Scara magarilor - Domnul caprar (01)
de Liviu Rebreanu
-Cu respect raportez domnului caprar c-am intrat in odaie.
-Bine racane. Ce-ai adus?
-Am adus multe si bune, domnule caprar ...
-Nu minti, ma!
-Sa ma ia dracul daca nu spun adevarul curat!
-Ei, spune!
-Respectuos raportez domnului caprar ca m-am intalnit cu Zsuzsi ...
-Unde ma?
-In piata!
-Ce veste imi trimite?
-A spus ca va doreste multa sanatate si sa se duca domnul caprar deseara ... stie domnul caprar unde ...
-Vezi bine ca nu se poate, ca-s de servici.
-Vad.
-I-ai spus ca nu ma pot duce?
-Ba eu nu, domnule caprar!
-Trasni-te-ar Dumnezeu, boule!
-Nu sint vinovat, domnule caprar ...
-Tine-ti fleanca, ma, ca te-ating la mutra de te nenorocesc pe toata viata! Mars inapoi si spune-i ca azi nu se poate, dar maine la opt voi fi acolo! ... Hai, sterge-o, dobitocule!
-Astazi nu se poate, dar maine domnul caprar va fi acolo.
Domnul caprar Szucs Istvan isi tranti manios capela de pamant ... De ce trebuie sa fie el tocmai azi de serviciu?
Firea aprinsa a domnului caprar Szucs Istvan se bucura de notorietate generala. Mai cu seaman subordonatii sai erau adeseori martorii patimitori ai furiilor domnului caprar si se temeau de el ca de flacarile iadului!
Atatd e furios, insa, nu-l vazusera niciodata ... Soldatul Fazekas Peter, derbedeu imbatranit in merite, sopti, clatinand din cap, spre vecinul lui de pat, care tremura inspaimantat:
-Ai s avezi, bobocule, ca domnul caprar mai nenoroceste azi pe careva!
Domnul caprar Szucs era indragostit la nebunie de Zinzer Zsuzsa. Atata de indragostit cum pot fi numai caprarii sanguini, violenti, agitati.
Ciudata poveste avea si dragostea asta! Se si vorbea de ea in toata compania .. Fireste, in asa fel ca domnul Szucs sa nu auda.
Domnul caprar Szucs, bineinteles, n-a fost intotdeauna caprar, deci nici domn n-a fost intotdeauna ... Dimptoriva, a fost si recrut, fapt de care Fazekas Peter isi amintea in argou cazon cum ca: "trebuia sa i se propteasca barbia, fiindca privea intr-una spre muma pamantului" ... Vorbe prin care, in limbaj comun, civil, voia sa spuna ca domnul caprar Szucs, cat a fostr ecrut, era luptatorul cel mai margini la minte din tot regimentul, din ale carui neghiobii si prostii fantezia soldatilor de atunci crease o adevarata lume de legende ... Fireste, toate acestea "au fost" candva ... Pentru ca timpul a fauct un mare pas inainte ... Pe Szucs Istvan il luase cu el si a ajuns domn caprar, pe cand istetul Fazekas Peter a ramas tot unde a fost, ajungand racan batran, care tine cu sfintenie socoteala zilelor mici si mari ce-i mai raman de facut.
Dar domnul Szucs, inca de pe vremea cand era recrut, se putea launda cu o calitate, e adevarat, cu una singura, dar care-i putea deschide biolta stralucitoare a cerului cu stelute de os in cinci colturi ... Domnul Szucs era gorosolan din cale-afara, aspru ca o patura.
Locotenentul lui a si notat in Vormerkung sur Conduite-Liste: "cam zevzec, greoi, dar foarte energic" ... la care comandantuld e companie nu adauga decat: "excelent vlastar de subofiter" ... Si asta puse temeliile carierei domnului Szics, care ajunse caprar ...
In calitate de caprar si de instructor, domnul Szucs era cel mai prost din tot corpul caprarilor din intreaga armata. Ca artist in injuraturi si maestru bataus, insa, a recoltat asemenea lauri neofiliti, ca i-au asigurat un rol de prim rang nu numai in istoria atotputenricului corp al caprarilor, ci si in istoria regimentului si in istoria militara. ..
