Scara magarilor -Cadetul
de Liviu Rebreanu
Dimineata, devreme, cadetul Szilly, meticulos dichisit, cu manusi albe, stralucitoare, cu chipiul pe cap, batu la usa biroului companiei. Se prezenta si raporta capitanului. Iar capitanul il saluta cam in felul urmator:
-Noteaza bine, cadet, noteaza bine ce-ti spun! Baga bine in minte, sau daca presupui ca vei uita, pune pe caprarul Kis sa ti le scrie in frunte, ca sa ai mereu inaintea ochilor cuvantul meu ... Va sa zica, incep! ... dumneata, cadet, dumneata intai si-ntai, nu esti decat un mare nimic, vreau sa spun un mic nimic. Un astfel de nimic din care eventual, va iesi ceva. Un astfel de ou din care, eventual, poate iesi un pui ... Baga bine de deama: eventual ... mereu, numai eventual! ... Fereste-te ca de foc de societatea plutonierilor si a calfelor de pravalie, pentru ca dumneata, eventual, vei deveni ofiter; dar abtine-te cu strictete sa-ti bagi mereu nasul printre ofiteri, pentru ca dumneata nu esti ofiter, dumneata esti trupa, dumneata esti o persoana tolerata. Nu te expune, nu te impopotona cu pene de paun, pentru ca nu iteresezi pe nimeni ... Scoate-ti la vreme din cap acele idei gandite neroade, cu care le place sa cocheteze tuturor cadetilor, cum sa dumneata vei fi aici favoritul ofiterilor, vei fi o pisicuta alintata! Pe dracu, ce favorit! Renunta la aceasta neghiobie, daca-ti bajbaie prin scafarlia goala, pentru ca neghiobia asta a fost inventata numai de romancieri, iar ei nu au fost cadeti si nici nu banuiesc ca voi sinteti, la drept vorbind, o napasta de la Dumnezeu asupra corpului ofiteresc ... Cadetul e o ganganie deosebit de spornica, si bine face cel ce o starpeste ... Fii la locul dumitale. Daca te vor besteli, daca te vor certa, rabda in tacere, pentru ca dumneata trebuie sa te deprinzi cu rabdarea. Dar nu astepta ca rabdarea sa te treaca marea! Aceasta e iarasi numai una din acele fraze pentru cei slabi de inger, in care azi nu mai cred nici fetele din cursul superior ... Obisnuieste-te sa rabzi de foame, caci asta e cea mai aleasa virtute a unui tanar. Cel care stie sa posteasca nu ravneste zilnic la o masa de seara. Ai sa vezi cu ce zambet cuceritor vei trece peste micul dejun, inlocuindu-l cu fum de tigara, daca te vei obisnui cu postitul, iar la masa de seara vei indrazni sa te gandesti numai in cele mai indraznete inchipuiri ale dumitale ...
Voi sunteti foarte dispusi sa visati sampanie. Renunta degeaba la aceasta obsesie. Cadetul soarbe aceasta bautura numai in nuvele. Fireste, pentru ca scriitorii habar n-au ce soda aveti si in zadar isi pun in joc imaginatia, ei nu stiu ca cele ce vi se cuvin nu ajung nici macar de rachiu prost. Si-apoi datoriile! Noteaza-ti, amice, ca un om cu mintea limpede nu imprumuta unui cadet nici douazeci de creitari, iar astazi e rar omul care sa n-aiba mintea limpede ... Nici o infumurare, nici o laudarosenie . Baga-ti capul intre umeri, ingroapa-te in regulamentul de instructie, pentru ca el ti-e painea ... Iar acum asaza-te colea si copiaza zece paragrafe din regulamentul de serviciu, ca sa te mai exersezi putin la scris si citit. Militarul se cade sa stie a scrie si citi ... Deocamdata nu indraznesc sa-ti incredintez altceva, Mai tarziu, am sa vad la ce te pot folosi. Asadar, stai jos si lucreaza! ...
