Scara magarilor - Domnul locotenent

Scara magarilor - Domnul locotenent

de Liviu Rebreanu


Duminica dimineata, la orele noua, domnul locotenent Hiadekker se mai tavalea in pat. Tocmai medita ce trai bun, de invidiat, are regele, care, dupa o noapte de chef, poate sa doarma cat pofteste si nu e obligat sa mearga la trap la cazarma, cand, cu fata ravasita, navali in odaie ordonanta lui:
-Domnule locotenent, vin domnii ofiteri ...
-Lasa-i sa vina, ma Miska! casca Haidekker.
-Dar vin multi, domnule locotenent .... vin foarte multi! balbai flacaul.
-Lasa-i sa vina cat mai multi, mai Miska!
-Da, dar tigarile, domnule locotenent ... unde sa ascund tigarile?
Haidekker rase cu pofta. Ii placea ca flacaul e atat de gospodar. El si asa suferea din cauza lipsei de spirit gospodaresc.
-Bine, mai Miska! Esti un baiat istet! Dar acum lasa tigarile, ca tot n-avem ... Da-mi pantalonii numarul unu!
Nici n-apuca sa termine, si domnii ofiteri patrunsera in odaie ca un vartej, cu o larma inspaimantatoare.
-Nu ti-e rusine? ... Servus, Kiki! ... Ce mai faci, Kiki?
Strigara, se zbantuira, gata sa-l rupa in bucati. Caci domnul locotenent Haidekker se bucura de o incomensurabila popularitate la randurile corpului ofiteresc. Faima si-o datora mai cu seama mustatii groase, negre-corb si pungii sale deschise si, de altminteri, toata lumea recunostea ca stie sa petreaca bine. Punga sa era deschisa pentru toti, dar, din fericire, era numai rareori umflata cu lucruri valoroase. Obisnuia, mai degraba, sa contina chitante de amanet...
Pana se imbraca domnul locotenent, musafirii hotarara in unanimitate sa-i bea lichiorul. Noroc ca Haidekker de luni de zile nu mai era intr-o situatie atat de banoasa incat sa doseasca bauturi in casa, si astfel privi cu un calm diabolic cum se desfasoara goana dupa lichior, cum il desfac patul, cum ii arunca hainele din dulap, cum ii scotocesc prin toata casa.
-Scoate bautura, nu glumi ... mi-e tare stee! zise dupa o truda zadarnica de o jumatate de ceas locotenentul Witzberg Waldemar, al carui gatlej larg constituia un subiect de admiratie pentru tot judetul.
-De unde, daca nu am?
-Trimite sa aduca!
-Ai innebunit?
-Ei, lasa ...
-Ce crezi, ca eu sint sac de bani? ... Draga prietene, sint cel putin doua saptamani de cand n-am mai vazut nici un creitar!
Putea el sa le tot vorbeasca. Ii perchezitionara, cu ochi de specialisti, buzunarele, portmoneul, lucru pe care Haidekker il suporta cu o liniste imperturbabila.
-Nu gasiti nici firimituri de paine, necum bani!
-Sa ne adunam, domnilor, averea si sa trimitem dupa ceva de baut! propuse, pana la urma, Witzberg, caruia i se uscase deja gatlejul de atata vorba.
Opt insi adunara patruzeci si sapte de creitari.
-E putin! isi dadu cu parerea Witzberg. Ne-ar trebui cel putin inca trei creitari ca sa fie o coroana!
Unul propuse pe loc ca trebuie tapat Miska. Dar propunerea se respinse la opozitia hotarata a lui Witzberg.
-Doar n-o sa ... asta cu ordonanta! se indigna gatlejul cel cuprinzator.
In bluza sa imblanita, Haidekker dadu, intamplator, peste o moneda de zece fileri. O infatisa poporului, fapt pentru care fu rasplatit cu ovatii prelungite. La propunerea ordonantei Miska, dupa o dezbatere amanuntita, convenira sa trimita dupa tescovina ...
Cat lipsi Miska, societatea se instala si se lansa intr-un viu schimb de opinii cu privire la procurarea pintenilor lui Blaskovics.
Taifasul fu interupt de o bataie in usa.
-Indrazneste! ... racni gazda, dar deodata sangele ii ingheta in vine, caci pe usa dadu buzna caprarul de zi.
Musafirii il primira cu un hohot tunator.
-Ce-ti trebuie! se rasti la caprar Haidekker, banuind, la drept vorbind, ce-i trebuie.
-Domnule locotenent, raportez cu respect ca domnul capitan va pofteste la cazarma.
-Domnul capitan Szentessy?
-Da, sa traiti!
-Ei, cara-te naibii, fiara ce esti!
Domnul locotenent se prabusi, nimicit, in singurul sau fotoliu, si in sinea lui zise un adio miscator tescovinei.
-Vedeti, izbucni dupa aceea, cu ochii inlacramati, vedeti? Asa comandant de companie am eu! O hiena ca asta imi mananca mie viata.
