Scara magarilor - Ostasul (03)

Scara magarilor - Ostasul (03)

de Liviu Rebreanu


-Infanterist Kerekes!
-Hier.
-Cum stai, ma pocitania pamantului! Intinde-ti imediat bratul stang, mai! Ma ticalosule, ma!
Capitanul se intoarse spre sublocotenent.
-Ia spune-mi te rog, ce sa fac cu ... cu ... cu ... secatura asta!
Sublocotenentul clatina din cap cu gravitate, rau prevestitor.
-Pentru asta te-am tirmis eu la domnul general, ca sa ma faci de rusine? Tu ... prapaditule ... cu asta-mi rasplatesti bunavointa, facand ticalosii spurcate? ... Scandalizand prin purtarea ta pe domnul general, pe inalta domana, toata familia ... Ma desfranatule ... ma ... ma, ticalos inrait ... ma ...
Capitanul spumega.
-Plutonier!
-Ordin, domnule capitan!
-Pe netrebnicul asta destrabalat ai sa-l duci maine la "neagra" si opt zile sa n-aud o vorba despre el!
-Asteapta, podoaba ce esti, las' ca te-nvat eu minte ... Mars!
Pamantul se invartea cu Kerekes. El, care n-a fost nici macar chemat la raport in tot timpul serviciului militar, el se duce acum la "neagra" ... si de ce? ...
Camarazii sai primisera reintoarcerea lui chicotind ... Dar acum, ca-l inchideau pentru opt zile la "neagra" ... acum compania intreaga se dezlantui de-a dreptul de satisfactie.
Nu exista unul care sa mai stea de vorba cu Kerekes. Daca cineva catadicsea sa-i vorbeasca, o facea numai ca sa poata rade de el ... Acum simtea Andras pentur prima oara nvoia unui camarad adevarat, care sa-l compatimeasca ... Acum cand, parasit de toti, rusinea intindea spre el brate reci, de reptila ...
Dupa-masa primi o scrisoare de la ai sai ... O citi si inima ii fu cuprinsa de o amaraciune si mai mare. Fetita aceea, care tocmai acum ii fusese singura lui nadejde ... se maritase ... Nu-l mai putuse astepta ... pe el, pe
Kerekes Andras.
Se lasa seara ...
Stingerea rasuna strident, poruncitor in noaptea instelata. Ferestrele cazarmii se intunecara una dupa alta ... Petse cladirea veche, sumbra a cazarmii se lasa o liniste adanca ... Numai bocanitul monoton al pasilor sentielei se aude pe podetul gheretei. Pe coridoare, caprarii de serviciu dormiteaza dulce.
Kerekes Andras nu poate dormi ...
Se invarte, se framanta pe patul tare, dar somnul il ocoleste, il ocoleste cu statornicie ...
Si se gandeste ...
Oare cele opt zile la "neagra" sint o nenorocire atat de mare? Doar au mai fost si altii inchisi. Aproape toti! Face sa te intristezi pentru atata lucru?
Gandurile ii ratacesc iarasi si iarasi la fetita aceea cum nu e alta mai frumoasa cat e lumea de mare.
Il parasise. Il parasise si ea. Toti il parasisera ...
In suflet i se lasa o povara ceva ce-i strivste inima ... Simte ca i se usuca gatlejul ... abia poate sa respire ... se scoala in tacere si iese pe coridor ...
Pe cer plutesc nenumarate roiuri de stele ... Pentru el nu straluceste nici una ... Steaua lui a  cazut ...
Se reazama de balustrada rece, de fier a coridorului ... Capul ii cade ... Il podidesc lacrimile si plange incetisor, linistit ...
Se starneste un vant aspru, taios. Matura colbul din curtea cazarmii, il ridica in sus, il invarteste, il invartejeste si apoi il coboara iarasi, suierand, tiuind, alergand mai departe, rpeede ca fulgerul.
Kerekes Andras continua sa lacrimeze ... Plange ... Si hohotele parca-i usureaza sufletul ... Se ridica si porneste inapoi, spre odaie ... Privirea i se opreste pe rastelul de arme ... Un gand ii fulgera prin creier: 'Sa moara! Sa paraseasca o data lumea asta pacatoasa, cu capitani severi, si cu fetite necredincioase..."
Si, cu un gest mecanic, aproape inconstient, apuca o pusca.
Mai degraba ... sa moara!
Intra in odaie. Din ladita lui mica, neagra, scoate un cartus. Incarca arma. Se culca pe pat ... Arma si-o pune alaturi ...
Asculta gafaiala egala, zgomotoasa a baietilor adormiti, sforaitul sergentului, si ochii lui vad din nou fetele batjocoritoare ... aude cuvintele dispretuitoare ... Isi imagineaza celula intunecata in care el ar trebui sa coboare maine ... Isi mai aduce amitne de fetita ... de fetita necredincioasa, inselatoare ...
"Sa moara! ... Sa oara! ..." Arma de descarca cu bubuit asurzitor si, iata, Kerekes Andras nu se va mai duce la "neagra" ... S-a mutat acolo unde nu exista nici capitan sever, nici "neagra", nici camarazi care chicotesc,, nici fetita ...

-Domnule capitan, raportez cu respect, infanteristul Kerekes Andras s-a impuscat azi-noapte!
-Cand?
-Azi-noapte!
-Cine?
-
Kerekes Andras.
-De ce?
-Nu stiu, dom capitan.
Capitanul isi pune in graba unfiroma si fuge la cazarma.
Langa patul lui Kerekes stateau tacuti doctorul, ofiterul de serviciu si cativa curiosi.
-A murit! declara doctorul cu indiferenta. Trebuie incheiat procesul-verbal de deces!
Capitanul injura furios:
-Se-mpusca, ticalosul, si acum da o groaza de lucru intregii companii ... Ei bine, nu m-am inselat niciodata cu un om cum m-am inselat cu acest
Kerekes Andras.






Scara magarilor - Ostasul (01)
Scara magarilor - Ostasul (02)
Scara magarilor - Ostasul (03)
Scara magarilor - Domnul caprar (01)
Scara magarilor - Domnul caprar (02)
Scara magarilor - Fruntasul - din carnetul unui locotenent (01)
Scara magarilor - Fruntasul - din carnetul unui locotenent (02)
Scara magarilor - Fruntasul - din carnetul unui locotenent (03)
Scara magarilor - Domnul plutonier (01)
Scara magarilor - Domnul plutonier (02)
Scara magarilor - Domnul plutonier (03)
Scara magarilor -Cadetul

Scara magarilor - Sublocotenentul (01)
Scara magarilor - Sublocotenentul (02)
Scara magarilor - Sublocotenentul (03)
Scara magarilor - Sublocotenentul (04)
Scara magarilor - Domnul locotenent
Scara magarilor - Domnul Ionica


Aceasta pagina a fost accesata de 606 ori.
{literal} {/literal}