Cadetul Szilly se aseza si copie frumos regulamentul de serviciu pana la zece si jumatate.La zece si jumatate se ridics, puse pe subofiterul cntabil sa-l perie cu sarguinta si apoi iesi. Batu la usa biroului batalionului, se prezenta si raporta maiorului. Iar maiorul il saluta cam asa:
-Te felicit adjutant, ca ai nimerit in batalionul meu, dar tunde-te imediat scurt, chilug, pentru ca mie nu-mi place parul lung, intelegi? Pune sa-ti tunda parul acela laiet, iar maine sa te prezinti la mine cu capul curat, ai priceput ... nu vreau sa-ti tin o predica lunga, pentru ca eu sint militar si nu-mi place vorba lunga. Pentru sfaturi binevoitoare si invataturi, te indrumez domnul comandant de companie. Stiu, stiu ca nu a omis sa te instruiasca temeinic intr-o privinta si intr-alta. Din partea mea, iti atrag numai atentia si astept sa fii silitor, curat, sarguincios, cult, destept; fii militaros, disciplinat, supus, ascultator, modest, cinstit. Dupa cum vezi, nu pretind prea multe de la dumneata, dar pe-astea sa le pui la inima Sper ca in privinta aceasta nu voi avea de obiectat. Invata, mai citeste cate ceva ... si tunde-ti parul. Poti pleca!
Cadetul Szilly iesi, puse pe curierul batalionul sa-l mai perie o data, urca si batu la usa biroului regimentului. Se prezenta si raporta colonelului. Iar colonelul il saluta cam asa:
-Ce esti dumneata?
-Cadet-ofiter adjutant! raspunse Szilly curajos si cu glasul ridicat.
-Ce?
-Cadet-ofiter adjutant! repeta Szilly cu teama si abatut.
-Gresesti, tanarul meu amic, gresesti foarte mult! Dumneata orbecaiesti, micul meu prieten, intr-o enorma greseala ... Dumneata nu esti adjutant, dumneata, deocamdata, esti un nimic!
-Da, sa traiti! intrerupse Szilly din nou, cu curaj si glasul ridicat.
-Taci, micul meu prieten, cand nu te-ntreb, altfel te inchid zece zile de nici nu ti se mai vede varful urechilor ... Dumneata ... oare unde-am ramas ... da, dumneata, asadar, deocamdata esti un nimic, din care cu neclintita perseverenta si cu sarguinta, dupa foarte, foarte multa vreme, ar putea sa iasa un cadet! M-ai inteles? ... Mai tarziu! Mai tarziu! ... Dumneata esti inca asa de verde ca n-ai fi bun nici la murat, esti atat de credu, ca un manz neintarcat. Departe de mine gandul de a voi sa jignesc presupusul dumitale amor propriu, dar socotesc necesar sa-ti reamintesc si sa-ti reimprospatez vestitul dicton al unui vestit comandant de osti. Acel vestit comandant de osti a adresat tinerilor cadeti, proaspat incorporati in armata sa, urmatoarele cuvinte nemuritoare: "Magar, magar, magar si inca o data magar". Acelasi lucru ti l-as fi spus si eu, dar intrucat vestitul comandant de osti mi-a luat-o inainte, nu mai zic nimic ... Iar acum poti pleca, micutul meu prieten! ...
Cadetul Szilly iesi, puse pe curierul garzii sa-l perie cu grija, cobori si pleca. Batu la usa popotei ofiterilor si se prezenta domnilor...
Cadetul Szilly era un tanar chipes. Fetele spuneau despre el ca e mandru, dar el nu era mandru, era doar prudent si circumspect. Obisnuia sa reflecteze cu mare placere asupra lucrurilor si cerceta cu predilectie cauzele mai adanci ale evenimentelor. Voia sa inteleaga totul, desi nu le intelegea chiar pe toate.
Citise undeva ca viata e o placere si era de acord. Primi cu penibila surprindere cuvintele zdrobitoare ale superiorilor, prin care acestia dovedeau clar ca sint adeptii altor principii. Ramase surprins si se mira acesti barbati onorabili vor sa-l condamne la ascetism.
