Scara magarilor - Ostasul (02)

Scara magarilor - Ostasul (02)

de Liviu Rebreanu


Kerekes Andras isi indeplinea cu punctualitate roboteala ce-i revenea, conform indrumarilor distinsei doamne general ... Era modest si supus, lucrul cel mai important la ordonante, si generalul (probabil din insarcinarea atotputernicei sale neveste) nu lasa sa treaca nici o zi fara a-si exprima suprema sa pretuire.
De fapt, generalul alesese bine ... Privirea lui ascutita de militar se insela foarte rar in privinta oamenilor, dar alegerea de acuma ii reusise, hotarat, peste asteptari. Kerekes era un model de valet credincios.
Generalului i se paruse curios inca din primele zile ca stimata lui nevasta il copleseste pe Kerekes cu laude nemasurate si ambi multumit, sub mustata groasa, canita corb ...
Si intr-adevar! Inaltimea-sa doamna general era multumita de Kerekes. Daca sustin ca distinsa doamna era multumita, asta inseamna, cel putin, ca si cum l-as coplesi pe soldatul Andras cu toate laudele lumii. Pentru ca, trebuie sa se stie, inaltimea sa, vreme de treizeci si cinci de ani, n-a fost inca multumita de nici unul dintre servitorii sau servitoarele sale!
Ei, dar domnului Kerekes nu-i prea placea viata asta. Mai bucuros ar fi maturat curtea cazarmii decat sa descheie nasturii ghetelor de lac din piciorul bine facut al Emmei, fiica generalului. Cu toate ca aceasta indeletnicire i-o invidia nu un singur cavaler!
Apoi, incetisor, se obisnui totusi cu noul mediu. Intrase intr-atata in gratiile inaltei doamne, incat ea-l numi secretarul ei intim. I se facu cea mai inalta favoare: seara descalta sau descheia ghetele tuturor membrilor familiei. In afara de aceasta, avea intrare libera la bucatarie. Putea sa ajute bucataresei, putea sa-si puna sortul alb ... tot atatea distinctii de care nu a avut parte pana acum nici un servitor in vestita casa a generalului ...
Dar tocmai bucataria si bucatareasa i-au adus pieirea ostasului Kerekes!
Intre tovarasele ei de breasla, aceasta bucatareasa se distingea prin tineretea si formele ei bine facute. Trupul ei, cam plinut, nu incepuse inca sa se ingrase. Ba dupa chip putea fi considerata chiar frumoasa, fara ezitare. Era invaluita de o usoara roseata care, dupa toate posibilitatile, provenea din permanenta iradiere a caldurii masinii de gatit. Totuna e. Aceasta roseata neobisnuita ii statea bine. Si-apoi ochii ei ... Te fermecau, pur si simplu.
Ostasul Andras atat s-a tot uitat in ochii aceia fermecatori, pana ce deodata baga de seama ca s-a schimbat de-a binelea ... Daca Terka il bruftuluia sa puna ceva pe foc, caci se stinge indata ... el chiar ca nu putea, si se tot uita, admirand vapaia focului aprins in ochii ei albastri licaritori, care de fapt voiau sa arunce fulgere, dar straluceau, totusi, plini de bunatate, de dragalasenie.
Terka stia de ce se holbeaza la ea Kerekes Andras. Stia si nu se supara. Insa cu eleganta fina a bucatareselor emancipate, reusea sa-si tina curtezanul, inca nu prea aprins, la o anumita distanta - "drei Schritt vom Leib" ...