Raspunsul la tanguirile sale fu un ras homeric. Cum dracu sa nu fi ras? Doar e din cale-afara de ridicol ca cineva sa fie convocat si duminica la cazarma ... Haidekker isi facu repede in minte planul sau, coute que coute, nu se duce. Dar pe urma, totusi, ii venira mintile la cap. Pe drum insa se gandi intr-una ce grosolanie ar putea sa-i azvarle capitanului sau in fata fara sa comita o infractiune de la disciplina.
Cand insa capitanul Szentessy dadu in vileag motivul pentur care-l poftise, domnul locotenent era sa-i cada de gat.
"Nenorocitul de mine, nenorocitul de mine! gandi el. Acestui domn de isprava am vrut sa-i spun eu grosolanii! Pe acest barbat eminent l-am numit eu hiena! Cand acesta e un om de aur! ... un om, sa-l pupi! ... un inger ..."
-Te-am poftit, draga, ca sa pot pleca inca azi dupa-amiaza. Am primit un concediu de cinci saptamani, stii, si-ti predau repede compania ...
Asa-i vorbi capitanul si in urechile lui Haidekker cuvintele lui rasunau ca muzica de harfa a serafimilor din cer.
-De ce n-ati cerut mai mult, domnule capitan? intreba numai ca sa spuna ceva si sa-si ascunda bucuria gata sa izbucneasca.
-Nu mi-au dat. Si atata, tot numai cu o multime de ploconeli am putut stoarce de la Batran, doar stii cat e de zgarcit cand omul ii cere concediu ...
-Sigur, sigur ... Fireste ...
Predarea se consuma in cinci minute si Haidekker se grabi sa bage in buzunar banii companiei: sapte sute saptezeci si cinci de coroane si cativa fileri. Ii ura capitanului petrecere frumoasa si apoi o sterse, cu pasi discreti de cake-walk.
Cand ajunse acasa, nu mai gasi, fireste, nici musafiri, nici tescovina.
-Domnul locotenent Witzberg v-a lasat vorba ca tescovina a fost excelenta! ... raportaMiska.
-Da? ... Du-te, fatu-meu, si ada trei sticle de  ...
Statu pe ganduri. Sa fie sampanie sau vin?
-Trei sticle de bere! porunci apoi cu un gest aristocratic.

In vestibulul popotei, raftul lexiconului se casca gol. Toate volumele si suplimentele circulau. Domnii care asteptau masa se adnacisera fara chef, plictisiti, in cercetarea ilustratiilor. Delectarea lor linistita fu tulburata de navala zgomotoasa a lui Witzberg. Insotit de gesturi vii, explica unui tanar locotenent ca e magar.
-Permitete-mi, Witzy draga, zise sublocotenentul jignit.
-Nu-ti permit nimic! striga Witzy, si la aceasta reusita poanta toate figurile se luminara discret.
-Iar va certati? intreaba Haidekker.
-Uite, rogu-te ... zice locotenentul, dar Witzy intervine brusc:
-Nu te uita la nimic, Kiki! Sa-ti spun ce s-a-ntamplat, dupa aceea judeca tu cine are dreptate.
Tema disputei era daca la cartusiera trebuie inchisa mai intai clapa dreapta si dupa aceea cea stanga, sau mai intai cea stanga, si numai dupa aceea cea dreapta. Problema este delicata. Regulamentul facea de fapt o mentiune in privitna aceasta, dar nu destul de lamurit. Toti se silira sa rezolve subtila problema, fiecare cu punctul lui de vedere, dar nu reusira sa se inteleaga. Un capitan batran isi inseamna in agenda aceasta chestiune interesanta, urmand sa ceara avizul colonelului. Dar intrucat in problemele de regulament colonelul este foarte precaut, probabil ca importanta problema va fi rezolvata numai la brigada, eventual la divizie.
Spiritele se mai linistira si capitanul Nemethy se folosesc de acest prilej ca sa-si incerce anecdota de cea mai recenta fabricatie.
-Ati mai auzit anecdota asta?
-N-am auzit-o ... Spune-o, capitane ... Sa auzim! striga societatea de-a valma. Iar cadetul Weitzner abia mai putea sa-si tina rasul.
Anecdota era o obscenitate veche, uzata, pe care toata lumea o auzise de nenumarate ori, dar, cu toate acestea, fu primita cu o placere enorma, cu un entuziasm uluitor. Cadetul se zbatea pe divan, sufocandu-se si inandu-se de pantec, numai din cand in cand scotea cate un geamat:
-Vai ... splendida ... vai!
Vijelia incuviintarilor continua sa mai bantuie, cand Nemethy zise iar:
-Dar pe asta ati mai auzit-o ...
-Liniste ... sa auzim ...
Uraganul de ras  etc., izbucni inca de pe la mijlocul ei, cand cadetul se si tavalea pe divan.
-Mai asteptati, mai ... inca nu e gata ... acuma vine poanta!
-Clou-ul! bubui Witzy.
-Pointe,tuna Haidekker.