Se gandi mult si de multe ori, constatand cu serioasa spaima ca n-are nici o vocatie pentru viata de pustnic. Doar el insusi considerase dintotdeauan drept natarai pe cei ce nu se folosesc de bucuriile prezentului, adica de splendorile vietii. Cugetarile sale conchideau intotdeauna ca ziua de maine e un termen grozav de nesigur, foarte intunecat. Numai in clipa de fata, numai in cuprinsul ei, ne bucuram, respiram, ne miscam ... numai in ea traim. Maine poate ca va trebui platit avansul pentru Pompes funebres, caci destinul e mai capricios decat imparatul Caligula, si smintitele sale capricii se indeplinesc pe data. E drept ca numai un hotentot judeca astfel, dar de ce n-ar avea o data dreptate si un hotentot?
O saptamana, o luna, sa zicem trei luni, mai poti rabda sihastria. Dar dupa aceea? E ingaduit oare sa-ti risipesti zilele cele mai frumoase, visele cele mai dulci? Dar daca maine, sau poimaine, sau dupa aceea moare subit? Cine va trai in locul lui? Cine va savura atunci placerile in locul lui? ... Desi niciodata omul nu poate sti cand se prapadeste, nici fata cand se marita.
Si Szilly ajunse la concluzia ca trebuie sa traiasca ... sa traiasca mult. Asadar, va trai sa savureze placerile vietii si, ceea ce vrea un tanar, ceea ce vrea serios, se implineste.
Sambata dupa masa, cadetul Szilly supraveghea in curtea cazarmii umplerea saltelelor. In timpul acesta i se valatuceau din nou in minte cu paiele multime de planuri si ganduri. In vreme ce medita astfel, nici nu baga de seama ca un soldat de corvoada, jegos, zdrenturos, sta ranjind in fata lui. Soldatul ranji o buna bucata de vreme, pana cand, in sfarsit Szilly il vazu si se rasti la el, cu dragalasenie:
-Ce doresti, vitelusule?
Flacaul isi labarta si mai mult ranjetul, apoi scotoci din capela o scrisorica si i-o intinse lui Szilly. Isi batu calcaiele, ranji si se indeparta cu pasi leganati.
Szilly arunca o singura privire pe plicul alb si recunoscu indata scrisul capitanului sau. In consecinta, il baga nedesfacut in buzunar caci, gandi el, tot un ordin neplacut trebuie sa ascunda ...
Se plimba de cateva ori de colo-colo, printre soldatii care se zbenguiau, dar plicul alb ii umbla mereu prin minte.
"Ce poate sa-mi scrie stimatul domn capitan, oare ce-mi poate scrie? .... Ei, ce poate sa-mi scrie ... Sa inspectez, probabil, la miezul noptii sectorul companiei sau sa vin maine la cazarma cu o ora inainte de desteptare si sa zgaltai pe sergentul de zi daca doarme ... Ce-ar putea sa-mi scrie altceva?"
Dar rationamentele nu-i putura adormi curiozitatea. De ce n-ar deschide-o? E adresata lui; mai devreme sau mai tarziu, tot trebuie s-o citeasca ... S-o ia naiba, orice neplacere ar iesi din asta. Si apoi, daca-i ordona ceva urgent?
Desfacu plicul si ramase cu gura cascata. In couvert era o carte de vizita si pe una din fetele ei statea scris: "Ne-ar face placere sa luati asta-seara masa la noi. Cu salutari", iar pe cealalta: 'Capitan Kreutzer Karoly si doamna".
Szilly ramase incremenit si nu-si crezu ochilor. Strangea in mana spasmodic cartea de vizita si mormaia. Intr-una:
-Si doamna, si doamna ...
"Va sa zica, tot domn e capitanul meu! E totusi om bun! ... Zau ca-as fi putut baga de seama numai decat ca, de fapt, e tare cumsecade! Cainele care latra nu musca..."
