea chiar recunoscatoare si-l recompensa prin cochetarii uneori exagerate care voiau sa-i arate lui Alistar o afectiune din ce in ce mai adanca. El era fericit si cu atata, dar din cand in cand ii repeta intrebarea!
- Liana, cand ?
Iar ea raspundea invariabil, cu o emotie prefacuta:
- De ce nu ai rabdare? Nu vezi ca...
Lasa sa se inteleaga ca e aproape sa fie biruita si sa capituleze. Odata, fiindca in ziua aceea fusese la Dandu si era prea ostenita de mangaieri, spuse lui Alistar duios parca s-ar fi complacut grozav in labirintul minciunii :
- La toamna ne logodim, facem nunta numaidecat si plecam in Grecia ! Totdeauna am visat sa-mi petrec in Grecia luna cea mai frumoasa de iubire... Dar, te rog, ramane deocamdata secretul nostru. Sa nu spui batranilor si nimanui, ca ma supar!... Promis?
Alistar era atat de fericit ca sovaia sa raspunda. Liana avu impresia ca i-a patruns ipocrizia, si, ca sa-l convinga de sinceritatea cuvintelor, ii inlantui umerii cu bratele, tuguindu-si buzele intr-o soapta voluptoasa:
- Da?... Promis?
Atunci Alistar lua capsorul buclat in maini si-i saruta gura. Liana inchisese ochii. Sarutarea totusi o ingretosa parca ar fi atins niste buze de cauciuc. Se cutremura usor si se desparti de el, murmurand cu o emotie falsa:
- De ce-ai facut... asta...
Familia Rosmarin era din ce in ce mai ingrijorata din pricina bunicii care se topea vazand cu ochii si mai mult statea in pat decat in picioare. Batranica protesta mereu ca n-o doare nimic si era amarata ca-i aduceau doctori si medicamente, cheltuind degeaba banii in vremurile acestea de criza si nevoi... Liana sedea langa patul ei ceasuri intregi, cautand s-o distreze si mai ales starnind-o sa-i povesteasca din tineretea ei, fiindca pe bunica aducerile-aminte o inviorau si parca o intinereau redesteptandu-le din departarile trecutului. Totusi batranica spunea, din ce in ce mai des, fara patetism, ca de ceva in firea lucrurilor, ca i-a venit vremea sa se duca si ca boala ei nu e de leacuri doftoricesti, daca trage a pamant.
- Matina mica - zicea Liana incercand sa-i intoarca in gluma vorbele - nu vreau sa mori pana nu ma vezi mireasa, ai auzit? stii ca asa mi-ai fagaduit mereu s: deci trebuie sa traiesti, nu sa tot ispitesti moartea
- Nu mor, n-ai grija, maicuta frumoasa! zambea bunica duios. Dar si tu trebuie sa te grabesti nitel ca moartea-i mai rea ca petitorii si vine cand nici cu gandul nu gandesti!
Rosmarin era cel mai afectat de sarmana soacra-sa si avea presimtirea ca se prapadeste. Nu indraznea sa o mai amarasca si pe Didina cu presimtirile rele, si, trebuind astfel sa pastreze taina pentru sine, mai rai: se perpelea. Neavand incredere in medici, consulta pe cunoscutii de la minister in speranta ca va afla vreun remediu batranesc mai eficace decat combinatiile cantarite in bani grei ale farmaciilor. A si venit de cateva ori cu diferite sfaturi pe care insa Didina le respingea fara sa le incerce, socotind ca nu face pentru niste oameni culti ca ei, in epoca aeroplanului si a radiofoniei, sa umble cu prostii babesti. Ea, dimpotriva, era convinsa ca bunica are sa se faca bine in curand, fireste, daca va urma fidel prescriptiile medicilor.
- Bine, femeie, bine, eu nu mai zic nimic! E mama ta si trebuie sa-ti fie mai aproape! zicea Rosmarin ofensat. Eu imi fac datoria cum cred ca-i mai bine, ti n-ai decat sa procedezi cum te taie capul, daca esti mai desteapta!
intr-o zi, insa, in loc de retetele batranesti, a venit cu vestea ca a cazut guvernul. isi freca mainile si se bucura:
- S-au dus! Duca-se!... Au fost haini cu functionarii si au furat de au saracit tara! Sa mai vie si altii ca mai rau decat cu astia nu poate sa fie!