Nu ajunse sa mai spuna si clou-ul, deoarece pe sub ferestre aparura doua palarii de dama si intr-o clipita toti domnii dadura buzna la geamuri. O oarecare deceptie provoca insa faptul ca palariile impodobeau doua capitanese, asa ca nu se putea striga la ele, nici sa li se trimita bezele. Dupa ce doamnele trecura plutind parca, Nemethy isi relua poza ca sa-si vanta poanta.
-Si, zic ...
-Masa! ... Ce se intampla cu masa? strigara acum ascultatorii.
Nemethy nu se incurca, ci il prinse pe cadetul Waitzner si-i debita, totusi, pointe-a. Cadetul se inveseli atat de tare, incat pe la sfasit dadea numai spasmodic din maini si din picioare. Tocmai atunci intra maiorul, presedintele.
-Ce se intampla aici? intreba, cu fruntea incretita, deoarece cadetul, prada chinurilor, nu-l observase pe maior si se zvarcolea mereu in spasme.
-I-am spus o anecdota! zambi Nemethy. O istorioara minunata, picanta!
Maiorul, fiind un burlac stricat, gusta mult picanteriile grosolane. Il lua imediat de brat pe Nemethy.
-E buna?
-V-o spun daca o ascultati, domnule maior.
-Povesteste-o, povesteste-o!
Pentru placerea presedintelui, ofiterii il inconjurara din nou cu viu ineres pe Nemethy, care-si drese glasul si incepu anecdota discret, cu voce domoala. Maiorul, cu ochi lucitori, avea grija, mai ales, sa nu-i scape cumva vreun cuvant cu doua intelesuri; ceilalti, cu mutrele gata de ras, il urmareau cand pe presedinte, cand pe capitan. Haidekker tocmai degusta cu atentie incordata cuvintele povestitorului, cand cineva il lovi in coasta. Se uita intr-acolo: era Witzy. Ii facu semn sa-l urmeze. Iesira in coridor.
-Dracu mai asculta pana la capat anecdotele astea stupide, tocite! ... incepu Witzberg.
-Ce vrei, batrane? intreba Haidekker bine dispus.
-Adevarat. Te-am chemat ca sa, asta ... am auzit ca, asta ... esti milionar.
Haidekker era cat pe-aci sa cada lat. Banui imediat ca Witzy vrea bani. Nu se inselase. Dupa cateva "asta" azvarlite in discutie, trecu repede la subiect si ceru douazeci si cinci de coroane.
-Fleacul asta de douazeci si cinci de coroane e o datorie de onoare, urgenta ... Alerg de ieri pentru saracia asta de suma si nu-i, si nu-i ... Intamplator am aflat ca esti asta ... comandant de companie si m-am gandit imediat ca tu nu esti atat de ... asta, ca pentru un fleac de douazeci si cinci de coroane sa-l lasi pe om in ... asta ...
-Dar, batrane ...
-Nu te ... asta ...
-Doar banii nu sint ai mei ... sint bani oficiali ... si ...
-Stiu.  Ti-i si restitui indata ce-mi sosesc banii. Doar nu-ti inchipui ca ... e ridicol!
Haidekker stia ca nu exista om caruia Witzy sa-i fi restituit banii si nu exista unul caruia Witzy sa nu-i fie dator. Mai stia si ca acel "imi sosesc banii" este o fraza la fel cu "voi castiga lozul cel mare".
-Dar daca nu-ti sosesc banii, atunci ...
-Pai cum sa nu-mi soseasca? ... Cum dracu sa nu-mi soseasca? E sigur ca in cel mult cinci zile, sa zicem intr-o saptamana, banii sint aici. Ieri am primit scrisoarea, pot sa ti-o si arat ... acum de fapt nu e la mine, dar ...
Cu ochii inlacramati, cu buzele tremurande, ii numara Haidekker cele douazeci si cinci de coroane. Stia ca niciodata ... niciodata, cat e lumea, nu-i va mai revedea.
-Stii ce, puiule! ... spuse iar Witzy. Mai da-mi cinci coroane ca sa fie suma rotunda. Omul nu o uita atat de repede. Nu pot sa sufar numerele fara sot ...
Haidekker ii mai numara in graba si cele cinci coroane si o sterse de pe locul dezastrului. S-ar mai fi putut intampla ca in ultima clipa lui Witzy sa-i treaca prin minte ca, de fapt, nu uraste numerele fara sot, ci pe cele cu sot.
Inauntru, Nemethy tocmai isi terminase anecdota si Haidekker avu prilejul sa participe la hohotele de ras. Dar interesul se abatu treptat-treptat asupra mesei. In domnul locotenent incepura sa se starneasca astfel de sentimente, ca se strecura la bucatarie, sa distreze bucatareasa cu cateva spirite geniale, improvizate, si totodata sa grabeasca serviciul mesei. Era tocmai in miezul povestirii adresate zanei bucatariei, cand cineva il trase de bluza.
-Ei?
-Vino putin! zise locotenentul Zay, indiscretul intrus.
-Pofteste!
