Scara magarilor - Ostasul (01)

Scara magarilor - Ostasul (01)

de Liviu Rebreanu


-Infanterist Kerekes!
-Hier!
-Mai Kerekes, baiatule! ... Tu esti un soldat cinstit, de treaba! Sint multumit de tine! E multumit de tine si domnul sublocotenent! Esti un baiat de isprava ... Ai inteles?
-Da, sa traiti, domnule capitan!
-Asadar, Kerekes baiete ... dumneata esti ... cum se cheama ... adica ... un soldat ... asta ... cumsecade ... apoi eu pe tine ... pe dumneata ... te laud aici, la raportul companiei. Ai inteles?
-La ordinele dumneavoastra!
-Te laud! Bun. Abtreten!
Infanteristul Kerekes Andras isi ridica brusc mana la cozoroc, de parca ar fi fost fulgerat, apoi se intoarse cu vuiet mare, de parca ar fi fost fulgerat, apoi se intoarse cu vuiet mare si intr-o clipita disparu din raza de actiune a severei priviri a capitanului.
Domnul capitan era unul dintre cei comandanti care au dobandit faima fiindca nici pui de om nu i-a vazut ambind in fata subalternilor. Si asta e culmea severitatii. Caci racanul ii iarta superiorului orice: ca-l priponeste la stalp, ca-l fereca in lanturi grele, ca-l palmuieste, ca-l bate cu latul sabiei ... totul pe lumea asta frumoasa, numai un singur ii cere cu umilinta cuvenita (fireste, in gand, nu in cuvinte) sa coboare si comandantul pana la el ... un pic ... sa zambeasca uneori ... macar o data pe saptamana, pe luna ... Lucru curios, dar totusi asa este! Probabil ca asta se naste o data cu racanul ...
Capitanul lui Kerekes nu facuse inca niciodata lurul acesta. El isi tinea zilnic cu punctualitate raportul, trimitea vreo cativa la racoare - cand subordonarea si disciplina sau vointa lui atotputernica o cereau - si cu asta isi epuiza, mai mult sau mai putin, datoria de parinte fata de compania sa. Cu atat mai mare a fost asadar surpriza, inmarmurirea cand trupa auzi aceste osanale rasunand asupra capatanii rotunde a lui Kerekes ...
Ca Kerekes este un soldat bun, un om punctual, harnic, o stia pana si fox-terrier-ul domnului sublocotenent  ... Dar ca ar fi un soldat chiar atat de bun, incat ... ei bine, era atat de neasteptat, de parca insusi domnul capitan ar fi ibucnit in hohote, fara nici un motiv, in fata frontului.
Mai tarziu, domnul plutonier indrazni, cu anumita evlavie, sa faca, timid, remarca:
-Infanterist Kerekes, apoi sa ai grija! Doar stii ca domnul capitan nu-si risipeste laudele de pomana!
Dar pe urma, ca nu cumva din cauza intamplatoarei note minore sa-i scada autoritatea in fata celorlalti flacai, ce cascau gura, continua, hodorogind ca o oala crapata:
-Iar voi, turma, luati exemplu de la Kerekes Andras, si purtati-va asa, ca sa ...
Si asa mai departe.
Aici urma o noua glorificare a eroului obstesc Kerekes.
Respectul fata de Andras crestea din clipa in clipa, incat acestuia incepea sa-i fie rusine de multimea laudelor.
Domnul caprar ajunse cu respectul fata de el pana acolo, incat nici nu-l mai tutuia, ci-i spunea "dumneata" ... Dumneata! Daca va puteti inchipui ce teribila cinste e acest "dumneata", mai ales cand vine din partea domnilor caprari, va puteti da seama ca acest "dumneata" nevinovat a avut efectul unui trasnet asupra celorlalti razboinici.
Arivistii ii invidiau situatia, laudele, respectul; nearivistii indrazneau sa i se adreseze cu supunere si numai foarte rar; iar cei dati naibii (si anume aceia care cunosteau din practica pana si cele mai neinsemnate paragrafe ale codului penal) chicoteau ironic pe seama viteazului Kerekes ...
Inima lui Kerekes Andras era gata sa plesneasca de atata bucurie si fericire. El ... Kerekes Andras! El! ... de care ceilalti rasesera pentru ca nici macar ibovnica nu are ... El ... El are parte de o asemenea cinste! Nu! E cam prea multa fericire, e prea bine ... Atata nu poate indura sufletul lui ...
Se intinse pe pat (de data asta sergentul inchise ochii si nu baga de seama abaterea, strigatoare la cer, de la regulament) si incearca sa gandeasca ... Oare cui datoreaza toate acestea?
Inima-i batea atat de puternic, sufletul ii era atat de plin de acest eveniment imbucurator, de aceasta nemaipomenita cinste, ca nu putu dormi toata noaptea ... Mereu il vedea in fata lui pe capitan ... Ii zarea ochii severi, lucitori cum alearga furiosi de-a lungul trupei incremenite ... apoi privirea il cauta pe el, pe el ... pe Kerekes Andras ... Il gasseste ... asprimea, furia fac deodata loc unei scanteieri pline de bunatate, de dragoste ... ceva ce inca nici un soldat de rand n-a descoperit in ochii capitanului ... Apoi ochii patrunzatori ai capitanului sever, aspru incep sa zambeasca, si ii zambesc, ii zambesc ... dar numai lui ... lui Kerekes Andras ... Apoi obrazul capitanului tresare un pic ... ochii ii rad ... si rade severul, asprul domn capitan! Domnul capitan rade ... rade la el ... la Kerekes Andras!
Si ochii soldatului Kerekes se inchid ... fata ii iradiaza de un zambet fericit ... adoarme ...
Se viseaza acasa ... in uniforma frumoasa de gala ... pe guler cu o steluta mica-mititica, alba ... Ostasul Kerekes a ajuns freiter ... Barbati, femei il privesc cu mirare ... pe Kerekes Andras ... Fetele vorbesc in soapta despre el si-i arunca priviri pline de evlavie, de dragoste ... lui Kerekes Andras ... Dar lui nu-i trebuie decat una ... Numai una singura ... Hei, dar aceea face cat toate fetele din lume ... nu-i alta mai frumoasa ca ea cat e pamantul de mare ... O va si lua de nevasta cand ii vor da drumul ...
Si doarme, si viseaza lin ... Pe fata apare un zambet fericit ... varful mustacioarei mijinde ii tresare din cand in cand ...


