Scara magarilor - Sublocotenentul (02)

Scara magarilor - Sublocotenentul (02)

de Liviu Rebreanu


Odata, aproximativ dupa o luna de la bal, Felsen pleca, pe trei zile, in interes de serviicu. Aceste trei zile au fost paradisul. Stateam in micul dormitor al Margitei, pe un divan scurt, turcesc, intr-o lumina difuza, trandafirie, si ii sopteam incet:
-Te iubesc nemarginit, Margit, nespus de mult ... De fapt poate nu te iubesc ... te ador, ca pe o zeita ... Cand te-am vazut intaia oara am simtit ca sangele imi navaleste in cap, inima mi se strange, respiratia mi se taie si nu vedeam decat ochii tai minunati, nu auzeam decat glasul tau, care ciripea ... Ai dveenit lumea mea, fericirea mea, otul. M-am ghemuit mut la picioarele tale si abia am indraznit sa te privesc. Am devenit cainele tau, robul tau. Si mi-ar fi placut atat de mult sa ma calci in picioare, sa-mi dau sufletul o data cu inbratisarea manutelor tale! Dar tu ai zambit, m-ai ridicat si mi-ai sarutat fruntea ... Te iubesc!
Cu pleoapele lasate, tremurand visatoare, soptea intr-una:
-Inca ... inca ... mai spune-mi ca ma iubesti ...
-Te iubesc!
-Jura!
-Jur.
-Jura ca ma vei iubi totdeauna!
-Jur.
Imi trase capul la pieptul ei, care zvacnea, si cu ochii inlacrimati de bucurie isi lipi indelung, indelung gura ei dulce de buzele mele, iar eu ii imbratisai mijlocul zvelt, subtire ...
Timpul trecea. Se implineau zile, saptamani, luni, si, cu incetul, ma obisnuisem ca Margit imi apartine cu totul. Inchipuirile atatatoare, imaginile de vis palira, devenisera cenusii. Dorinta se estompa prin legatura creata, iar in locul dorului se strecura pe ascuns, miseleste, chipul umbrit al plictiselii. Apoi, intr-o buna zi, m-am surprins ca in timp ce Margit imi vorbea despre dragostea ei arzatoare, patimasa, eu am cascat. A bagat de seama. Ochii i s-au intunecat si a tacut. Mi se facu rusine de purtarea mea nedelicata, lipsita de tact, iar peste cateva minute, cu greu mi-am putut retine cascatul. Ma plictiseam langa dansa si plictiseala omoara pasiunea.
Cugetai la aceasta si descoperii ca intrasem intr-un joc periculos. Doar jocul acesta ma poate costa rangul! Am ajuns la concluzia ca intrasem intr-un joc cu totul nechibzuit, copilareste. Nu mi-ar fi fost sen, poate sa afle oricine, si atunci ... Ei, ai atunci revolver si sabie, chestiune de onoare, degradare si cine mai stie cate. Am devenit prudent, si am indemnat-o si pe Margit sa fie prudenta.
Timpul trecea. Cu cat ma ocupam mai mult de aceasta aventura, cu atat mai putin ma pasiona femeia. In sinea mea, numeam de multe orid ragostea o mare nerozie ... O asemenea dragoste ... Am inceput sa-i fac curte lui Romhanyi Mariska, dar numai ca sa ma distrez, si am constatat ca acum mai mult ma intereseaza rositul pudic, frecvent al Mariskai, palavrageala ei neinsemnata decat cea mai fierbinte sarutare, cea mai patimasa imbratisare a Margitei ...
Si apoi iara sezuram acolo, in micul dormitor, pe divanul scurt, turcesc si Margit spuse:
-Dac-ai sti cat te iubesc, cat mi-e de dor de tine! ... Daca ai simti ca fiecare fibra te doreste numai pe tine, te cere numai pe tine! O, nemarginita e dragostea mea, nemarginita si vesnica ... Te iubesc, Emil, te iubesc ... te iubesc ...
