Ion - Glasul pamantului - Rusinea (continuare)

Ion - Glasul pamantului - Rusinea (continuare)

de Liviu Rebreanu


Florica, fata vadanei lui Maxim Oprea, care se nimerise a fi cea dintai cand a inceput bataia, vazand acuma ca nimeni nu e in stare sa scape pe Ana din ghearele tatalui sau, dadu fuga pana la domnul invatator si-l ruga sa vie degraba sa potoleasca dumnealui pe Vasile Baciu, ca de ceilalti oameni nu mai vrea sa asculte, atata-i de pagan. Herdelea sari indata, isi puse palaria si alerga la fata locului socotind ca, oricat ar fi de nebun Baciu, tot trebuie sa se rusineze si sa inceteze cand ii va porunci dansul. Fata insa trebui sa ramana sa povesteasca din fir in par ce si cum s-a intamplat. Domnisoarele si doamna Herdelea se crucira de salbaticia betivanului de Vasile si-l blestemara si-l ocarara cum se cuvine. Apoi Ghighi iesi in cerdac, urmata in curand de Laura si de dascalita, sa auda tipetele Anei. Degeaba, caci de-aci nu se putea auzi nimic. Pe ulita insa era mai multa miscare. Oamenii se strangeau palcuripalcuri si vorbeau aratand des inspre locul poznei, mirati sau ingrijati... La Glanetasu in ograda, Ion, descoperit, statea ca un par, cu urechile ciulite spre sat, cu fata-i osoasa aprinsa de o multumire stranie; Zenobia, in poarta, cauta parca pe cineva sa schimbe o vorba si sa afle amanunte.

- Ai auzit, Ioane, ce-a facut Vasile Baciu? striga Ghighi din cerdac, cu glas tremurat de mila.

- Auzit, vezi bine, raspunse flacaul strangand nepasator din umeri.

- ingrozitor! murmura Laura infiorata.
- Lasa ca bine-i face! Lasa s-o bata zdravan, ca i se cade! adauga Ion cu un ranjet rautacios care-i innegri toata fata.

- Nu ti-e rusine obrazului sa vorbesti asa, afurisitule si spanzuratule! izbucni doamna Herdelea revoltata. Voi nenorociti fetele si le faceti de ras si pe urma va mai bateti joc de suferintele lor... Ticalosule!...

Ion stranse iar din umeri, in semn ca ocarile dascalitei si intra pe o ureche si-i ies pe cealalta. Dar apoi, auzind glasul invatatorului care se intorcea acasa vorbind tare cu Macedon Cercetasu, intra repede in tinda:

- Da ce-i, domnule invatator, ce minune s-a intamplat? intreba Zenobia nemaiputandu-si stapani curiozitatea.

- intreaba-ti mai bine odrasla, ca el stie mai multe ca toti! zise Herdelea suparat. Pana am ajuns eu, se ispravise bataia, povesti dansul familiei nerabdatoare, urcand in pridvor. A lasat-o mai mult moarta decat vie, biata fata... Am vazut-o. ti se frange inima. E plina de sange si zdrobita ca o gramada de carne. Vai de sufletul ei, nenorocita!... Acum Vasile s-a mai astamparat. L-am dojenit, dar in zadar. Zice ca Ana e grea in vreo cinci luni cu Ion al Glanetasului si ca de-aceea a batut-o...

A doua zi Vasile Baciu se aseza de dimineata in carciuma si bau pana tarziu dupa pranz, singur, incruntat, tacut, izbind doar in rastimpuri cu pumnul in masa atat de strasnic ca Avrum tresarea dupa tejghea si repede se uita daca n-a spart cumva vreo sticla sau vreun pahar, pe urma plati cinstit pana la un ban, trecu acasa si se napusti iar asupra Anei, plina de vanatai, si o batu pana ce o scoasera vecinii din mainile lui.

A treia zi insa parca se mai potoli. Spre amiaza lua de mana pe Ana si-i vorbi foarte linistit, dar cu aceeasi lucire rece si ciudata in ochi, cu care o ingrozise alaltaieri:

- Asculta-ma, draga tatii, si ia seama bine ce-ti spun, ca-s om batran si mancat de toate necazurile din lume. O data nu m-ai ascultat si tare rau ai patit... Amu ce sa mai faci? Ai gresit, vezi bine, ca cine nu greseste. Asa-i omul. Dar greseala indreptare asteapta, altminteri ne-ar manca toti cainii... Amu m-am gandit si eu, si m-am razgandit, ca-s mai harsait cu viata... Cu pantecele la gura vezi tu bine ca nimeni in lume n-are sa te ia...