-Fii bun, te rog, batrane, imprumuta-mi douazeci de coroane pana cand imi voi primi banii ... Aseara m-am lefterit la cazinou si am ramas dator douazeci de coroane unui civil. I-am promis ca i le dau azi. Nu vreau sa ma imprumut de la toata lumea. De asta iti cer tie ...
-Dar, dragutule, de unde sa-ti dau?
-Esti comandant de companie, doar ai de unde ...
-Bine, bine, dar astia-s banii companiei! trebuie sa dau socoteala de ei!
-Fireste. Nu ti-i cer ca sa nu ti-i dau inapoi!
-Stiu, dar omul nu poate sti niciodata ce survine ...
-Mai bine spune-mi ca nu vrei sa-mi dai. E mai simplu. C ete priveste daca eu ma compromit in fata unui civil? Ce te doare pe tine? Caci ...
-Vrei oare sa toc, sa risipesc banii companiei, sa nu pot da socoteala de ei? ...
-Cine vorbeste de asta? ... Crezi ca fug cu cele douazeci de coroane ale tale? Multumesc pentru increderea ta ... Minunat!  Toaca banii ...
-Na-ti, na-ti, zise Haidekker impaciuitor si amar. Luati-i! Saturati-va! Voi vedea cum va veti grabi sa ma ajutati cand voi avea eu nevoie.
-Te rog, daca nu mi-i dai cu placere, ii poti lua inapoi, iata-i! Pentru douazeci de coroane nu-mi fac un dusman ...
-Du-te, te rog, la dracu si cel putin nu ma infuria! izbucni in sfarsit locotenentul, strecurandu-se inapoi in sufragerie.
Tocmai se servea masa, asa ca se duse repede la locul lui si incepu o conversatie vie cu maiorul. Cata vreme discuta cu el, se poate simti in siguranta ... Cand fu adusa supa, respira usurat:
-Slava Domnului! Cel putin in timpul mesei nu e pericol!
Gasi ca supa-i excelenta si vru sa o repete, cand vecinul din stanga locotenentul Lundenburg, ii atinse usor cotul ... Polonicul ii cazu din mana, pe frunte ii aparura broboane mari de sudoare.
"Doamne sfinte, ce se va alege cu mine?" se gandi, disperat.
-Fii bun, te rog ... sopti Lundenburg.
-Ce ... ce poftesti?
-Sarea, te rog.
Lui Haidekker ii lucira ochii. De data asta se inselase placut. Baiatul asta e, totusi, de isprava, nu vrea sa-l tapeze. La friptura, insa, simti din nou atingerea pe brat.
-Doresti sarea? intreaba, politicos.
-Nu ... scobitorile, te rog.
Locotenentul se linistise de-a binelea. "Se vede ca n-are intentii rele copilul", gandi el. Pe cand prajiturile erau purtate imprejurul mesei, acesta il trase si-a treia oara de cot.
-Apa?
-Nu ... Stii ce te rog, sopti baiatul de isprava, as avea mare nevoie de cinci coroane. Tu ai bani.
-Esti?
-Esti comandant de companie ...
Fara nici un cuvant, in secret, pe sub masa, ii strecura in palma baiatului de isprava cele cinci coroane.
"Ai dreptate, gandi in sinea lui, resemnat, sint comandant de companie!"
Dupa masa, popularul locotenent Haidekker mai faptui urmatoarele: ii imprumuta sublocotenentului Blaskovich saisprezece coroane, ii dadu locotenentului Csorvany zece coroane, ii dadu cadetului Waitzner doua coroane, il ajuta pe sublocotenentul Neubauer cu trei coroane ... Si dupa aceea nu mai facu nimic, dar seara, pana sa adoarma, cugeta astfel, in sinea lui:
"Pana acum am dat nouazeci si sapte de coroane ... Daca lucrurile continua la fel inca o saptamana, pot sa-mi trimit compania la cersit!".

Pe locotenentul Haidekker il extenuase marsul, si dupa-masa se culca, cu hotararea ferma de a nu se scula pana a doua zi dimineata. Spre seara se trezi totusi, dar numai ca sa se intoarca pe partea cealalta. Tocmai visa ca doarme iar, cand cineva smulse plapuma de pe el.
-Scoala, somnorosule! ii tuna in ureche Witzberg. Ce dormi ziua-n amiaza mare?
Haidekker protesta, referindu-se la hotararea sa ferma, dar de pomana, Witzy il apuca de picioare si-l trase din pat.
Atata isi tot freca ochii, pana-si aduse aminte ca, adevarat, trebuie sa cineze. Aceasta recunoastere fu hotaratoare. Isi pune repede hainele.
-Unde mergem? il intreba pe Witzy.
-La "Matyas". Bem o cafea, ii ascultam putin pe tigani, apoi venim acasa ... Maine si asa e zi de odihna, putem dormi pe saturate.
