Adam si Eva - Capitolul 6 - Yvonne (continuare)
de Liviu Rebreanu
Poate c-au si aflat si acuma alearga sa-l scape, ori sunt undeva in multime, pe-aici, ascunzandu-si durerea si neindraznind macar sa se apropie? Simti mana fierbinte a Yvonnei si imediat se gandi ca tot ce-a fost nu mai are nici o importanta si ca viata lui a inceput numai in clipa cand a cunoscut pe Yvonne.
Calaul mai arunca o privire asupra ghilotinei, apoi se apropie de grupul condamnatilor si striga:
- Yvonne Collignon!
Ea se desprinse dintre ceilalti, parca nici n-ar fi stiut despre ce e vorba. Din ochii calaului intelese, scoase un tipat de spaima si se arunca in bratele lui Gaston, murmurand:
- Nu vreau sa mor... nu vreau...
Dimprejur auzi acelasi cuvant, rostit de buze tremurate:
- Curaj... curaj...
Gaston o imbratisa desperat. Calaul facu semn din ochi ucenicilor care se repezira sa-i desparta.
I-o smulsera din brate, ii legara mainile, ii rasfransera gulerul, o tarara pe scandura ghilotinei. Condamnatii reincepura cantecul mortilor. Muzica militara acoperea toate zgomotele. Calaul smuci de sfoara, satarul luci ascutit cazand. Gaston, cu ochii iesiti din orbite, auzi rabufnitura cutitului si simti o lovitura cumplita in inima. Nu mai avea nici o putere. Ridica fruntea. in balconul teatrului, rezemat in coate, vazu pe Lebon, ii intalni ochii si se cutremura. Era intocmai privirea din noaptea ploioasa si rece.
intoarse ochii cu spaima. Un ucenic scotea capul Yvonnei din cosul mic de la capataiul scandurii si-l zvarli in cosul cel mare de-alaturi. Alti doi luara corpul de maini si de picioare si-l trantira la marginea platformei, sa nu incurce locul, in vreme ce calaul insusi ridica satarul insangerat.
Acuma Gaston isi simtea inima atat de goala, parca i s-ar fi scurs toata viata si ar fi ramas un cadavru fara rost in lume.
Dorea sa moara mai repede, sa sfarseasca, sa ajunga din urma pe Yvonne. Iesi din grup, facu cativa pasi spre calaul care tocmai se apropia.
- Tu esti Gaston Duhem? auzi dansul foarte clar.
Nu raspunse, dar isi descheie haina masinal, o lepada.
Ucenicii ii intoarsera bratele la spate. O durere ii stranse incheieturile mainilor. Se pomeni pe scandura. Pe gatul gol simti o umezeala calda. isi zise ca trebuie sa fie sangele Yvonnei. Ochii vedeau numai un cos impletit din nuiele. Era stropit cu pete rosii, iar pe fund sangele inchegat se innegrea.
Se gandea ca acuma trebuie sa cada cutitul. Asteptarea il supara. I se parea ca aude un zgomot ciudat si-i trecu prin minte:
- Poate ca totusi n-am sa mor...
Gandul il duru. Daca a murit Yvonne, el nu mai are ce sa...
Simti un inceput de lovitura taioasa pe gat. Apoi simtamantul se curma inainte de a se lamuri vreo durere...
*
Sufletul se lumina ca smuls dintr-un intuneric inabusitor.
Constiinta usurata de catusele spatiului si ale timpului isi intindea stapanirea peste planurile despartitoare de lumi.
Singuratatea se impletea cu razele sperantelor intr-o panza de asteptare...
Adam si Eva - rezumat
Adam si Eva - Inceputul
Adam si Eva - Capitolul 1 - Navamalika
Adam si Eva - Capitolul 2 - Isit
Adam si Eva - Capitolul 3 - Hamma
Adam si Eva - Capitolul 3 - Hamma (continuare)
Adam si Eva - Capitolul 4 - Servilia
Adam si Eva - Capitolul 4 - Servilia (continuare)
Adam si Eva - Capitolul 5 - Maria
Adam si Eva - Capitolul 6 - Yvonne
Adam si Eva - Capitolul 6 - Yvonne (continuare)
Adam si Eva - Capitolul 7 - Ileana
Adam si Eva - Sfarsitul
Aceasta pagina a fost accesata de 2455 ori.