Vasile Baciu se opri, scrasni din dinti. Dar nu ingadui sa-l cotropeasca mania, ci, inghitind scuipatul, intinse gatul si urma mai rar, indulcindu-si iar graiul:

- Tu ai gresit, draga tatii, tu singura trebuie sa-ti indrepti greseala... Asa!... Ori poate nu zic bine?... Ba zic, zic... Ei, s-apoi am socotit ca sa te duci tu la Glanetasu tau, ca tu ti l-ai ales, daca nu m-ai ascultat, si sa te intelegi cu feciorul... C-asa se cade, fata tatii!... Asa! Sa va invoiti cum o fi mai bine, ca eu n-am ce sa ma amestec... Asa, draga tatii...

- Apoi sa ma duc, tatuca, balbai Ana cu glas plans, cu ochii incremeniti de spaima.

- Apoi sa te duci, draga tatii, zise Baciu mohorandu-se iar. si Ana porni indata spre Glanetasu, cu sufletul greu, cu trupul zdrobit. Mintea-i era stoarsa ca un burete uscat. Nici o nadejde, dar nici neincredere. Mergea cum o purtau pasii, ca un caine izgonit. ii iutea mersul groaza privirii ciudate a batranului in care falfaia parca moartea ei.

Se pomeni in casa Glanetasului, fara sa-si dea seama daca a intalnit pe cineva in cale, daca afara e vreme buna ori e vreme rea. si in casa vazu pe Ion stand la masa, cu un briceag in mana si crestand o ceapa mare, rosie, iar pe masa vazu o paine de malai abia inceputa, o bucata zdravana de slanina groasa si niste sare pisata intr-un nod de panzatura. La vatra clipocea Glanetasu, cu luleaua atarnata in coltul gurii, cu mainile in poala, iar Zenobia strangea jaratic sub o cratita cu trei picioare.

Fata se aseza nepoftita pe lavita, caci genunchii ii tremurau ca piftia, si ramase cu ochii umezi atintiti asupra lui Ion care, linistit, ca si cand nici n-ar fi zarit-o, taia cu briceagul o muscatura de slanina, o potrivea pe o felie buna de malai, o vara in gura, tavalea prin sare ceapa crestata si apoi imbuca dintr-insa cu multa pofta. Ana tacea fara sa stie ce asteapta si se minuna de nepasarea lui neinteleasa, atunci cand in sufletul ei clocotesc durerile numai si numai pentru ca l-a iubit pe el mai adanc decat orice in lume.

in casa se instapanise o tacere framantata doar de molfaitul flacaului care, in urechile Anei, rasuna batjocoritor. Apoi deodata glasul Zenobiei, ascutit si mirat, parca o trezi dintr-o aiurare:

- Ai mai venit si pe la noi, Anuta? Ana nu stia ce sa raspunda si totusi isi auzi indata vocea ei insasi, plansa si fricoasa:

- Am venit, lele Zenobie... am venit pentru Ionica... Iar se inteleni tacerea in odaie. Pe urma Ion scrasni dintii, muscand vartos din ceapa. Fata ridica speriata ochii spre el, pe cand falcile lui rontaiau rar si pielea i se intindea si se incretea pe obraji.

Trecura astfel cateva clipe lungi. Flacaul se rosi inghitind in plin, apoi zise incet, fara sa se intoarca la ea:

- Da ce-i porunca, Ana? Ce vrei cu mine?
- M-a trimis tata pentru... Dar nu putu ispravi. Raceala intrebarii ii curma scurt glasul. Ochii i se umplura de lacrimi, se plecara si se oprira pe pantecele umflat care, de sughiturile plansului stapanit, se zvarcolea ca o imputare. Ion se uita la dansa si-i cantari burta cu o privire triumfatoare.

- Apoi daca te-a trimis pe tine, rau te-a trimis, zise el, avand un suras de mandrie pe buze si stergandu-si briceagul pe cioareci cu mare bagare de seama. Asa, Anuta! Asa sa-i spui! Ca eu cu tine n-am ce sa ma sfatuiesc, dar cu dumnealui om vorbi si ne-om chibzui, de s-o putea, ca doar oameni suntem... Dar fara tocmeala cum sa ne invoim? Cine dracu a mai vazut invoiala fara tocmeala? Ca nici noi nu suntem caini, nu, nu... Sai spui negresit lui badea Vasile, c-asa ti-am spus, ca sa stie...