Avansarea lui
Kerekes Andras avu loc intr-o zi insorita de primavara.
In curtea cazarmii, salcamii tezaurului obstesc straluceau in toata splendoarea lor ... Adica numai cu splendoarea. Pentru ca in incinta ocupata de cazarma si bietii salcami sint supusi celei mai severe discipline. Sint tot mereu tunsi, curatati, prinsi in chingi, pana cand arunca umbra prescrisa reglementmassig. Iar "umbrei din visteria obsteasca i se pretinde ca: sa infatiseze in cea mai mare masura posibila toate proprietatile generale exterioare ale umbrei, dar pe langa aceasta sa nu fie atat de deasa incat sa moleseasca pe patriotul sub arme care se refugiaza in bratele ei ci, sa-l faca pe oaspetele insetat de racoare sa simta mereu si intotdeauna ca Domnul Dumnezeu a imprumutat razelor de soare, in schimbul taxelor reglementare o actiune care insufleteste si caleste in mod deosebit." (Extras din partea I a regulamentului de serviciu, intitulata Indrumari asupra felului in care se procedeaza cu copacii tezaurului public.)
In curtea cazarmii de care e vorba, salcamii amintiti, ce straluceau in toata splendoarea lor, au fost denumiti si recunoscuti la unison drept "copacii model ai intregii armate", pentru ca in zilele de vara nu exista pe fata pamantului vreun muritor ratacit care, daca se retragea macar pentru un singur minut in umbra lui ispititoare, sa nu fi asudat cat ar fi trebuit pe cel putin trei ani inainte.
Dupa aceasta reusita digresiune, ma intorc la povestea domnului Kerekes.
Trupele se pregateau de inspectia de primavara.
Generalul-inspector sosise in gara de cu seara si, printre uralele furtunoase ale populatiei orasului, descinsese la hotelul "Regele cel bun".
Fiii lui Marte din garnizoana locala nu faceau altceva de doua saptamani incoace decat sa toceasca numele de bote, de familie, si Dumnezeu stie ce fel de alte nume ale domnului general, sub supravegherea cuvenita si controlul corespunzator.
Intrucat regulamentul cere cu hotarare ca in scopul crutarii oamenilor si materialelor trupa sa nu fie adunata nici mai devreme, nici mai tarziu decat o cere inspectia, domnul capitan si-a aliniat de indata compania in tinuta de gala, o ora mai devreme.
In umbra salcamilor, ce straluceau in toata splendoarea lor, compania statea in pozitie de voie, intr-un comod ruht, si astepta cu rabdare. Oamenii erau aproape copti din caua umbrei. Miliarde de injuraturi alese se inaltau pe furis inspre cerul azuriu.
Domnul capitan casca, asa ca stralucitoarea subbarbie a chipiului sau era sa-si piarda luciul ... pe vecie. Domnul sublocotenent casca ... domnul plutonier casca si el ... (Fericiti oameni! Voi aveti voie ... Va balabaniti in spatele domnului capitan) ... Ceilalti urmareau cu invidie cascatul nestingherit al domnului capitan &comp. ...
In sfarsit, sosi momentul inspectiei.
Ceasul din turnul apropiat numara incet, cu demnitate, eforturile, orele ...
