Jar - Capitolul 10 - Iulie

Jar - Capitolul 10 - Iulie

de Liviu Rebreanu


1.

Cat va lipsi Dandu, pentru ca a fost asa de bun in ultimele zile si pentru ca in general, cu toate mizeriile inerente oricarui om, are un suflet atat de simtitor si o iubeste in fond atat de mult. Liana se hotari sa-si asume rolul de veritabila sora de caritate pe langa bunica bolnava si sa nu iasa deloc nicairi, sa traiasca numai cu amintirea si cu scrisorile lui.

Factorii postali nu bateau prea des la poarta casei Rosmarin. Ici-colo cate-o scrisoare intamplatoare, cate-o carta postala, cate-un prospect de reclama. De aceea Liana era cam ingrijorata sa nu-i rataceasca vreo scrisoare de la Dandu. Cum sunt neglijenti postasii si lenesi, te pomenesti ca o sa faca vreo incurcatura tocmai acuma... Se invoi cu maica-sa sa atraga atentia factorilor ca trebuie sa primeasca mai multa corespon-denta importanta si sa fie mai atenti. Fireste, spunea ca se gandeste la stiri de la Mircea si de la cunostintele plecate la bai. Apoi, stiind foarte curioasa pe mama-sa, o dascali foarte serios sa nu faca cumva sa-i deschida si sa-i citeasca eventuale scrisori personale.

Primele zile trecura repede. Acuma Dandut e acasa si sade cu parintii, isi zicea Liana, la fel cum sade ea pe langa matina, si se gandeste la ea si se pregateste sa-i scrie. E cam lenes la scris, stie ea bine, are un fel de greata fizica de hartie si cerneala. Dar pentru turturica lui...

Veni Remus Oloman intr-o zi, in alta Alistar pe care insa nu l-a mai primit asa de bucuroasa, ca si cand primindu-l in lipsa lui Dandu, ar savarsi o tradare. Alistar a si observat raceala si a vrut sa afle pricina. Liana s-a scuzat usor ca nu poate sa fie vesela cand sarmana bunica...

A sasea zi, inainte de a sosi Rosmarin de la biurou, Didina a coborat triumfatoare in subsol cu o carta postala. Liana s-a repezit, inflacarata de emotie, sa i-o smulga din mana. Cand si-a aruncat insa ochii pe adresa si a recunoscut scrisul lui Mircea, i s-a taiat entuziasmul

- E de la Mircea, matina ! zise ea deceptionata. Ia sa vedem ce spune... "Salutari si sarutari din Mangalia. Am sosit bine si petrecem strasnic."

Erau vreo zece iscalituri. Liana se sforta sa le descifreze. in afara de Mircea si Gavrilestii, remarca numai pe Coralia. Doua nume de necunoscuti si alte trei pe care nu reusi sa le dezlege.

- Vezi, mama, e si Coralia acolo, probabil cu tipi de-ai ei! adaoga Liana melancolic

isi zicea in sine ca, precum a sosit asta de la Mangalia, putea sa vie si un cuvant de la Focsani care e mult mai aproape, incat daca ar pune scrisoarea la cutie dimineata, seara ar primi-o negresit la Bucuresti. Dar repede s-a gandit sa nu fie nerabdatoare si nici sa-l condamne, ca baietii sunt mai uituci si mai cu seama Dandu e atat de neglijent ca ar avea nevoie de o dadaca sa-i aminteasca obligatiile cele mai firesti. Totusi zilele urmatoare a asteptat pe factorii postali si i-a intrebat daca n-au nimic pentru d-soara Liana Rosmarin, rugandu-i sa fie cu mare grija daca-i soseste ceva...

Peste cateva zile, intr-o marti dupa-amiazi, pe cand Rosmarin se afla la minister, chemat special pentru niste lucrari urgente, iar Didina tocmai era gata sa plece in oras, sosi o scrisoare de la Mircea.

- Hai, citeste-o repede, fetita mamii, ca sunt si eu curioasa ce scrie baiatul! striga d-na Rosmarin grabita si in acelasi timp ingrijorata sa nu se incalzeasca zabovind prea mult, asa, impopotonata, si sa i se stearga pudra pe fata.

Scrisoarea se intindea pe patru pagini mari. Liana incepu citirea fara entuziasm, cu gandul mereu la scrisorile ei care nu sosesc si cu o vaga neliniste ca poate i s-o fi intamplat ceva lui Dandu de nu da nici un semn de viata. Mircea povestea cum au calatorit, cum s-au instalat la Mangalia, cum mananca de bine si de ieften, apoi despre frumusetea oraselului si a plajei, despre vilegiaturistii intre care sunt foarte multi bucuresteni, numai lume buna si distinsa.