Se bucura, dar si mai tare se mira de intamplare, caci cartea de vizita ii risipi indata toata amaraciunea.
"Ei, dar de-acum incolo n-am decat sa-mi agat in cui toata arta mea de a gandi. De azi incolo e inutil sa mai cuget, o data ce toate se intampla asa cum doresc eu ... La dracu! Iar sint magar! Dar doamna capitan? ... Si doamna, si doamna!"
Din aceasta pricina il apuca iar durerea de cap, deoarece doamna capitan era o femeiusca superba. Szilly vazuse si pana acum destul de multe femei frumoase, dar cand facu vizita la Kreutzer si o zari pe nevasta domnului capitan ii scaparara ochii si amuti brusc ...
Isi facuse multe reprosuri ca fusese cu acest prilej un gagauta stangaci, dar acum nu mai putea indrepta nimic. Le passe ne se repare point. E cert ca trebuie sa fi fost din cale-afara de ridicol. Toata vremea nu fusese in stare nici sa balbaie o iota. Uf! Nici nu voia sa-si mai aduca aminte, ca-i vine parca sa se vare in fundul pamantului de rusine.
Si-acum ce-o sa se-ntample? Ce-o sa faca daca va ajunge fata in fata cu frumoasa doamna? Ce sa faca daca iar l-apuca balbaiala sau mutenia completa? Mai bine se duce la sapa cu ziua decat sa i se mai intample o data asemenea ocara.
"Ei, imi inchipui ce natarau ma socoteste fermecatoarea juna. Imi inchipui! ... Cat de bine imi spusese batranul ca sint un magar! ... Ei, o sa mai vedem noi, poate ca se mai pot indrepta lucrurile! Tout est irreparable jusqu'au jour ou tout est repare!..."
Dupa indelunga chibzuire si patrunzatoare cugetare, Szilly hotara sa soseasca la capitan la opt fara zece. Ora nu era mentionata pe cartea de vizita, dar asa va fi cel mai potrivit ... La opt fara zece precis. Ajunge daca se apuca de imbracat pe la sase ... aproximativ ajunge! O ora si jumatate? Nu e prea mult, tinand seama ca astazi vrea sa fie tare chipes ... Poate ca ar fi mai bine sa inceapa la cinci si jumatate? Nu, nu, pana la sase o sa fie ocupat la cazarma, trebuie sa-si indeplineasca serviciul constiincios, de-acum incolo e datoria lui morala sa fie sarguincios, trebuie sa-i fie recunoscator capitanului pentru prietenia dovedita.
Astazi trebuie sa fie dragut, cuceritor, elegant, placut. Trebuie, trebuie neaparat sa corecteze, sa indrepte stangacia primei lui prezentari ... Rememor cateva istorioare amuzante, pe jumatate picante, gratioase, pe care le va povesti dupa cina, cu un zambet discret pe buze. Ca sa nu le uite, le insemna, pe rand cu Schlagwort-uri in creion, pe o bucatica de hartie ... la nevoie, si le poate reaminti pe neobservate ...
Ora sase! Uniforma numarul unu a fost data ordonantei, cu indicatia sa fie periata neintrerupt timp de o jumatate de ora. Ghetele numarul unu au fost incredintate sergentului de zi pe companie, ca sa le faca oglinda venetiana. Iar domnul cadet insusi se apuca sa se spele. A amestecat in apa treizeci si trei de picaturi de odicolon, ca sa fie placut parfumata. Din fundul cufarului aparu, inca nedesfacut, sapunul de lux "Ideal", cu miros divin, mai departe, periuta noua de dinti "patent" ... Dupa aceea Szilly isi scoase camasa, isi infasura in jurul mijlocului doua prosoape murdare, sa nu-si stropeasca pantalonii. Cu mainile uscate facu cateva exercitii de proba pentru folosirea sapunului ... Iar acum isi scufunda capul in lighean si stranuta de mai multe ori. Meticulos, incet, isi freca mainile cu "Idealul" parfumat, pana cand se forma un strat fin de clabuc ... Cu palma sapunita isi unse obrajii bine, temeinic ... Deschise ochii, arunca o privire in oglinda, peste masura spalatorului, si izbucni in ras.