Spera ca noul guvern va spori in primul rand lefurile functionarilor, renuntand negresit la suprimari si pensionari fortate. Cat a tinut criza a facut cheltuieli suplimentare pentru editiile speciale. il pasionau stirile care se contraziceau din ora in ora, ca pe toata lumea, parc-ar fi fost vorba de niste curse de obstacole. Admira pe rege si, parcurgand vestile, murmura satisfacut:
- Asa, domnule !... Las sa-i frece ca si ei ne freaca pe noi!... Numai regele poate sa scape tara de talhari!
in sfarsit citind lista guvernului nou, s-a declarat multumit fiindca era o surpriza. Peste cateva zile apoi au reintrat toate in fagasul obisnuit. Se interesa iar de bunica si de leacuri miraculoase. Numai la sfarsitul lunii a inceput sa fie putin alarmat. Circulau zvonuri la biurou ca noul ministru vrea sa reduca la jumatate numarul functionarilor si sa scada din nou lefurile. Rosmarin parca regreta pe cei plecati. Seara, la masa, ofta greu:
- Cu schimbarile astea de guverne nici nu mai poti sti ce aduce ziua de maine... Barem la ceilalti eram asigurat cu Racaru. Acu astia noi cine stie ce mai ticluiesc pe spinarea noastra, dar bine nu...
si-a exprimat temerile si fata de Remus Oloman intr-o zi, cand nu era acasa Liana si au putut sta de vorba pe indelete. Tanarul l-a linistit imediat:
- Daca te-a luat sub protectie Racaru, vezi-ti de treaba, domnule Rosmarin! Directorul meu a fost prieten cu ceilalti, cu astia insa e stapan si le da ordin, scurt! Parca asta-i guvern?... Nitel sa se incrunte la ei Racaru si intra toti in pamant!
Liana, care nu se prea sinchisea de crizele politice, de asta data a profitat de nervozitatea generala ca sa se vaza mai des cu Dandu. Cunostea atat de bine cuibul din strada Regala si totusi de-abia acum se simtea acolo stapana si stapanita. imparatia celor doua camere cu baia si un mic vestibul era pentru ea cea mai fermecatoare din lume. inainte se sfia de ordonanta lui Dandu, un taran pisicher si bine dresat. Azi ii dadea ordine si-l strunea ca la ea acasa. Observa toate detaliile si-l punea sa frece mai bine parchetul, sa stearga mai bine praful, sa faca sa luceasca baia, sa curete mai constiincios lucrurile stapanului. Micile griji casnice o incantau si-i intretineau iluzia intimitatii complecte cu Dandu. si pe el il amuzau preocuparile ei menajere incat uneori, amandoi in pijamale, se apucau sa imite pe tinerii casatoriti care-si incropesc o gospodarie noua.
in acelasi timp in sufletul Lianei incoltea si crestea dorinta de posesiune exclusiva. Precum in inima ei nu exista decat el, tot astfel in inima lui sa nu existe decat ea. O dureau toti anii pe care i-a trait fara dansul si mai ales timpul ce-l petrecea el fara ea. Era geloasa pe toti oamenii cu care avea el contact si chiar pe trecatorii de pe strazi carora le arunca vreo privire oricat de indiferenta. Prietenii, camarazii, cunoscutii, toti i se parea ca-i rapesc cate ceva din Dandu. Facea sfortari sa se stapaneasca si sa nu-si demaste ura fata de toata lumea, numai de frica sa nu devie plicticoasa si sacaitoare si astfel sa scada in inima lui. Dar il pandea si-l incerca. Deseori, vorbind despre vreo femeie, incepea sa-i laude frumusetea sau alte calitati numai ca sa-i scormoneasca gandurile ascunse. si daca observa vreo lucire in ochii lui, se posomora si, intr-un tarziu, cand el habar nu mai avea despre ce a fost vorba, murmura cu glas lacrimat:
- Nu ma mai iubesti, Dandu...
O innebunea mai cu seama gandul ca, in lipsa ei, s-ar putea sa intre si alta femeie in sanctuarul dragostei lor. Aici, unde ea nu poate veni decat la trei-patru zile, unde nu poate trai mai mult de cateva ore pe saptamana, era intreaga ei viata. Framanta planuri cum sa afle ea adevarul, sa-si astampere tortura. Proiecta mereu sa stea la panda pe strada si renunta ca sa nu fie surprinsa. intr-o zi, sosind mai devreme si Dandu nefiind acasa, ii veni ideea sa descoase pe soldat:
- Asculta, Tanase, ai un pol daca-mi spui adevarul !... Ce cucoana mai vine pe-aici cand nu sunt eu? Hai, repede!
- Vai de mine, duduita, se poate sa vie aci alte cucoane? facu ordonanta prompt, ca din carte. Doar d-voastra sunteti icoana domnului locotenent!...
Liana era magulita pentru moment. Un om simplu nu poate minti fara sa clipeasca din ochi. Avu chiar remuscari ca a suspectat pe Dandutul ei drag. ii si spuse ca si cand astfel ar fi vrut sa-si ispaseasca vina de-a nu avea incredere deplina intr-insul Dandu bombani cam absent:
- Copilarii, Liana...
Parea putin abatut Liana se ingrijora si-l asalta cu intrebari speriate. Voia sa imparta cu el orice nemultumire, sa-i usureze sufletul Dandu se eschiva taciturn ca de obicei: fleacuri care n-o intereseaza pe ea.