"Regele Matyas" e un restaurant par excellence ofiteresc. Este curat, solid, cu vad bun, asa zice Lajos, oberchelnerul. Ofiterii il apreciaza pentru ca e frecventat de un public ales, de domni, adica, mai cu seama, pentru ca are patron care gandeste ca un domn si care le pune la dispozitie bucuros sampaniile fine, frantuzesti pe datorie si nu se obrazniceste imediat, chiar la intai al lunii, ci abia peste o jumatate de an recurge la metoda nefolositoare a somatiei pe ton politicos ... Si tiganul e cinstit. Canta destul de bine si e plin de tact. Cand vede ca cineva isi cauta prea cu insistenta portmoneul, o sterge discret si nu asteapta ca respectivul sa fie nevoit sa imprumute cativa creitari de la vecin, mai ales cand mai e si nesigur ca vecinul are ... intr-un cuvant "Matyas" este o carciuma de niveau domnesc.
Cand Haidekker si Witzberg intrara, se afla deja multa lume la masa ofiterilor. Presedintele popotei, Zay, Lundenburg ... Maiorul ii exlica patronului ca snitelul vienez este mult mai gustos la Viena decat la "Matyas". Ceilalti interveneau cand si cand, si in timp aruncau priviri ingrijorate spre litrele care scadeau vertiginos. Numai Lundenburg zambea, de unde Witzberg trase imediat concluzia ca efectuase insemnate usurari la portvizitul cuiva.
Spre unsprezece se rarira randurile. La masa ofiterilor nu mai dormitau decat patru insi. Maiorul disparuse, cu alte cuvinte orizontul era limpede ... Tiganul facea pauze dese si lungi. Consumatorii cascau des si prelung.
-Haidem acasa! fu de parere Haidekker.
-Unde te duci? se aprinse Witzsberg.
-Acasa!
-Si ce faci acasa? ... Ramai, mergem si noi indata.
Chelnerul desfunda tocmai atunci doua sticle de sampanie.
-Cine le-a comandat? ... se ingrozi Haidekker.
Chelnerul arata spre Lundenburg: "Domnule sublocotenent!".
-Le bem pe astea si plecam! se scuza acesta,
-Si plecam! ii raspunse ecoul.
Tiganul adulmeca o afacere si se trase mai aproape. Consumatorii mai pasnici din fire si parintii de familie se grabira sa plateasca si sa se evaporeze. Pana ce tovarasii de chef ispravira cele doua sticle, numai cinci straini mai stateau in afara de ei la o masa, intr-un colt. De altfel, nu erau straini, doar se cunosteau foarte bine unii pe altii, si, in imprejurari obisnuite, se intelegeau foarte bine. Dar in asemenea momente cunostinta inceta. Ori face parte din tovarasie, si atunci esti domn, ori esti strain, si atunci esti o nula. Strainii erau functionarii judeteni, pasnici, linistiti, care, de fapt, ii invidiau pe ofiterii usuratici, care consumau sampanie. Voiau si ei sa petreaca astazi, si ramasera locului. Tovarasii de chef de fapt nici nu aveau de obiectat impotriva lor, numai Lundenburg se uita spre ei chioras, cam nerabdator, si o data chiar spuse:
-Domnilor ... asta ... faceti ceva ... trimiteti-i pe astia ... Nu-i pot suferi pe straini!
Societatea bea si statea de vorba, iar tiganul ii furniza acompaniamentul.Witzberg relata, cu limba impleticita, cateva aventuri traite si ceilalti il ascultara catva timp in tacere. Deodata, Zay Laci, nici una, nici alta, sari pe o masa si incepu un dans acrobatic. Dansul recrutilor, can-can, bolero, matschitsch ... Ce-i drept, dansa minunat. In zece minute, hainele ii erau lac de apa. Fu rasplatit cu un ropot urias de aplauze, si Lundenburg, de bucurie scorni ca nu cinase inca si mai comanda sampanie ...
La propunerea lui Haidekker, baura de trei ori ex in sanatatea sexului feminin. Tiganul dadu onorul cu insufletire. Iar Witzberg se ridica:
-Domnilor! ... Dragi camarazi!
Era tare ametit, caci fata ii stralucea ca talpa bocancilor pregatiti pentru inspectie. Vorbea incet, intrerupt, cu pauze nesfarsite, pe care ascultatorii le umplea cu ovatii. Societatea de civili discuta tocmai ceva cu glas tare.
-Liniste in colt! ... striga Lundenburg spre ei.
Dar aceia nici nu-l bagara in seama, ci-si continuara vorba. Lundenburg se infurie. Isi apuca paharul si-l azvarli intre ei. E drept ca nu a nimerit nici un om, in schimb doua geamuri au cazut, zanganind, in ceafa unui domn. Raspunsul nu intarzie, si oglinda mare din spatele ofiterilor se prabusi in mii de cioburi in capul oratorului Witzberg. Cinci minute mai tarziu, cele doua societati se sarutara la aceeasi masa si, in cinstea impacarii, incepura, fara intarziere, sa joace un ceardas aprig, ceea ce prilejui chelnerilor o vijelioasa buna dispozitie.