-Daca m-as infatisa asa? ... murmura el bine dispus, si-si cerceta indelung in oglinda fata acoperita de clabuc alb.
Inchise ochii din nou, isi vara capul in apa si se spala de clabuc. Se mai balaci putin in lavoir, apoi incepu sa se stearga. Cu un prosop nou-nout isi zvanta de zor fata, cu un altul mainile si pieptul. Si-apoi veni din nou in fata oglinzii.
-Asa-i ca sint baiat frumos? isi intreba figura, si figura radea. Multumit, se batu pe amandoi obrajii cu palma si spuse cu seriozitateL Friti, Friti ... mare strengar esti, mai Friti!
Cu periuta "patent" isi freca dintii pana se facura orbitor de albi, cu briceagul cu prasele galbene de os isi rotunji si-si netezi unghiile ... La sapte si jumatate era tocmai gata cu schimbatul rufariei, cu pieptanatul si parfumatul. Atunci baga insa de seama ca pantalonii numarul unu nu sint caldacati. Scoase repede pantalonii numarul doi.
-Perie-i repede!
In sfarsit, veni randul tunicii de gala ... dupa aceea ghetele, mansetele, manusile, chipiul si apoi un nou val de parfum ...
"Uf, slava Domnului ... e opt fara zece ... Am sosit tocmai bine" ...
La soneria lui deschise insusi capitanul. Il primi foarte cordial, amical, numai ca in anteu ii sopti, pe neasteptate, la ureche:
-Nu se cade sa intarzii, adjutant ....
Kreutzer il conduse pe cadet in camera sa de lucru, il aseza intr-un fauteuil moale, il imbie cu tigari fine, scumpe. Si intre timp ii vorbi rece si incet:
-Din aceatsa invitatie sa nu tragi nici o concluzie, intelegi? Sa nu-ti intre in cap cine stie ce fumuri neroade. Toate acestea se intampla numai in scopul instructiei si al educatiei ... Eu am obligatia sa te instruiesc, sa te cultiv, pentru ca mai tarziu, daca vei nimeri in societate, sa nu stai ca un anumit animal nevinovat in fata portii noi. Poarta-te deci modest, ca un domn.
Szilly rosi pana in varful urechilor, dar capitanul schimba deodata tonul. Il tutui, il batu pe umar, ii povesti la repezeala o anecdota piparata ... intr-un cuvant, deveni cu totul altul. Curand se deschise si usa sufrageriei, aparu doamna si ciripi cu glas prietenos, argintiu:
-Bine ai venit, Szilly!
De cate ori cadetul Szilly facea o prostie, ii reveneau in minte cuvintele colonelului: magar ... etc.
Si de data aceasta, pana merse sovaind in sufragerie, ii suna intr-una in urechi vestitul dicton al vestitului comandant de osti. Simtea ca ceva il strange de gat, ca ceva ii opreste respiratia si-i ia ochii. In fata lui, femeia stralucitor de furmoasa plutea lin, gratios - un fulg de zapada gata sa se topeasca. Szilly privea uimit aratarea cereasca, minunea dumneazeiasca si-i jucau intr-una stele inaintea ochilor.
"Zana rapitoare, pentru care-ti pierzi mintile! O, regina, o , zeita!" ii fulgera neintrerupt prin cap.
Se trezi la masa alturi de zeita; zeita il indemna, il imbia cu glas melodios, ca de harfa:
-Ia, Szilly ... Serveste de aici ... Asta e foarte buna! ... Ia, Szilly!
Mai intai de toate, Szilly isi musca limba, sa se convinga cu certitudine daca e treaz sau viseaza. Se mai linisti, caci era treaz, si incetul cu incetul isi redobandi simturile: vazul, auzul si gustul. Dar de cum isi reveni, ii napadira mintea o legiune de ganduri.
