Scara magarilor - Domnul caprar (02)
de Liviu Rebreanu
Aerul mucegait, afumat, din camera corpului de garda se lasa greu ca plumbul, inabusitor, sugrumator peste domnul caprar Szucs Istvan.
Lumina slaba, tremurata a lampii de gaz, care atarna de tavanul afumat, se lupta zadarnic cu norii desi de fum, fara sa-i razbata. Chichinetaa ramane in penumbra ...
e langa pereti, de jur imprejur, pe priciuri, stau culcati soldatii din garda ... Unii savureaza fumul alb-albastrui al tutunului cazon, cu ochii inchisi, adormiti pe jumatate. Altii si-au plecat obositi capetele pe perna tare, de scandura si, parca leganati pe bratele catifelate ale unui pat moale, sforaie incetisor.
Caprarul sta si acum culcat in aceeasi pozitie ... Si inceacra sa judece cat mai intelept ... Apoi isi aduce aminte de ceva, si intreaba incetisor, mai mult pentur el decat pentru camarazii sai:
-Pana cand e invoit Barna Sanyi?
-Pana dimineata, domnule caprar, pana dimineata! ii raspund vreo trei insi.
Domnul caprar Szucs se lasa iarasi in voia gandurilor sale intelepte si isi tese mai departe planurile de razbunare, de razbunare sangeroasa...
Afara bantuie un viscol cumplit ... Din cand in cand, ferestrele mici ale corpului de garda scot un sunet jalnic, tanguitor, sub loviturile fulgilor inghetatu ce se izbesc de ele.
Vantul, asemenea unui copil bolnav ce se tanguie, linge suierand si urland peretii albi ai incaperii.
In soba lustruita de fier focul palpaie trist. Butucii uzi trosnesc, paraie, basicute de spuma alba imbrobonesc pe coaja lor mohorata, plian de funingine; dar ei afuma, tot afuma si nu incalzesc ... Usita sobei se ridica des ... de la sine, ca si cum s-ar juca zburdalnic cu ea o mana nevazuta ... Si de fiecare data valatuci cenusii de fum se invalmasesc in aerul gretos al corpului de garda. Plutesc greoi, lenesi, de colo pana colo, in cerc, stramb ... apoi se ridica in tavan, inconjoara lampa, se joaca cu ea, o intarata ... se aseaza pe priciuri si gadila nasul, plamanii celor ce dorm ... apoi se strang in jurul domnului caprar si incep un dans nebun dracesc ...
Domnul caprar isi scoate ceasul ... Unsprezece ...
-Baieti! striga el, sarind in picioare. Cine vrea sa joace carti?
-Eu ... eu ...
-Veniti .... stati aici ...
Domnul caprar a uitat de demnitatea lui, de serviciul lui. Joaca si pierde. Pierde ingrozitor, necontenit ... pierde si ultimul ban ... Totusi joaca ... pe datorie ... e dator de pe acum tuturor partenerilor, tuturor subordonatilor ... dar continua sa joace mai departe ...
Afara, sentinela striga cu disperare, ragusit:
-Gewehr heraus!
Ascund in graba cartile ... Ies in goana la rastel si in clipa urmatoare garda sta aliniata, inarmata.
Ofiterul de serviciu gaseste garda in regula.
Deschide usa camerei de garda.
-Caprar ... pune sa se deschida usile si ferestrele, ca va sufocati in putoarea asta ...
Apoi pleca.
"Acum ... acum! exalta caprarul Szucs. Acum sint liber! ... Saruta-te tu, taratura, imbratiseaza-te tu, tarfa ... Grabeste-te, grabeste-te, ca viu ... Si ma napustesc asupra ta, ticaloaso! Ma napustesc ca eretele si-ti beau sangele scarbos ..."
Cu pusca pe umar, porneste pe poarta principala, apoi se ragandeste, se intoarce si anunta in camera de garda:
-Ies sa inspecte sentinelele exterioare!
-Singur, domn' caprar?
-... Tine-ti gura!
Si alearga ... Prin curte ... afara ... pe poarta principala ... Si goneste pe intrecute cu vitejia furioasa. Vantul ii spulbera zapada in fata, dar el nu simte. Se grabeste numai din toate puterile, se grabeste ca sa ajunga cat mai repede la taratura aia, sa ...
Inoata gafaind prin zapada pana la genunchi, gerul patrunzator ii intepeneste mana groasa, inmanusata ... Capela i-o smulge vantul suierator, i-o poarta cu el si o ingroapa in invelisul alb, stralucitor ... Domnului caprar nu-i pasa. Alearga mai departe, cu capul gol. Merge inainte.
-Taratura! ... taratura! ... Am sa ti-o platesc eu tie! repeta el fara incetare.
Pe parul zburlit ii ingheta stelutele de zapada ce se lipisera de el. Mustata i-e stransa in turturi stralucitori de gheata ... Dar el goneste, goneste spre taratura ...
Ajunge.
Ofteaza.
-In sfarsit! sopteste el, de parca ar fi batut ceasul mantuirii.
Isi arunca privirea spre fereastra, care-i indica odaia Zsuzsei, a Zsuzsei sale, a dezmatatei, a tarfei, a scarbei. Prin perdeaua de dantela se strecoara o lumina, slaba, galbuie ...
-Ha, ha, ha! ... hohoteste domnul caprar Sucs. Te-am prins! Ei acum ...