In timpul acesta, Haidekker se cufunda in ganduri. Isi atinti fruntea cu aratatorul si reflecta. Astfel descoperi ca e un individ mizerabil si trebuie sa se impuste pentru ca e indragostit si sint doua saptamani de cand nu i-a mai dat o serenada Ellei sale cea cu ochi albastri. Comunica neintarziat aceasta descoperire societatii si porunci piccolo-ului sa-i aduca revolverul. Pana sa soseasca acesta, puse sa i se aseze pe masa un metru cub de sampanie.
Dimineata la sase, toata societatea se indrepta, grabita, spre baia de aburi. Acolo Haidekker isi aduse din nou aminte ca el trebuie sa moara. Cu pret de multe induplecari, reusira sa aranjeze lucrurile asa incat sa compenseze acum serenada omisa. Asadar, toata societatea se deplasa sub fereastra Ellei, si acolo puse lautarii sa cante pana la amiaza cantece din ce in ce mai jalnice.
Dupa asta, domnul locotenent ajunse acasa, il palmui pe Miska pentru ca acesta l-a crezut beat, apoi se culca ... Si cand se trezi dupa aceea si-si scotoci portvizitul, constata cu surprindere ca din banii companiei i-au ramas exact treizeci si cinci de creitari si sapte fileri ...


In corpul ofiteresc se raspandi, ca focul, vestea senzationala; capitanul Szentessy s-a intors cu doua saptamani mai devreme din concediu si Kiki nu poate da socoteala de banii companiei. Primi un termen de trei zile ca sa faca rost de bani. Cele trei zile trecura, si Kiki nu fu in stare sa adune nici zece forinti. Urmareau curiosi, ce se va intampla, caci Szentessy, indata ce expira termenul, raporta cazul neintarziat colonelului si Batranul il suspenda pe Haidekker din serviciu si-l osandi la arest la domiciliu.
In rastimpul acesta, Witzberg facu intamplator rost de bani si, de ziua onomastica, la grandiosul ospat festiv, organizat la el acasa, se prezentara aproape toti ofiterii. Nu vorbira despre altceva decat despre cazul lui Haidekker. Toata lumea, fara exceptie, se mira si era uluita.
-Cine ar fi crezut! ... se ingrozea capitanul Nemethy, cel cu anecdotele. Are o figura atat de cinstita baiatul, incat eu, la inceput, nici n-am vrut sa cred. De neinteles.
-Lucrurile stau asa, explica Witzberg. Haidekker e un baiat din cale-afara de frivol. Eu i-am spus de multe ori ca nu se va sfarsi bine, vreau sa zic, cu frivolitatea lui. Nici nu ma mir, parca ma si asteptam ca se va intampla asa. Chefuia foarte mult in ultima vreme ...
-Azvarlea banii fara chibzuiala, cu toate ca i-am atras atentia sa aiba grija de banii ce i-au fost incredintati oficial! ii relua vorba Zay. De pomana, se vede ca o are in sange.
-Eu am vrut sa-l ajut, zise Szentessy, am facut tot ce am putut face! I-am dat trei zile, mai mult nu puteam face. Aveam obligatia morala de a-l raporta.
Cuvintele i-au fost urmate de incuviintarea generala. Toata lumea fu de acord ca Szetessy procedase corect. Corect si uman. Nu putuse merge mai departe daca nu voia sa se coboare pana la a deveni complice.
-Fusese vorba ca, povesti Lundenburg, corpul ofiteresc ar trebui sa adune banii, iar el sa-i restituie cu incetul ... In aparenta fusese o idee buna, dar avea o mare meteahna: moralitatea. Materialiceste l-am fi salvat, dar moralitatea lui, domnilor, moralitatea ii este irecuperabila. Eu cred ca aici de fapt nu-i vorba de bani, ci de onoare. Si daca am fi facut-o, daca am fi infaptuit amintita idee, ne-am fi luat totodata o enorma raspundere morala! Inchipuiti-va, ca cineva, indiferent cine, ar fi aflat chestia, ca ar fi transpirat cumva! Ce s-ar fi intamplat in cazul acesta? ... Intregul corp ofiteresc ar fi fost stigmatizat pentru ca a dat ajutor unui om inveterat, ca sa nu zic unui raufacator inveterat!
Ascultatorii clatinau, grav, din cap si se bucurau in taina, ca au scapat de o asemenea mare primejdie.
-Poti spune linistit, ca este un raufacator! atata Witzberg, poti spune sans gene. Cine comite asa ceva nu este un om cinstit, ci este ... este ... nici nu mai stiu ce este.
-Si oare ce se va intampla acum cu el? se interesa un sublocotenent tinerel.
-Ce se va intampla? se gandi Nemethy. Ce se va intampla? ... Apoi, prietene, cred ca i se vor da vreo doi ani, dava nu chiar mai mult ... dar mai degraba mai mult decat mai putin ...
-Am auzit ca si-a dat demisia! isi dadu unul cu presupusul.
-A demisionat? intreba Nemethy. Ehei baiete, asta nu merge atat de usor! Daca si-a dat demisia, il vor inchide si mai abitir. Atunci il vor inchide ca simplu soldat. Ehei ... nu scapa atat de usor, sa nu crezi ...
