Scara magarilor - Sublocotenentul (03)

Scara magarilor - Sublocotenentul (03)

de Liviu Rebreanu


In ultima vreme, de cate ori voiam sa ma duc la Margit, de fiecare data nimeream la Romhanyi Mariska. Ar fi trebuit sa cred ca sint indragostit de ea, cu toate ca fata nu era de loc o frumusete rapitoare! La prima vedere surprind ochii si gura.  Si una, si alta sint capodopere. In rest e numai imitatie. Obrajii sint ai lui Csavossy Ella, fruntea o are de la Bierbaum Flora, barbia, cam ascutita, a imprumutat-o de la Werner Olga; de nasucul drept, cu narile tremurande, a facut rost de la mamica ei, parul castaniu l-a capatat de la taica-sau, trupul ii este foarte zvelt ... Intr-un cuvant, nu e potrivita pentru a ispiti multimea.
Nici in cele materiale nu se lafaieste. Taica-sau e un avocat cu renume, care are o nevasta, o fata, o barba frantuzeasca ingrijita si o casa fara caturi pe strada Noua. Toate acestea la un loc fac vreo zece mii de coroane ... dar, intre noi, putem vorbi despre forinti ... Atata tot ...
Am inceput sa-i trag clopotele numai de-al dracului si din plictiseala. Se invartea Blaskovich pe langa ea, vizibil, fara rezultat. Am discutat despre el cu Vay Miklos si am pariat ca-l voi rade pe Blasi. Din gluma, de-al dracului. "Las' sa crape batranul!" ... radeam noi.
Obisnuiam sa merg acolo de doua ori pe saptamana. Exact de doua ori. Nu ma dadeam in vant dupa intalniri, ca pe vremea in care o urmaream pe Margit, dar nici nu le neglijam. Sintem linistiti, tacuti. De obicei sint singurul musafir. Eu ma asez intr-un fotoliu, ea pe sofa. Flecarim despre lucruri fara importanta, despre nimicuri; in asemenea prilejuri mi se pare, totusi, foarte frumoasa, incantatoare.
-Dumneata esti atat de usuratec, atat de frivol! repeta ea adesea.
Ma priveste indelung in ochi, cu caldura si ... rade. Si eu ma simt de parca as fi acasa, de parca ochii aceia blanzi m-ar dojeni cu dragoste, m-ar mangaia, m-ar rasfata ...
Intr-o zi de joi m-am infatisat neanuntat. Mariska ma apostrofa zambind:
-Dar dumneata cum de indraznesti sa vii astazi?
-Asa, fiindca dumneata m-ai fermecat! raspunsei. Ma pregatisem sa merg in alta parte, dar n-am putut trece prin fata casei. A trebuit sa intru ...
-O, o! se vaicari glumind, dar glasul ei era, totusi, ciudat. Te cunoastem.
-Mariska! zisei surprins.
-Te cunoastem! clatina din cap, de asta data serioasa.
-Dar ...
-Magnetul nu este aici, stim!
-Dar crezi ca ...
-Mie nu mi-e ingaduit sa vorbesc despre asta, pentru ca nu ma priveste. Treaba dumitale. Stii ce faci. Eu am auzit numai, am luat cunostinta, dar cu toate acestea m-am purtat fata de dumneata cu vechea prietenie ...
-Mariska poate, poateceva mai lamurit ...
-In cazul acesta e mai bine si mai folositor sa nu fim prea deslusiti.
Cateva clipe trebalui nervos cu degetele printr-un album de fotografii si, deschizandu-l tocmai la fotografia "Makart" a Margitei, il aseza pe masa. Apoi continua incet:
-Eu am fost intotdeauna sincera cu dumneata. Ti-am spus deschis gandul meu, parerea mea, chiar si atunci cand dumneata nu mi-ai cerut-o. Asadar, a trebuit sa ti-o spun si pe asta. Trebuia sa stii ca stiu. Pentru evitarea eventualellor neintelegeri ...
Voia sa zambeasca, dar cand se uita la mine, dintr-o data i se spulbera zambetul de pe buze. Aratam, probabil, inspaimantator. Daca as fi fost palmuit in public, nu m-ar fi durut mai rau.
-Draga Mariska! ... balbaii.
Sa ne asezam! ... Sa vorbim despre altceva.
Ganduri stupide, magarii irealizabile imi fulgerau prin minte. Nu intelegeam limpede, decat ca am jignit, am ranit aceasta fetita draguta, fiinta asta nevinovata ... si ca trebuie neaparat sa indrept aceasta greseala.
-Nu doresc sa par mai bun dect sint ... nu vreau sa dau loc la nici o amagire ... Dumneata poate ca nici nu intelegi acest lucru, este prea departe de sufletul dumitale bland, bun. Te cunosc, draga Mariska, si stiu ca nu ma condamni, ca ...
Cu incetul, am izbutit sa ma adun si am vorbit, am tot vorbit. Poate fara legatura, poate prosteste, dar din ce in ce mai patimas, mai adevarat, mai sincer. Si sinceritatea este argumentul cel mai convingator. Sinceritatea farmeca pana si pacatul, facandu-l scuzabil ... Mariska imi asculta vorbele la inceput serioasa, apoi mahnita, apoi cu interes, pana la urma impresionata.
Si cand am plecat, i-am sarutat mana.





Scara magarilor - Ostasul (01)
Scara magarilor - Ostasul (02)
Scara magarilor - Ostasul (03)
Scara magarilor - Domnul caprar (01)
Scara magarilor - Domnul caprar (02)
Scara magarilor - Fruntasul - din carnetul unui locotenent (01)
Scara magarilor - Fruntasul - din carnetul unui locotenent (02)
Scara magarilor - Fruntasul - din carnetul unui locotenent (03)
Scara magarilor - Domnul plutonier (01)
Scara magarilor - Domnul plutonier (02)
Scara magarilor - Domnul plutonier (03)
Scara magarilor -Cadetul

Scara magarilor - Sublocotenentul (01)
Scara magarilor - Sublocotenentul (02)
Scara magarilor - Sublocotenentul (03)
Scara magarilor - Sublocotenentul (04)
Scara magarilor - Domnul locotenent
Scara magarilor - Domnul Ionica


Aceasta pagina a fost accesata de 597 ori.
{literal} {/literal}