Ana ar fi vrut sa mai vorbeasca, sa planga, sa-l roage, sa-i cada in genunchi si totusi se pomeni curand in ulita, mergand spre casa, obosita, sufland greu. Parca nici n-ar fi auzit ce i-a spus Ion, si nici povetele Zenobiei care se silise s-o invete cum sa ia cu binisorul pe tatal sau ca sa-l dea pe brazda cea dreapta... Simtea insa o caldura mai vie in pantece si din cand in cand cate-o usoara zvacnire ce-i umplea inima de bucurie mare si o facea sa uite toate suferintele.



De-abia in fata tatalui ei si intalnind ochii lui mici, cu sclipiri galbui, cu albul brazdat de cateva vinisoare aprinse, cu privirea patrunzatoare si stranie, o cuprinse iarasi spaima si bolborosi uluita vorbe fara sir. Vasile Baciu nu intelese nimic, dar simti tot si se napusti asupra ei racnind:

- Uite hotul si talharul!... Adica vrea sa-l rog eu, sa ma milogesc eu!

O calca in picioare si o umplu de sange, urland si jurandu-se ca mai bine ii pune capul pe taietor, mai bine sa-i arda casa si sa-l trasneasca decat sa se duca dansul la Glanetasu...

De-aci incolo nu trecea zi sa n-o bata, pana ostenea. Vecinii se obisnuira si cu racnetele lui si cu gemetele ei, incat nici nu mai sareau sa o scape, mai ales ca Baciu acuma o snopea in casa, cu usa zavorata, sa nu-l mai poata tulbura nimeni. Fata se jigari ca o scoaba de atatea batai, incat abia se mai tinea pe picioare. Numai pantecele ii crestea zi cu zi, bombandu-se neincetat, parca in ciuda lui Vasile.

Tocmai peste vreo trei saptamani Vasile Baciu se nimeri sa se intalneasca fata-n fata cu Ion, pe ulita, aproape de casa preotului. Amandoi avura o tresarire. Flacaul totusi vru sa treaca inainte, fara sa se opreasca.

- Cum, Ioane, treci asa parca nici nu m-ai cunoaste? ii zise Vasile Baciu, neputandu-se stapani, cu un ranjet acru. N-ai tu, baiete, nici un pic de rusine?

- Da de ce sa am? se opri Ion rece si sfidator.
- Apoi nu stii tu ca fata mea a ramas grea cu tine?
- Nu vreau sa stiu nimic!
- Nu vrei?
- Nu!
- Bine, bine - scrasni Vasile - numai sa nu-ti para rau, mai Ioane!

- Da de ce sa-mi para mie rau? facu flacaul mai indraznet. Mai bine ia seama sa nu-ti para rau dumitale!

- Adica nu vrei s-o iei? Ai?
- Nu vreau, bade Vasile! Cand am vrut eu, n-ai vrut dumneata... Amu nu mai vreau eu, uite-asa! sfarsi Ion, urmandu-si calea semet si cu nasul in vant.

Vasile Baciu murmura o sudalma cumplita, inclestand pumnii. Lumea incepu iar sa se clatine in jurul lui, intocmai ca atunci in ograda lui Toma Bulbuc, cand a simtit intaia oara ca i se naruie sufletul. intinse pasii sa ajunga acasa mai repede si, cum sosi, fara nici o vorba, se repezi la Ana, parca mai furios ca totdeauna. Fata se prabusi sub ploaia de lovituri, tipand desperata:

- Tata, nu ma omori!... Nu ma omori! Nu ma omori!...





Ion - Glasul pamantului - Inceputul
Ion - Glasul pamantului - Zvarcolirea
Ion - Glasul pamantului - Iubirea
Ion - Glasul pamantului - Iubirea (continuare)
Ion - Glasul pamantului - Noaptea
Ion - Glasul pamantului - Noaptea (continuare)
Ion - Glasul pamantului - Rusinea
Ion - Glasul pamantului - Rusinea (continuare)
Ion - Glasul pamantului - Nunta
Ion - Glasul pamantului - Nunta (continuare)
Ion - Glasul iubirii - Vasile
Ion - Glasul iubirii - Copilul
Ion - Glasul iubirii - Copilul (continuare)
Ion - Glasul iubirii - Sarutarea
Ion - Glasul iubirii - Sarutarea (continuare)
Ion - Glasul iubirii - Streangul
Ion - Glasul iubirii - Blestemul
Ion - Glasul iubirii - Blestemul (continuare)
Ion - Glasul iubirii - George
Ion - Glasul iubirii - Sfarsitul


Aceasta pagina a fost accesata de 1096 ori.
{literal} {/literal}