Pe poarta cazarmii intra in trap intins o caleasca. Garda prezinta armele ... Sabia capitanului zboara din teaca ... Sublocotenentul mai masoara cu o ultima privire teaca sabiei sale, ce-i slujeste de oglinda, isi drege gulerul si-si mai rasuceste o data mustata.
Apoi izbucneste comanda rasunatoare a capitanului. Compania incremeneste, ca si cum ar fi crescut din pamant. Zid viu, dar neclintit!
Generalul primeste raportul si coboara din trasura cu o incetineala serioasa, solemna. Cu pasi scurti, de rata, se apropie de trupa. Trece de-a lungul ei. Capetele si privirile urmaresc tepene, rigide statura embonpoint a generalului.
Si acest general - ca indeobste aproape toti colegii sai - era pe deplin constient ca impune numai prin imbracamintea si burta sa nemasurata. Aceste doua laturi ale stralucirii sale se si trudea sa le scoata cat mai mult in relief. Fara vreun alt cuvant, se aseza in fata frontului, isi indeparta picioarele scurte, isi impinse burta inainte si cu glas ragusit intreba:
- Are cineva vreo plangere, cerere, raport? ... Daca are, sa iasa cu curaj in fata!
Si astepta.
Fireste, nu iesi nimenea. Caci ar fi fost vai si amar de el.
Si apoi, pe cand generalul trecu din nou in revista compania,  privirea ii fu atrasa de chipul lui
Kerekes Andras.
-Cine-i individul acela, cu infatisare de nerod?
-La care binevoiti sa va referiti, domnule general?
-Uite la asta! zise generalul cam inciudat si-l arata pe ostasul Kerekes.
-
Kerekes Andras, domnule general, cel mai destoinic soldat din companie.
-Asa? ... Pare tampit de-a binelea.
-La ordinul dumneavoastra, domnule general! incuviinta capitanul cu un zambet silit.
-Ei ... e bine!
Generalul se urca iarasi cu chiu, cu vai in trasura, compania dadu onorul si inspectia se termina.
A doua zi, soldatul
Kerekes Andras fu chemat la raportul companiei. Domnul general ii placuse foarte mult tampitul cu infatisare neroada si dadu ordin companiei sa-l trimita la dansul - ca ordonanta.
Capitanul, cu inima indurerata, se supuse dorintei generalului, pentru ca trebuia sa se supuna.
-Infanterist Kerekes ... apoi sa te porti bine, nu cumva sa faci compania de rusine ... De altfel, stiu si asa ca domnul general va fi multumit de tine ...
Infanteristul Kerekes  fu avansat ...





Scara magarilor - Ostasul (01)
Scara magarilor - Ostasul (02)
Scara magarilor - Ostasul (03)
Scara magarilor - Domnul caprar (01)
Scara magarilor - Domnul caprar (02)
Scara magarilor - Fruntasul - din carnetul unui locotenent (01)
Scara magarilor - Fruntasul - din carnetul unui locotenent (02)
Scara magarilor - Fruntasul - din carnetul unui locotenent (03)
Scara magarilor - Domnul plutonier (01)
Scara magarilor - Domnul plutonier (02)
Scara magarilor - Domnul plutonier (03)
Scara magarilor -Cadetul

Scara magarilor - Sublocotenentul (01)
Scara magarilor - Sublocotenentul (02)
Scara magarilor - Sublocotenentul (03)
Scara magarilor - Sublocotenentul (04)
Scara magarilor - Domnul locotenent
Scara magarilor - Domnul Ionica


Aceasta pagina a fost accesata de 874 ori.
{literal} {/literal}