-Pai nici n-ar fi drept! spuse Zay, ca cineva sa toace o groaza de bani, si dupa aceea sa scape cu pielea nevatamata. Ar face toata lumea la fel. Nebun ar fi cine n-ar face la fel.
-Fireste!
-Zau ca as vrea sa stiu ce naiba a facut cu atatia bani! Pe ce i-a cheltuit? intreba, curios, un domn mai in varsta.
-I-a cheltuit! arunca Zay ironic.
-Pe naiba cheltuit! se grozavea Witzberg. Doar nu mergea niciodata cu noi, ofiterii. Decat cu civilii, poate.
-Apoi cu noi n-a tocat banii, asta-i sigur! sustinu cu neclintita hotarare Zay. Cand era cu noi, nu platea, asta una o stiu!
-I-a tocat la carti! se auzi dintr-un colt.
-Eh, nu mai spune absurditati! Kiki castiga intotdeauna la carti!
-Eu cred mai degraba ca si-a platit datoriile cele mai urgente! isi dadu parerea Nemerthy.
-Apoi asta zau ca se poate!
-As fi in stare sa jur ca si-a platit datoriile! insista Witzberg.
-Iar vorbiti ca sa va aflati in treaba! striga Blaskovich. Cum sa-si fi platit datoriile cand abia acum a fost reclamat din vreo patru locuri si i-au poprit solda!
-Cel mai probabil e ca intreaga suma se gaseste in buzunarul domnului locotenent, dar nu vrea s-o scoata! Crede ca afacerea se va musamaliza frumusel si va ramane cu banii. Aduceti-va aminte de ce va spun!
Aceasta din urma parere fu emisa de Lundenburg si foarte curand dobandi incuviintarea generala. Examinara temeinic posibilitatile si pana la urma recunoscura ca de fapt asta este cea mai reprosabila.
-Asa cum il cunosc eu pe Haidekker, zise mai tarziu iarasi Lundenburg, chiar asa a procedat. Are el minte cat ii trebuie! Numai ca acum si-a cam gresit socotelile.
-De banii ceia, daca sint la el, nu se va mai putea folosi prea mult! Il vor inchide ca pe altaceva!
-Daca mai exista in el farama de simt al onoarei, nu va lasa lucrurile sa ajunga pana acolo ...
-Ce poate face?
-Prietene, eu in locul lui fie as demisiona, fie m-as impusca! tuna Witzy. Tertium non datur!
-Intrebarea e daca i se mai primeste acum demisia! zise Szentessy. Si-apoi, chiar daca i-o primesc, il vor inchide la fel, ca simplu soldat!
-Asta zic si eu! arunca vorba Nemethy.
-Atunci se impusca! Alta iesire nu are. Daca nu vrea ca in fata intregii monarhii sa fie tarat in mod rusinos la inchisoare pentru delapidare!
-Da, da! incuviintara domnii in unanimitate.


Duminica dimineata, pe la noua, domnul locotenent Haidekker era de mult in picioare. Tocmai dadea, Dumnezeu stie pentru a cata oara, ocolul camerei sale, cand Miska isi vara capul pe usa, incet, cu teama:
-Domnul locotenent doreste micul dejun?
-Nu-mi trebuie, Miska, poti sa-l mananci tu ... Mananca-l tu! raspunse cu glas sters, ragusit.
Fata ii era palida, ochii infundati. Pe barbie ii stateau tepi zbarliti, nerasi de trei saptamani.
E o luna si jumatate de cand popularul locotenent sta in arest la domiciliu. La inceput sperase ca bunii sai fartati nu-l vor lasa sa se plictiseasca, il vor scapa de necaz. Foarte curand, insa, renunta la aceasta idee. Nici suflet de om nu ar fi dat pe la el. Ii scrisese lui Witzberg, sa vina la el numai pentru cateva minute, dar Witzy nu veni. Ii raspunsese ca a interzis colonelul, cu strictete, orice fel de legatura cu el si nu vrea sa-si riste rangul. Totodata ii promisese ca cele o suta cincizeci de coroane pe care i le datoreaza i le va restitui in decurs de o saptamana; pana atunci cu siguranta ii vor sosi banii. Dar sa aiba grija sa arda neaparat aceasta scrisoare, ca nu cumva s-o vada cineva, pentru ca atunci ar putea da de bucluc. Haidekker indeplini rugamintea lui Witzy si arse scrisoarea, iar cenusa ei o puse in portmoneu. Dupa aceea nici nu mai scrise nimanui, si nici nu mai astepta pe nimeni.