Imi apuca mana si mi-o acoperi de sarutari.
-Ei, ei, Margit ... ce fel de ...
Ma miram din cale-afara cum poate fi cineva atat de sentimental. Doar nu e dragostea un lucru atat de mare. Ma iubeste, ma iubeste, bine; dar pentru asta nu trebuie sentimentalism. In general, mi se parea o nerozie ca ma aflam acolo. Ce cautam acolo? Cu ce drpet ma ascund in dormitorul unei femei? Ce ar spune barbatul ei? ... Deodata mi s-a parut ca aud un zgomot suspect . Daca stam sa chibzuim bine, gandii, sint un hot. Un ticalos de rand care se furiseaza in casa si jefuieste ... Incepeam sa ma simt foarte ne la locul meu. Imi suna intr-una in ureche: "Furi, furi".
Nu indrazneam sa iau nici o hotarare. Stiam ca hotararea mea ar indurera pe cineva si nu voiam sa-i rasplatesc dragostea prin durere. Si totusi am fost brutal. Involuntar, fara sa vreau, am fost brutal. Imi dadui seama cand Margit imi spuse lacrimand, zambind cu amaraciune:
-Te iert, dragul meu, nici nu te scuza ... Tie iti iert orice. Numai sa ma iubesti putin, sa o iubesti cat de putin pe Margit a ta ...
Mi se facu mila de ea si am sarutat-o. Daca asta putea fi o sarutare! ... Mi-am atins buzele de buzele ei, repede, fara simtire, si am tresarit putin, pentru ca buzele ei tremurau.
Apoi, odata, ma primi plangand. Ii veni greu sa vorbeasca si mi se planse cu amaraciune:
-Nu ma mai iubesti! ... Dar de ce nu ma mai iubesti?
Am sarit, speriat, si acum cuprins-o cu gingasie:
-Pentru Dumnezeu, Margit, nu striga, ne aud servitorii ... Apoi am continuat, impaciuitor: Cum ma poti intreba asa ceva? ... Doar stii ca te iubesc, ca ...
M-a pus sa jur iarasi ca nu o voi parasi.
Doua zile nici nu m-am apropiat de casa ei. In sfarsit, a treia zi m-am infatisat. Nu ca as fi simtit nevoia sa ma intalnesc cu ea, ci de teama. Ma temeam sa nu faca vreo prostie. O femeie indragostita e in stare de orice ... Imi sari de gat cu surprinzatoare veselie, si-mi ceru, razand, iertare pentru scena de data trecuta. O iertai!
-Asa te iubesc, Margit! Asa, cumite, draguta ...
Radea intr-una, si rasul ei suna uscat, afectat. In ochii ei stralucea, insa, o lumina ciudata, misterioasa.
"Poate ca si-a dat seama ca situatia asta nu mai poate dura!" m-am gandit, in sinea mea, in timp ce plecam.





Scara magarilor - Ostasul (01)
Scara magarilor - Ostasul (02)
Scara magarilor - Ostasul (03)
Scara magarilor - Domnul caprar (01)
Scara magarilor - Domnul caprar (02)
Scara magarilor - Fruntasul - din carnetul unui locotenent (01)
Scara magarilor - Fruntasul - din carnetul unui locotenent (02)
Scara magarilor - Fruntasul - din carnetul unui locotenent (03)
Scara magarilor - Domnul plutonier (01)
Scara magarilor - Domnul plutonier (02)
Scara magarilor - Domnul plutonier (03)
Scara magarilor -Cadetul

Scara magarilor - Sublocotenentul (01)
Scara magarilor - Sublocotenentul (02)
Scara magarilor - Sublocotenentul (03)
Scara magarilor - Sublocotenentul (04)
Scara magarilor - Domnul locotenent
Scara magarilor - Domnul Ionica


Aceasta pagina a fost accesata de 757 ori.
{literal} {/literal}