"Dintre cunoscuti care stiu ca o sa va intereseze - continua Liana - si din care unii au semnat carta ilustrata pe care sper ca ati primit-o, sa va insir in primul rand pe Coralia, prietena Lianei. A venit cu o banda intreaga de baieti veseli cu care ne-am imprietenit si noi, ca sa avem un grup mai mare. De-asemenea a sosit indata dupa noi si locotenentul Dandu din aviatie, il stiti, care a incercat sa faca curte Lianei si pe care ea l-a indepartat. (Numai hartia tremura putin in mana Lianei; glasul ii ramase calm.) Se pare ca acum e amorezat turta de Angela si se tine dupa ea ca umbra. Nina zice ca n-ar fi exclus sa ne intoarcem de la bai cu ei logoditi. Despre asta insa nu trebuie sa suflati nici vorba deocamdata. inca nu e nimic sigur si ar fi rau pentru Angela sa se raspandeasca zvonuri inainte de-a fi toate aranjate definitiv”

- si-a gasit sacul petecul - intrerupse d-n Rosmarin cu scarba. Va spuneam eu ca asta nu e oi serios... Bine c-ai scapat tu de el, draga mamii!

- Da, maicuta- incuviinta Liana fara sa ridic ochii din scrisoare. Bine ca s-a terminat!

Apoi urma lectura cu acelasi glas:

"Noi toti regretam ca Liana n-a vrut sa vie cu no Sunt atatia baieti simpatici aici si ar fi petrecut si s-a fi distrat admirabil. Daca venea ea poate ca se indupleca si Costica Alistar si am fi fost o familie cu toti Eu cred ca tot ar mai putea sa se hotarasca si sa vi macar pentru zece-cincisprezece zile..."

- O, mai ales acuma! se intrerupse Liana. Nici nu ma gandesc!

Dupa ce se ispravi scrisoarea, Didina mai ocari pe Dandu si o sterse impreuna cu Bebe, ca sa nu hoinareasca singura prin magazine.

Liana ramase cu scrisoarea in mana, cu privirile i gol, pe fotoliul de la capul patului bunicii. Odaia s clatina din ce in ce mai tare. Avea senzatia ca totul se naruie in jurul ei si ca daramaturile o acopera si o in! busesc. Ochii ei nu mai vedeau nimic. Pleoapele grei tremurau parca ar fi facut sfortari sa stavileasca lacrimile. Inima ii sfaraia si se rasucea ca o bucata de earn arsa. Respiratia sacadata ii strivea pieptul. in sfarsit ca si cand s-ar fi rupt un zagaz ce-o sugruma, izbucni in hohote scurte, sfarticate de gemete.

- Aoleu, maicuta, ce s-a intamplat ? se sperie bunic;

Cateva secunde Liana continua plansul, zdrobit si torturat parca tot ar mai fi incercat sa si-l stapaneasca.

Pe urma isi pravali corpul pe marginea patului, urland si rostogolindu-si capul pe pieptul bunicii:

- Matina draga, matina draga, sunt atat de nenorocita !

- Taci, Liana mica! Taci, frumoasa maicutii! Taci! o ostoia batrana mangaindu-i parul si totusi lasand-o sa-si verse lacrimile, ca sa-si usureze inima.

Pe Liana chinul o apasa atat de cumplit ca nu-l mai putea tainui. sase luni s-a zbuciumat singura si s-a inselat mereu. Acuma trebuie sa scape de el, sa-l arunce, altfel are s-o omoare... indemnata de glasul bland al bunicii, printre lacrimile care curgeau fara sfarsit, isi deserta inima pana in fund, sa nu ramai nici un coltisor patat, sa limpezeasca toate fibrele de rugina ingramadita.

- Nu-i nimic, frumoasa mamii mica si amarata ! ii zise batrana induiosata cu un glas care ungea ranile ca un balsam miraculos. Asa se intampla in viata. Bine ca n-a fost mai rau si n-ai ramas cu alta rusine... Cate fete nu gresesc, o Doamne ! Ca inimioara fetelor e slaba si nevinovata si crede in cuvintele dulci si-si fac idol din primul barbat, iar barbatul se joaca si nu pricepe inima cea iubitoare. Sa nu crezi tu ca fetele stricate gresesc Nu, maicuta, ca acele stricate sunt ca si barbatii si nu-si dau inima nimanui intreaga. Mai mult patimeste tocmai fata cea mai cinstita ca ea nu stie sa insele si nici sa se prefaca... Dar tu sa nu-ti faci inima rea deloc, micuta matinii! Ca tu nu pierzi nimic. Cel mult o iluzie. Pe cand el, prostul si raul, pierde un sufletel ca o floare cum n-are sa mai gaseasca niciodata in lumea asta. Tu, maicuta, ai toata viata inaintea ta, si ce fru-moasa e viata cand esti tanara ! Barbati - geme pamantul de ei. Lasa, are sa vie el si cel adevarat, maicuta, cel care ti-e scris tie. Nu fi tu intristata, ca Dumnezeu da fiecaruia ce i se cuvine. si poate ca al tau e chiar pe drum pe-aproape...

Liana se simtea mai usurata. Cuvintele bunicii ii cantau in urechi si totusi inima plangea mereu si glasul inabusit repeta necontenit:

- Norocul meu!... Norocul meu!...

2.