In cateva randuri se stradui sa-si puna gandurile in ordine si sa reflecteze calm asupra situatiei sale. Insemna pe un biletel cat ii datoreaza exact fiecare, cui si cat i-a imprumutat din banii disparuti. Dupa aceea, aduna de sus in jos si de jos in sus, si de ambele dati iesi suma de sapte sute opt zeci si noua. O scazut pe aceasta din sapte sute cincizeci si ramase saptezeci si unu. Si astfel stabili frumos, ca din banii disparuti a folosit in scopuri personale saptezeci si una de coroane. Si dupa aceea se gandi ca daca ar primi de la camarazi flaeacurile de sume imprumutate, el ar putea sa adune imediat saptezeci si una de coroane, caci tocmai ii ramasese din solda pe luna trecuta ... Asadar, se aseza si scrise bunilor sai fartati ca, asa si pe dincolo, stiu ei de ce necaz a dat si sa faca rost, asa si pe dincolo, de bani. Si Miska duse scrisorile si aduse si raspunsul la ele.
-Domnul sublocotenent va trimite vorba ca e bine ... Domnul sublocotenent Zay zice ca da ... Domnul locotenent va doreste pertecere frumoasa si va transmite ca sigur ...
Si atunci Haidekker se culca linistit si nu se mai sinchisi de nimic. On verra ce que viendra!
Colonelul il chema la raport, ca sa-i expuna cum si in ce fel a prapadit banii. Haidekker scoase din buzunar o coala de hartie si i-o intinse.
-Ce-i cu asta? intreba colonelul.
-E cererea mea de demiei, domnule colonel!
-Apoi eu nu ti-am putut spune sa o faci, dar asteptam s-o faci ... Acuma, de fapt, e tarziu, dar vom vedea ... Ce-ai facut dumneata cu banii aceia. Haidekker, spune!
-Nu stiu, domnule colonel!
-Nu stii? Asta nu-i un raspuns.
-Nu stiu, domnule colonel!
-I-ai pierdut la carti, i-ai cheltuit, hai? ... Ei, pot sa spun ca ai abuzat de minune de increderea care ti-a fost acordata!
-Pot pleca, domnule colonel?
-Poti. Demisia ti-o voi inainta si vom vedea ce se va mai intampla ...
Dupa asta, Haidekker, cat era ziua de lunga, nu facea decat sa se plimbe de colo pana colo prin odaie, asteptandu-si demisia. Zilele trecura una dupa alta, si Haidekker deveni din ce in ce mai agitat, alerga mereu mai nervos primprejurul odaii. De cate ori citea ordinele, tremura. Ochii ii alunecau repede peste randurile litografiate si-si cauta numele, dar nu-l gasea ...
Uneori, simtea o amaraciune in inima. I se strangea putin, il durea putin, dar apoi se gandea iar la demisie, si asta il ajuta sa-si uite amaraciunea.
Astazi fu deosebit de agitat. Asta-noapte visase ceva foarte curios, ceva foarte stupid, si nicidecum nu se putea elibera de acest vis. Tot timpul ii revenea in minte. Visase ca a furat ... ca a furat multi, multi bani din caseria regimentului ... ca si-a umplut sapca cu monede de aur galbene, stralucitoare ... Apoi a vrut sa-i ascunda in masa lui de scris, dar l-au surprins, l-au ferecat si l-au tarat in inchisoare. Usa celulei avea o gaura cat pumnul, pe acolo se uitau unul dupa altul fartatii cei buni si ranjeau, ranjeau groaznic ...
Un vis stupid, dar care ii tot umbla prin minte lui Haidekker, pana cand, la un moment dat, auzi un ciocanit.
-Intra!
Intra caporalul de zi. Adusese ceva sa-i inmaneze. Locotenentul rupse plicul cu degetele tremurande, apoi pali.
-Poti pleca! horcai catre caporal.
Haidekker simti ca ameteste tare si ca-i e tare cald, dar dupa aceea isi reveni repede. Il chema pe Msika si-i zise ca daca-l cauta cineva sa spuna ca a plecat din localitate ... inchise apoi usa pe dinauntru cu cheia. Aseza revolverul de serviciu pe masa, dupa aceea se plimba din nou de colo pana colo ...
Pe urma se cufunda in ganduri. Isi propti degetul aratator in tampla si statu astfel sa se gandeasca. Si descoperi ca el trebuia sa se impuste ... pentru ca demisia nu i-a fost primita si pentru ca acum visul lui este aproape de a se infaptui ...







Scara magarilor - Ostasul (01)
Scara magarilor - Ostasul (02)
Scara magarilor - Ostasul (03)
Scara magarilor - Domnul caprar (01)
Scara magarilor - Domnul caprar (02)
Scara magarilor - Fruntasul - din carnetul unui locotenent (01)
Scara magarilor - Fruntasul - din carnetul unui locotenent (02)
Scara magarilor - Fruntasul - din carnetul unui locotenent (03)
Scara magarilor - Domnul plutonier (01)
Scara magarilor - Domnul plutonier (02)
Scara magarilor - Domnul plutonier (03)
Scara magarilor -Cadetul

Scara magarilor - Sublocotenentul (01)
Scara magarilor - Sublocotenentul (02)
Scara magarilor - Sublocotenentul (03)
Scara magarilor - Sublocotenentul (04)
Scara magarilor - Domnul locotenent
Scara magarilor - Domnul Ionica


Aceasta pagina a fost accesata de 699 ori.
{literal} {/literal}