"Mare magar sint, zau, nemaipomenit de mare magar! De ce mi-e frica, de ce ma emotionez? Parca as fi la un examne greu ... Doar aici nu pot ramane repetent ... E-adevarat, capitanul a flecarit asa si pe dincolo ... Dar capitanul e totusi un magar, poate la fel de magar ca mine insumi sau poate unul si mai mare ... Pazeste-te, Friti! Vino-ti in fire, Friti!" ...
Intre timp, doamna Kreutzer, nascuta Fischer Suzanne, flecarea si radea si-l indopa necontenit pe Szilly cu bucatele cele mai fine.
-Uite, Szilly, bucatica asta minunata, uite ... Ti-o pun chiar eu in farfurie, ca dumneata esti atat de timid, ca o fetiscana, desi in fata mea nu trebuie sa te jenezi; draga Szilly, nu te abtine, te rog ... Stiu eu ce mizerabil va merge voua, bietilor cadeti ...
"Ah, aha ... asadar, stie!" gandi Szilly, si arunca pe ascuns o privire spre Kreutzer. Dar capitanul era grozav de ocupat cu un picior de pui, de pe care nu putea desprinde carnea frageda, si asta il unfuria peste masura. Daca n-ar fi fost cadetul de fata, cu siguranta ca l-ar fi ros cu dintii, dar asa nu voia sa-i de aun prost exemplu.
-Stiu eu cat sint de nesuferiti cu voi ursii astia batrani! se imbufna femeiusca, dar sa nu va pese de ei. Lasati-i sa clampaneasca, daca n-au altceva mai bun de facut ...
-Baga de seama, Suzanne, ai sa-mi strici cadetul, interveni Kreutzer, zambind cam acru.
-Dar eu te voi ocroti, Szilly! continua doamna capitan fara sa se sinchiseasca de barbatul ei, voi fi mamitica dumitale si te voi apara de brutalitatile taticului dumitale cel uracios ...
Si dupa aceea rise, rise de o podidira lacrimile. Iar pe Szilly rasul acesta il ameti de-a binelea. Nu-ndraznea sa i se uite in ochi, dar simtea asupra sa privirea zinei, si ea il ardea, il parjolea. Cand, mai tarziu, isi ridica totusi ochii, il cauta cu privirea pe capitan. Kreutzer radea; de data asta rise si Szilly ...
-Ma primesti ca mamica, Szilly? Spune! il tachina femeia.
-O, stimata doamna, dac-as avea ca mama un asemenea inger, pana si portile iadului ...
Nu apuca sa-si termine fraza, pentru ca ochii lui Kreutzer se fixara asupra lui, rau prevestitori. Isi freca brusc capul si tacu. Iar capitanul, hohotind, il intreba nimicitor:
-Cum ai spus, cade? ... Cum ...
Si radea cu hohote. Hohotea sardonic, arogant, plin de sine. Si radea si femeia ... Dar lui Szilly i se paru ca risul ei avea ceva fortat, daca nu cumva se insela. La urma urmei, chiar daca ridea ... avea dreptate. Oricine poate ride pe seama neroziilor, ;as' sa rida si ea. Sa rida. Sa rida de el, el totusi ...
"Ce? Ce? ... Ce "totusi" ... gandi repede in sinea lui. Ce fel de "totusi"?
Ei da, el totusi ... o respecta si nu se supara pe ea. Desi, chiar daca se supara, ce-i pasa ei de asta? Ce-i pasa unei zeite ca un cadet oarecare, un muritor obisnuit, se supara pe ea? Ce-i pasa?"
Nu mai scoase nici un cuvant tot timpul mesei. Era ganditor, mahnit, furios.