O experienta ostaseasca vrednica de pretuit in vecii vecilor arata ca racanul tampit are mare noroc la sexul slab ... Acest adevar a dobandit o stralucita confirmare si de-a lungul carierei militare a lui Szucs Istvan Inca din timpul cat a fost recrut a avut atatea ibovnice, incat nu-i ajungeau cele zece degete ca sa le numere.
Deodata insa, din intamplare, roata norocului a facut o mare intorsatura, si Szucs Istvan, acum domn caprar, s-a trezit intr-o buna dimineata ca e indragostit. El, care scosese din minti multimea imensa a bucatareselor, servitoarelor si a celorlalte persoae feminine, de rangul si din randul acestora ... tocmai el s-a indragostit! O camerista fara pretentii, care pe deasupra nu e nici frumoasa, il cucerise pe vestitul cuceritor de femei.
Rupse cu bucataresele, parasi tarancile si de-aci incolo trai numai pentru Zsuzsa, pentru Zinzer Zsuzsa ... O vedea pe Zsuzsa, o pazea pe Zuszsa cu credinta, cu statornicie, fara incetare, ca un caine bun pe stapanul sau ...
O iubea pe Zinzer Zsuzsa cu patima, fara frau, asa cum numai un natarau poate iubi ... Timpul liber si-l petrecea langa fusta ei, si pentru nimic in lume n-ar fi ingaduit ca cineva sa dea telefoane alesei inimei sale ... S-a incaierat pana acum cu trei tivili, dar s-ar fi incaierat chiar si cu omenirea intreaga. Era gelos, gelos cum numai un indragostit nebun poate fi. I-a interzis fetei sa stea de vorba cu vreun alt barbat in afara de el ...
-Te omor! ii spunea intr-una, te omor daca ma inseli! Te sugrum cu mainile astea doua daca te prind ca-mi esti necredincioasa!
In cercul pifanilor, unde a devenit zicatoare vorba ca gelozia ii e ingaduita numia tivilului sau femeii, se radea grozav pe seama amorului domnului caprar. Ostasii batrani nu puteau pricepe cum de poate fi in adevar indragostit un domn caprar. E drept ca fiecare soldat, de la ordonanta si pana sus, la plutonier, trebuie sa fie indragostit. Dar dragostea soldatului trebuie sa se ridice deasupra ingradirilor dragostei fierbinti, obisnuite ... Trebuie sa iubesti cu mintea, cu tactica ... Pentru ca dragostea e buna numai daca are un scop final ... Iar scopul dragostei dulci a pifanului nu poate culmina, in imprejurari obisnuite, de pace, decat numai intr-o cina buna ... in mod firesc ... Asa se face ca racanii - artilerist sau cavalerist deopotriva - toti implora mai cu seaman gratiile bucatareselor ...
Racanii zic, au ras mult pe seamana domnul Szucs, dar, cu toate acestea, ibovnica i-o respectau ... Nici sa se gandeasca la ea nu indraznea vreunul, mai ales de cand, odata - mai in gluma, mai in serios - Szucs declarase camarazilor sai caprari ca n-ar vrea sa se impiedice de nici unul dintre ei in pragul Zsuzsei ...
Dupa ce i se potoli prima furie, domnul caprar Szucs a vrut sa judece cu intelepciune ... Dar, spre nenorocirea lui, in timp ce judeca cu intelepciune, il napadi din nou veninul.
"Vrea sa ma insele dezmatata, tarfa, bestia ... Doar i-am spus de ieri ca azi sint de serviciu, ca nu pot sa ies ... I-am spus ... Sigur, acum imi aduc bine aminte ca i-am spus ... si acu imi trimite vorba sa ma duc ... Vrea sa-si bata joc de mine imputita, taratura ... Ei, dar lasa, ca ti-arat eu tie ... tu ... tu ...".
Infanteristul Nagy Miska se intorsese. I-a comunicat Zsuzsei mesajul domnul caprar.
-Ma dobitocule, da' cine te-a pus sa vorbesti din parte amea?