- Nu, Dandutule scump! il mangaia ea. Ma ofensezi. Pe mine ma intereseaza tot ce te priveste pe tine mai mult decat orice in lume!
Dandu o privi lung, intrebator, parca n-ar fi inteles sau ar fi inteles prea mult. Facu gestul lui obisnuit prin care isi spulbera gandurile, mormaind:
- Ia sa lasam astea, turturico!... Tu esti dragostea, turturico! Ce sa pierdem vremea cu...
- Tarziu, intinsi in pat, storsi de voluptate, dupa o tacere lunga, Dandu zise moale, parca ar fi fost un gand care-l urmarea de mult:
- Sa nu ma inseli, turturico!... Ca daca ma inseli...
Liana tresari ca intepata si intreba privindu-l nedumerita:
- Cum sa te insel?... Ce vorba e asta?
- Asa... Sa te mariti... sau... - urma dansul lenes, cu ochii mereu in tavan si cu o fluturare ciudata pe buze.
- Cu altul? facu Liana uluita.
- stiu eu?... Poate cu Alistar, ca tot aud ca te piseaza, ori poate...
Indignarea Lianei se transforma subit in duiosie, intelegea ca Dandu e gelos si asta o magulea si o misca. Se apleca peste dansul, infiorata de tandrete, si-i saruta ochii, gangurind:
- Esti gelos, prostule mic si dragut!... Nu ti-e rusine?... Nu simti tu ca in inima mea tu esti singurul stapan si pentru totdeauna?
Dupa cateva momente Dandu se ridica de asemenea, mereu ingandurat, se dadu jos si incepu sa masoare camera cu pasi nesiguri, cautand parca o fraza sau un gest de eliberare. Se opri langa mescioara rotunda pe care, intr-un talmes-balmes de perii, carti, creioane, nasturi, cartuse si alte maruntisuri, zacea un revolver cu maner de os, incarcat si impiedecat. il lua in palma, il juca o clipa, cintarindu-l, si apoi rosti cu glasul moale de adineaori, parca ar fi continuat de unde s-a intrerupt:
- Asa, turturico... Altfel ma ai pe constiinta, fiindca, uite-l, odata il lipesc ici si apas pe tragaci si...
Duse teava revolverului la tampla cu o miscare lenta, calculata, uitandu-se la Liana ca si cand ar fi vrut sa citeasca efectul ingrozita. Liana se arunca la el:
- Dandutule, esti nebun?... Ce-s glumele astea stupide?...
Dandu aseza revolverul inapoi, pe mescioara, domol, tacticos. si iar zise, cu acelasi glas:
- Toate glumele au un sens, turturico !... D-aia te previn sa...
Liana era si fericita de o dovada de iubire care merge pana la desperare, dar mai mult era spaimantata de perspectiva de a-l pierde. Avea credinta ca, intr-o clipa de tulburare geloasa, Dandu isi va trage intr-adevar un glonte in cap. Cine stie ce indoieli il zbuciuma pe dansul de a ajuns sa o creada capabila sa-l insele?... Revolverul ii aparea ca amenintarea cea mai grava a iubirii lor.
Cateva zile fu obsedata de o spaima surda, continua. Ori de cate ori se gandea la Dandu, il vedea in aceeasi atitudine, cu revolverul la tampla. Nu mai putea suporta vedenia aceasta. Data viitoare, ducandu-se la el, profita de un moment si strecora revolverul in poseta. Acasa apoi il ascunse intr-un sertar unde pastra numai obiectele scumpe inimii ei si a carui cheie o tinea ea, ascunsa, ca nu cumva sa-i cotrobaiasca cineva... Cand a observat lipsa revolverului, Dandu a banuit indata ca numai ea i l-a putut lua si l-a cerut foarte insistent Cu aceeasi insistenta Liana a refuzat:
- Nu!... Nu vreau sa mori, Dandutule!... Viata ta mi-e mai scumpa decat a mea!
Dandu rase:
- De unde ti s-a mai nazarit si nazdravania asta?... Esti adorabila!
- In orice caz sunt mai linistita! rase si Liana.





Jar - Capitolul 1 - Octombre
Jar - Capitolul 2 - Novembre
Jar - Capitolul 2 - Novembre (continuare)
Jar - Capitolul 3 - Decembre
Jar - Capitolul 4 - Ianuarie
Jar - Capitolul 5 - Februarie
Jar - Capitolul 6 - Martie
Jar - Capitolul 7 - Aprilie
Jar - Capitolul 8 - Mai
Jar - Capitolul 9 - Iunie
Jar - Capitolul 10 - Iulie
Jar - Capitolul 11 - August
Jar - Capitolul 12 - Septembre
Jar - Capitolul 13 - Octombre


Aceasta pagina a fost accesata de 867 ori.
{literal} {/literal}