"Capitanul e totusi un ticalos. Degeaba, un capitan nici nu poate fi un om de treaba. Capitanii sintt toi niste ticalosi. Toti isi ascut coltii impotriva cadetilor ... Si eu inca l-am mai crezut! Ba l-am considerat chiar cavaler! ... Doar acum imi dau seama limpede ca m-a chemat numai pentru a ma face ridicol, a ma reduce la zero fata de nevasta-sa ... Numai si numai de asta. Si acum, cel putin o saptamana vor ride pe socoteala mea. Nu zic, femeia e o adevarata domana, hotarat, o doamna culta. E dragalasa si frumoasa si fara indoiala, nu impartasetse gandurile josnice ale sotului ei! Dar degeaba, trebuie sa o ocolesc si pe ea. Nu vreau sa fiu bufonul nimanui ... Nici al ei" ...
Dupa masa trecura intr-un salon albastru-deschis, aranjat cu gust, prietenos. Pe o masuta, stil secession, se afla un serviciu de tigari de foi.
-Aprinde-ti, cadet! il invita capitanul.
-Multumesc, domnule capitan, nu fumez decat tigarete ...
-Ia te uita, si aici tocmai tigarete nu sint. Asteapta, le aduc indata! ... repeta Kreutzer, si dadu fuga in camera lui de lucru, dupa egiptene.
Szilly ramase cateva clipe singur cu zeita. Si deodata superba zina ii sopti cadetului, incet si cu ochi stralucitori:
-Szilly ... mai vino si alta data ... de multe ori ... cat mai des.
Cadetul Szilly il vizita, dupa aceea, pe capitanul Kreutzer Karoly de mai multe ori, de foarte multe ori, adeseori. Si intamplarea, acest autor burlesc, poznas, dragalas, spiritual, potrivi lucrurile in asa fel, incat capitanul sa nu se afle, cu acets prilej, niciodata acasa.
Intr-un amurg zambitor de mai, cand aerul e imbalsamat si dragostea dulce, cadetul Szilly isi imbraca tunica de gala. Iesi in strada si cu pasi leganati trecu visator pe promenada inmiresmata, inverzita. Intr-un loc ferit, unde nu-l tulbura nimeni, isi scoase oglinjoara rotunda, se privi si zambi siret:
-Friti, Friti ... mare strengar esti, mai Friti! zise cu seriozitate, si se batu cu palma pe amandoi obrajii.
Apoi, coti in strada Noua. Acolo, la numarul douazeci si cinci statea domnul capitan Kreutzer intr-o casa fara etaj, mica, cenusie.
-Ei, slava Domnului ... am sosit tocmai la vreme! mormai Szilly cu voce de bas, barbateasca.
Suna. Ii deschise capitanul insusi. Il primi cordial, prietenos, si, in antreu, ii sopti la ureche:
-Doamna nu-i acasa! ...
Il itnroduse pe Szilly in camera lui de lucru, il pofti intr-un fauteuil moale, ol imbie cu tigari fine, scumpe. Si apoi ii spuse incet, linistit:
-Maine sa vii in tinuta de gala la raport, adjutant, intelegi? ... in tinuta de gala.
Pe cand se balabanea spre casa, oparit, cu nasul in pamant, cadetul Szilly suiera intr-una printe dinti:
-Scandal! Scandal!
Diminata, devreme, cadetul Szilly, dichisit cu ingrijire, cu manusi albe, straluitoare, cu chipiu, se prezenta la raport capitanului. Si capitanul ii vorbi cam asa:
-Dumneata, a arma de serviciu, adjutant?
-Revolver, domnule capitan?
-Da.
-N-am, domnule capitan.
-Rau ... Vezi, revolverul este primul lucru, de el poti avea nevoie in orice moment ... Capitanul il masura pe cadetul Szilly de sus pana jos, sever si rece: Nasturii de la tunica dumitale sint ruginiti de tot, adjutant! Cu asemenea nasturi nu se cade sa te prezinti la raportul companiei. Acuma e totuna, ramai.
Cadeul Szilly statea nemiscat, intepenit. Capul ii vuia, gata sa se sparga. In mintea lui, gandurile se alungau unul pe altul cu iutelaa fulgerului, intr-un haos infernal, intr-un milion de variante, dar nu reusea sa prinda, sa se fixeze la nici una.