Incet, pipaind, impiedicandu-se, intra pe poarta, trece prin gangul intunecat ... Nu se intalneste cu nimeni ... Apoi ajunge in fata usii.
O deschide usor, fara zgomot ... A intrat ... Acum mai trebuie numai sa mai treaca prin bucatarie si ... s-a facut ... In bucatarie nu e nimeni ... O lampa mica, de perete, palpaie somnoroasa ... Tacere adanca, aproape inspaimantatoare ...
In varful picioarelor, ca o pisica, domnul caprar se apropie de odaia taraturii ... Domnul caprar e calm, ba chiar prea calm ... Numai inima ii bate mai puternic, mai aprins, parca ar vrea sa se sparga ... Acolo, inlauntru, ceva clocoteste ingrozitor.
Pe usa de sticla a odaii se fudulesc niste perdele albe, de panza.
Domnul caprar ajunge la usa, si lipeste urechea de ea si asculta. Ar vrea tare mult sa auda ceva.
-Ei, du-te, uratule ...
-Inca una pisicuto ... numai una ...
-Pst ...
Apoi domnul caprar Szucs Istvan aude un lung tocait inabusit. Da prudent de o parte un colt al perdelei si se uita, A vrea tare mult sa vada ceva.
Patul Zsuzsei e asternut, dar inca neatins ... Tarfa, dezmatata, numai intr-o camasuta scurta, sta pe canapea, in bratele lui Barna Sanyi ... Bratele lungi, vanjoase ale lui Barna Sanyitin strans mijlocul subtire al dezmatatei ... Dezmatata se lipeste, amagitoare, zambind, de pieptul lat al lui Sanyi ...
-Pleaca ... hai, pleaca ... fii cuminte ... hai ... pleaca! sopteste tarfa cu glas lin, voluptos, in care se simte invitatia sa ramana.
-Hai ... sa mergem ...
Buzele li se unesc ... Bratele moi ale Zsuzsei se impletesc dupa gatul lui Barna Sanyi ...
Domnul caprar Szucs Istvan se uita, se tot uita ... Dezmatata, tarfa, cum se mai lipeste de acest ... Cine stie de cate ori a mai facut-o si pana acum ... Si el, magarul, a crezut-o ... a avut incredere in ea ...
Izbeste usa cu piciorul si ... ca un vartej, se napusteste asupra perechii ce se imbratisa, uitand de sine.
Pe domnul caprar Szucs trebuie sa-l fi gadilat ceva foarte tare, ca deodata izbucni in ras si rase, chicoti, ranji, hohoti ca un animal turbat ...
-Dezmatata ... dezmatata ... tarfa ... scarba ....!
Isi smulse baioneta si, razand, hohotind, o implanta pana la maner in inima necredincioasei ...
Sangele, care izbucni rosu, cald, il stropi pe mana ... si-l arse ingrozitor ... Din asta i se mai potoli rasul ... Era iarasi in stare sa judece cu intelepciune ...
-Barna Sanyi, ma ...
Dar Barna Sanyi nu mai era acolo.
Domnul caprar Szucs Istvan se lasa in voia gandurilor sale intelepte.
Casutele cu acoperis de trestie ale satucului sint gata sa se naruie sub invelisul gros de zapada ... La jupanul Szucs, batranii stau la taclale in serile de iarna la o pipa.
-Ei, ce mai face baiatul?
Pe obrazul jupanului Szucs parca se netezesc zbarciturile, in coltul gurii ii joaca un zambet tineresc cand pomeneste de "baiat". El e mandria lui, bucuria zilelor sale batrane, reazimul batranetelor sale. Dintre patru, acesta e cel mai mic si cel mai drag. Celorlalti le-a dat drumul in lumea mare, ceilalti au deja cuibul lor moale si cald. Acum ar urma Pista ... Dar pe acesta nu-l va mai lasa sa plece de langa el.
-Apoi da, despre copilul asta auzim mereu numai lucruri bune si frumoase, asa e, maicuta?
-Asa-i, asa-i, confirma nevasta lui, o batranica zgribulita.
-Dumnezeu l-a ajutat sa se ridice, jupane Szucs!
-Zau asa ... si daca vrea Domnul, va urca si mai sus. O sa fie si plutonier! ... O sa fie, da ... Cu capul lui nici n-ar fi de mirare ... O sa fie zau, pana si ...
-Sa dea Dumenzeu, jupane Szucs!
Scara magarilor - Ostasul (01)
Scara magarilor - Ostasul (02)
Scara magarilor - Ostasul (03)
Scara magarilor - Domnul caprar (01)
Scara magarilor - Domnul caprar (02)
Scara magarilor - Fruntasul - din carnetul unui locotenent (01)
Scara magarilor - Fruntasul - din carnetul unui locotenent (02)
Scara magarilor - Fruntasul - din carnetul unui locotenent (03)
Scara magarilor - Domnul plutonier (01)
Scara magarilor - Domnul plutonier (02)
Scara magarilor - Domnul plutonier (03)
Scara magarilor -Cadetul
Scara magarilor - Sublocotenentul (01)
Scara magarilor - Sublocotenentul (02)
Scara magarilor - Sublocotenentul (03)
Scara magarilor - Sublocotenentul (04)
Scara magarilor - Domnul locotenent
Scara magarilor - Domnul Ionica
Aceasta pagina a fost accesata de 1615 ori.