-Domnul caprar mi-a spus ...
-Trasneasca-te Dumnezeu, boule!
Domnului caprar ii parea rau ca i-a tirmis vorba tarfei ... Nefericitul Nagy Miska ar mai fi dat fuga si a treia oara, numai sa nu-nfurie domnul caprar ... Dar nu ... nu trebuie ... Domnul caprar Szucs vrea s-o prinda ... O lasa! Sa fie linistita, taratura ... sa se imbratiseze in pace ... O sa-i tulbure el giugiuleala ... dar n-o sa-i multumeasca.
-Bne, Miska, baiatule, eu te-am trimis ... eu am spus! zise. Dar, ia spune-mi, baiete, unde te-ai intalnit cu Zsuzsi?
-Cu respect raportez domnului caprar, tocmai mergea spre casa.
-NU mai spune! ... Ei, si era singura?
-Apoi, zau, domnule caprar, nu chiar sin... Deodata, lui Nagy Miska rasuflarea ii ingheta pe buze. Il luase gura pe dinainte. Oare ... zau ca nici nu-mi mai aduc aminte! adauga el incetisor.
Domnul caprar il apuca pe Nagy Miska de gat.
-Ma caine! Pai si tu vrei sa ma inseli, ma? ... Cu cine era? ... Cu cine era, ca te sugrum!
-Dati-mi drumul, domnule caprar, ca va spun ... Era cu domnul sergent Barna Sandor ...
-Barna Sanyi ... Si zi, cum mergeau?
-Apoi, asa cum obisnuiesc oamenii, in doua picioare ...
-Ma! ... Ma Miska ... ma netrebnicule ... ma, pazeste-ti gura. Baga de seama ce vorbesti, ca ...
Dupa asta infanteristul Nagy Miska se trezi afara in curte, fara sa stie nici el cum.
Domnul caprar nu se mai putea stapani ... Turba, batea din picioare, spumega, racnea, ca lupul inchis in cusca ... Buzele i se invinetira de furie, ochii ii iesira din orbite si ... nu putea face nimic. Ar fi vrut ca acum, imediat, sa alerge in goana, sa o sfartice pe taratura aceea necredincioasa, nemernica ... Dar nu se putea. Era de serviciu, nici nu i-ar fi dat drumul pe poarta principala ... Si desi stia ca ea, taratura ... eh ... Dadu buzna la coprul de garda, goni oamenii, apoi se lasa pe un prici si se gandi ... Voia din nou sa judece cu intelepciune, dar, de obicei, judecata inteleapta i-aduce prostului pierzania. Cu cat rationa mai mult, cu cat cantarea mai mult evenimentele, cu atat mai mult se impunea gandul ca trebuie sa se razbune pe tarfa ... Amarnic va trebui sa ispaseasca taratura, scarba aceea care ii insela dragostea, dragostea domnului Szucs Istvan, caprar cezaro-craiesc, care-l face de ocara ...
Numai de-ar putea iesi ... de-ar putea iesi ...
-Ei, dar oare nu se poate iesi ... nu se poate fugi? ... Asta e! ... Sa fuga!
Si planul e gata! Va fugi si ...
Scara magarilor - Ostasul (01)
Scara magarilor - Ostasul (02)
Scara magarilor - Ostasul (03)
Scara magarilor - Domnul caprar (01)
Scara magarilor - Domnul caprar (02)
Scara magarilor - Fruntasul - din carnetul unui locotenent (01)
Scara magarilor - Fruntasul - din carnetul unui locotenent (02)
Scara magarilor - Fruntasul - din carnetul unui locotenent (03)
Scara magarilor - Domnul plutonier (01)
Scara magarilor - Domnul plutonier (02)
Scara magarilor - Domnul plutonier (03)
Scara magarilor -Cadetul
Scara magarilor - Sublocotenentul (01)
Scara magarilor - Sublocotenentul (02)
Scara magarilor - Sublocotenentul (03)
Scara magarilor - Sublocotenentul (04)
Scara magarilor - Domnul locotenent
Scara magarilor - Domnul Ionica
Aceasta pagina a fost accesata de 1754 ori.