-Dumneata, adjutant, stii ce inseamna alternativa? intreba capitanul dupa o pauza care paru lunga, nesfarsita.
-Da, sa traiti, domnule capitan! raspunse Szilly incet.
-Ei bine, eu iti ofer doua alternative ... Doua. Sa poti alege in voie, desi n-o meriti. E totuna. Iti permit sa alegi liber, fie una, fie alta ... Care-ti place mai mult. Dar in douazeci si patru de ore trebuie sa alegi neaparat ... Intelegi? ... In douazeci si patru de ore.
-Da, sa traiti! ... zise Szilly ragusit.
-Pana maine dimineata, la opt poti cumpani temeinic lucrurile ...
Szilly nu mai fu in stare sa raspunda, Biroul companiei incepu sa i se clatine sub picioare. Masa capitanului, cu priciul plutonierului, lada cu documente, dulapul, peretii ... toate se clatinau, se prabuseau. Iar el tremura, ii era frig, ep frunte simtea picaturi de sudoare, cu toate ca pe fereastra mica patrundeau vesele si calde razele soarelui ... Lumea toata se misca, dezlantuita, numai capitanul sta rigid, dirz, ca o stana de piatra.
-Prin urmare, pana maine dimineata la opt, bubui din nou glasul infricosator al lui Kreutzer. Pana atunci dumneata sau dispari, sau nu dispari. Daca dispari, e bine, am ispravit. Daca nu dispari ... stii ce se intampla daca nu dispari? Nu stii, ca doar esti un sugaci, un copil crud ...
-Stiu! horcai surd Szilly.
-Asa! ... Zau ca n-as fi crezut. Dar se pare ca dumneata stii foarte bine ceea ce n-ar trebui sa stii. Cu atata mai bine, cel putin ma scutesti de explicatii ... Nu-ti explic nici de ce am fost nevoit sa-ti ofer alternativele ... ca desigur dumneata o stii pe-asta, o stii poate chiar mai bine ca mine ... Dar toate astea sint secundare. Principalul e ca pana maine dimineata sa alegi ... De altfel, dac-o alegi pe cea dintai, poti trimite fara frica la mine dupa ala ... In acest scop insemnat, ti-l imprumut cu placere ...
In urechile lui Szilly, cineva urla, ridea draceste, ingrozitor: 'Nebun! Nebun!".
-Multumesc, adjutant! Poti pleca ... Si pana maine dimineata, la opt, sa nu uiti!
Szilly nu se clinti. Ar fi vrut sa spuna ceva, ar fi vrut sa nascoceasca ceva, ar fi vrut ceva ... ceva ...doar el nu are nici o vina ... doar el ... Dar nu gasi nimic. Mii de ganduri incalcite ii fulgerau, i se invarteau prin cap, dar nu era in stare sa toarne nici unul in cuvinte.
-Poti pleca ... repeta Kreutzer.
Si dupa aceea cadetul Szilly isi trimise ordonanta la capitan dupa ala ...
Scara magarilor - Ostasul (01)
Scara magarilor - Ostasul (02)
Scara magarilor - Ostasul (03)
Scara magarilor - Domnul caprar (01)
Scara magarilor - Domnul caprar (02)
Scara magarilor - Fruntasul - din carnetul unui locotenent (01)
Scara magarilor - Fruntasul - din carnetul unui locotenent (02)
Scara magarilor - Fruntasul - din carnetul unui locotenent (03)
Scara magarilor - Domnul plutonier (01)
Scara magarilor - Domnul plutonier (02)
Scara magarilor - Domnul plutonier (03)
Scara magarilor -Cadetul
Scara magarilor - Sublocotenentul (01)
Scara magarilor - Sublocotenentul (02)
Scara magarilor - Sublocotenentul (03)
Scara magarilor - Sublocotenentul (04)
Scara magarilor - Domnul locotenent
Scara magarilor - Domnul Ionica
Aceasta pagina a fost accesata de 1850 ori.