Zilele treceau, si-n inima lui Kerekes acel ceva, ciudat, crestea fara incetare. Incepu sa-i umple tot sufletul. Nici nu mai era in stare sa gandeasca (boala de care de altfel nici nu suferea) ... singura dorinta era Terka.
El, Kerekes Andras, care nici n-a avut inca o ibovnica tainuita!
Cu cat privea mai mult ochii aceia cu luciri caldute, cu atat mai mult simtea ca inima ii bate intr-un ritm mai inflacarat, mai iute. Uitase de toti si de toate. Niciodata nu-si mai aduse aminte de capitanul lui, care-l laudase ... pe el ... numai pe el ... pe Kerekes Andras ... nu se mai gandea la fetita aceea de acasa, cea mai frumoasa din toate fetele lumii! ... Terka, Terka si a treia oara numai Terka!
Sedea ore intregi intr-unul din colturile intunecoase ale bucatariei si se tot uita la Terka lui, cum se invarte pe langa focul care trosneste ... Nu prea vorbeau unul cu altul. Chiar si ochii li se intalneau rar ... Insa incetul cu incetul s-au inteles. Terka ii ingaduia sa o tina de mana si ... zambea cochet ...
Cand ajunse la rezultatul acesta, inima ostasului Andras batea puternic. Incepuse sa banuiasca ca si inima de inger a lui Terka goneste la trap ...
Apoi, deodata, Kerekes incepu sa vorbeasca. Despre sine, despre satul lui, despre batranii lui ... Si vorbi, vorbi ... Nu stia ce vrea sa spuna, dar simtea ca trebuie sa spuna ceva.
Terka il intelese. Mintea ei ascutita, de bucatareasa, pricepu indata ce nu spusese Andras. Inteligenta ei fiind deosebita, isi dadu limpede seama, pe data, ca nu-i era ingaduit sa scape acest prilej favorabil.
-Ia spune, Andris, dumneata ma iubesti?
-Daca te iubesc? Minca-ti-as obrajorii tai frumosi ... tu ... tu, inger dragalas!
-Vezi, vezi, Bandi, incepu Terka, printr-o intorsatura fina, ca mi-ai furat inimioara! Si stiu ...
Nu spuse mai multe, ci alerga la rantas ...
Dar indragostitul Andras ii fu de ajuns si atat. Sangele i se urca la cap. Ameti, se clatina.
-Terka ... tu, porumbel dragalas ... ai vrea sa fii nevasta mea?
-Dar a cui sa fiu daca nu a ta? Doar stii ca numai pe tine te iubesc, ciufulitul meu drag!
Si se lipi dragastoasa de Andras, care lesina de fericire.
Terka stralucea de bucurie ... Kerekes se pronuntase.
Kerekes o va lua ...
Si de-aici incolo deveni mai ingaduitoare. Daca erau singuri, se imbratisau, se sarutau. Terka isi impletea bratele moi de gatul lui Andris, Andris ii cuprindea mijlocul si asa se priveau indelung, cu dragoste ... Buzele (dupa cum se obisnuieste in asemenea cazuri) li se intalnira intr-un sarut fierbinte.
Ostasul
Kerekes se spiritualia cu desavarsire din dragoste. In afara de Terka lui, nu-i mai pasa de nimic.
El, omul punctual, harnic, se poticnea intr-una ... Inalta doamna incepu sa bage de seama cu mirare ca prea laudatul ei
Kerekes nu mai este cel dinainte ... Isi indeplineste munca neglijent, rau ... Ghetele nu le mai lustruieste atat de zelos ... Mai mult, s-a intamplat chiar, in doua randuri, sa nu le vacsuiasca de loc ... Nu voia sa-i spuna si sa se planga sotului ei ... Spera ca Kerekes se va indrepta.
Dar minunea minunilor!