Bunica se stinse pe neasteptate, tocmai cand parea ca s-a mai inzdravenit, intr-o dimineata dinspre sfarsitul lui iulie. Didina striga si se catranea cu Tinca la bucatarie, fiindca toanta nu se sculase la timp, nu dereticase si nici nu pregatise ceaiul lui Rosmarin incat bietul crestin trebuia sa plece la minister cu inima goala parca n-ar avea familie si casa. Fierband de manie trecu la bunica sa se planga de ce patimeste cu servitoarea.

- Mama! Ce ai? Aoleu, pentru Dumnezeu, ti-o fi rau! striga deodata vazand pe bunica cu gura deschisa si facand sfortari sa respire.

- Didino, aprinde lumanarea ca mor! blodogari batrana inchizand si deschizand mereu ochii speriati parca de o vedenie.

- Aoleu !... Mama !... Mama ! racni d-na Rosmarin repezindu-se la lumanarea pe care bunica si-o avea pregatita pe mescioara de noapte de cand a inceput sa boleasca, tocmai ca sa fie la indemana si sa nu se prapadeasca fara lumina crestineasca.

Pana sa nemereasca Didina cutia de chibrituri, pana sa aprinda intai chibritul si apoi lumanarea, fiindca tremura toata de spaima, bunica nu mai misca...

I-au facut inmormantare frumoasa cum merita coana Frusina. A venit si Mircea pentru o zi, intrerupandu-si vilegiatura, singur insa deoarece Nina n-avea rochie de doliu si nici timp sa-si faca. Au jelit-o cu totii, dar mai neconsolata era Liana care pierdea intr-insa mai mult decat ceilalti.

- Iata-ma iar singura ! isi zicea mereu amintindu-si cum vorbea cu dansa, dupa ce i s-a destainuit, despre Dandu si despre toate si cum planuiau impreuna ce trebuie sa faca si cum sa se poarte cand se vor revedea.

Luase hotararea si chiar jurase bunicii ca nu mai vrea sa stie de Dandu. il va considera inexistent. Un vis urat cu cosmar a fost toata iubirea aceasta. S-a trezit. Visul s-a imprastiat. Repeta zilnic aceeasi hotarare catre bunica spre a se intari in ea si a inabusi ezitarile care o ispiteau. Numai cu o zi inainte de moarte discutasera de n-ar fi poate mai bine sa-l primeasca, daca va veni, sa se explice linistit, frumos, si sa se desparta ca doi oameni civilizati. Decat sa apara in lume certati, mai ales ca el poate sa-i devie cumnat, daca intr-adevar se va insura cu Angela, nu e mai corect sa pastreze relatii de politete, sa nu banuiasca lumea ce-a fost intre dansii ? si bunica spusese ca da, asa ar fi mai bine, numai sa ia seama si sa nu-si piarda cumpatul niciodata. Cat a fost bunica langa ea. Liana avea incredere in sine, desi inima ii zvacnea dureros de cate ori se gandea sa se intalneasca cu Dandu si sa fie cu el ca o straina.

Ca sa poata fi mai linistita, mai ales seara cand o napadeau mai insistent gandurile si amintirile, Liana s-a mutat jos, in subsol, in odaia bunicii. De ce sa fie salonul totdeauna incurcat, sa nu poata primi in orice moment pe oricine, si camera de jos sa stea goala? Ei ii convine foarte mult si pentru invatatura, daca va fi sa reinceapa studiile, si ca sa poata fi la largul ei fara sa auda in fiece dimineata ca trebuie sa se scoale pentru ca altfel ramane toata casa incurcata din pricina ei.

Se simtea intr-adevar mai bine in camera unde amintirea glasului alinator al bunicii ii mangaia mereu urechea.

Purta doliu mare. Culoarea neagra se armoniza cu parul blond, cu tenul alb, cu toata faptura ei. Cand se privea in oglinda si se vedea cernita isi zicea ca poarta un doliu dublu. si-a inmormantat bunica si iubirea. Zambea trist. In minte ii aparea Dandu ca si cand pe el l-ar fi jelit. isi scutura buclele ca sa-l izgoneasca. El insa persista ca o ispita vesnica si Liana isi dadea seama ca nu-l poate alunga. in fiecare seara adormea pe perne ude de lacrimi si baiguind aceleasi cuvinte chinuitoare.

- Cum m-a mintit!... De ce m-a mintit? ...





Jar - Capitolul 1 - Octombre
Jar - Capitolul 2 - Novembre
Jar - Capitolul 2 - Novembre (continuare)
Jar - Capitolul 3 - Decembre
Jar - Capitolul 4 - Ianuarie
Jar - Capitolul 5 - Februarie
Jar - Capitolul 6 - Martie
Jar - Capitolul 7 - Aprilie
Jar - Capitolul 8 - Mai
Jar - Capitolul 9 - Iunie
Jar - Capitolul 10 - Iulie
Jar - Capitolul 11 - August
Jar - Capitolul 12 - Septembre
Jar - Capitolul 13 - Octombre


Aceasta pagina a fost accesata de 897 ori.
{literal} {/literal}