Kerekes nu numai ca nu se indrepta, ci se sminti si mai rau ... Daca era chemat din bucatarie, mormaia furios ... Daca era trimis la piata, mormaia si mai furios.
Inalta doamna fu silita sa constate ca purtarea ciudata a lui

Kerekes Andras ascunde o taina cumplita ...
Apoi, cand o data supa fu afumata, inaltimea-sa vazu limpede ...
Kerekes, preferatul ei Kerekes, este indragostit.
Nu-i placea sa aiba in casa slugi indragostite si acum nu mai astepta decat un prilej sa-i faca vant lui Andras, fara valva.
Nu voia sa-i pomeneasca sotului nimic. Isi ferea prestigiul. Cat de ironic ar zambi generalul daca ar auzi ca preferatul ei ii merita atat de putin bunatatea! Nu. Asta nu poate s-o faca. Ar insemna de fapt sa se umileasca.
Dar hazardul facu totusi jocul inaltimii-sale.
Se intampla anume ca Andris si Terka, singuri in bucatarie, sa-si dezlantuie iubirea izbucnita cu pasiune si, fara sa le pese de nimic, sa se sarute cu foc. Domnisoara Emma, fiica cea mai mica a generalului, intentiona tocmai sa treaca pe la bucatarie in scopul studierii artei culinare.
De cum zari insa perechea pierduta in betia dragostei, alerga, tipand, la maica-sa si-i povesti, plangand, intamplarea scandaloasa.
Inalta doamna cazu pe data prada deznadejdii. Ar fi lesinat chiar, dar uita. Imoralitate in casa ei! Lacas de pierzanie in casa ei! Asta nu se poate ierta ... Chiar de-ar fi s-o coste superioritatea pe care o dobandise fata de sotul ei, dar omul acetsa trebuie indepartat imediat. Altfel nici pudoarea fiicelor sale nu mai e in siguranta ... Si acest om, tocmai acest ... acesta a fost protejatul ei ... pe el il laudase dansa ... ingratul, brutalul, infamul ...
Si, fara priviri insangerate, dadu buzna la bucatarie.
Indragostitii, nebanuind macar ca-i ameninta vreo furtuna, erau lipiti dragastos unul de altul.
-Afara! ... afara de-aici, caine ingrat! Mars! Iesi afara! se rasti inalta doamna la Kerekes.
De uimire si spaima, Andris era gata sa se prabuseasca. Si s-ar fi prabusit chiar, dar uita si el. Priiv pe furis la doamna general, care azvarlea fulgere, si ... ca un caine batut, se strecura repede, in tacere, din bucatarie.
S-a zis! S-a sfarsit! Generalul il va trimit acum, fara indoiala, inapoi la regiment! Si ce va spune domnul capitan? Ei ... nici nu-i bine sa te gandesti.
Afara, in coridorul cu geamuri, soldatul Kerekes Andras isi reveni din prima ameteala. Incerca acum sa gandeasca pentru prima oara de doua luni incoace. Ce se va intampla cu el? ... El, cel mai bun soldat din companie ... el, pe care domnul capitan l-a laudat solemn, la raport ... el, pe el, generalul il va goni acum acasa, ca pe ultimul rezervist! El ... Kerekes Andras, a facut de rusine compania. L-a facut de ras, l-a facut sa minta pe capitanul sau ... El ...
Kerekes Andras.
Il vedea pe capitan cum priveste zambind de-a lungul companiei. Privirea-i cade din intamplare asupra lui, asupra lui
Kerekes Andras! De pe chipul domnului capitan zambetul dispare dintr-o data, facand loc unei raceli infioratoare ... Apoi isi aude capitanul strigand, urland, zbierand ... Striga la el ... la Kerekes Andras ... la soldatul cel mai bun al companiei ... Si il ocaraste ... il ocaraste ... Domnul sublocotenent il masoara numai cu dispret, pe el, pe Kerekes Andras ... Domnul plutonier, cu glas tunator, ii ordona sa curete latirnele ... el ...
Kerekes Andras ...
Apoi imaginatia il poarta ... departe ... acasa ... in satucul lui . Acolo nimeni nu stie c-a curatat latrinele ... Fetita aceea frumoasa il priveste si acum pe Andris al ei, cu aceleasi priviri dragastoase ... ca inainte ...
Lui
Kerekes Andras ii parea rau, ii parea cumplit de rau ca se legase de Terka ...






Scara magarilor - Ostasul (01)
Scara magarilor - Ostasul (02)
Scara magarilor - Ostasul (03)
Scara magarilor - Domnul caprar (01)
Scara magarilor - Domnul caprar (02)
Scara magarilor - Fruntasul - din carnetul unui locotenent (01)
Scara magarilor - Fruntasul - din carnetul unui locotenent (02)
Scara magarilor - Fruntasul - din carnetul unui locotenent (03)
Scara magarilor - Domnul plutonier (01)
Scara magarilor - Domnul plutonier (02)
Scara magarilor - Domnul plutonier (03)
Scara magarilor -Cadetul

Scara magarilor - Sublocotenentul (01)
Scara magarilor - Sublocotenentul (02)
Scara magarilor - Sublocotenentul (03)
Scara magarilor - Sublocotenentul (04)
Scara magarilor - Domnul locotenent
Scara magarilor - Domnul Ionica


Aceasta pagina a fost accesata de 666 ori.
{literal} {/literal}