Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (05)

Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (05)

de Liviu Rebreanu


5.

Grigore Iuga se perpelea in pat fara somn. Rasfoise gazetele de seara si nu retinuse nimic. Gandurile ii rataceau tulburi, neostoite, rascolind amintiri, amaraciuni, planuri, sperante si izgonind mereu linistea sufletului. Stinsese becul de pe noptiera de cateva ori si tot de atatea ori il reaprinsese, ba sa refaca un calcul salvator, ba sa controleze un pret al zilei, ba sa observe un amanunt pe fotografia Nadinei, care, din perete, deasupra patului, il urmarea cu ochi galesi. Pravalita, trei sferturi goala, pe o blana de urs, cu bratul rezemat pe capul fiarei, sanii ei mici pareau incremeniti intr-un spasm voluptos, iar soldurile-i calde se alintau cu indemnuri, in vreme ce intreaga-i figura suradea, cu o candoare virginala si prefacuta. in rama grea, fotografia marita aproape natural era un cadou de ziua lui din partea ei. Atunci, cu trei ani in urma si numai un an dupa cununie, a mintit ca-l bucura cadoul ei, i-a multumit si a imbratisat-o, dar in sinesi a fost intristat si deceptionat. Avea pretentia, nemarturisita, sa-i apartie exclusiv lui macar goliciunea ei trupeasca. il indigna inchipuirea ca sotia lui, dragostea lui cea mare, s-a putut arata astfel unui barbat strain, fie el chiar fotograful.

Sosise in Bucuresti plin de incredere ca toate vor merge struna.

A incasa rata a doua si ultima din pretul graului vandut si livrat, a aranja cu Dumescu, la Banca Romana, polita care ajunge luni la scadenta erau treburi ce se puteau lichida in doua ore. Dupa ce va ispravi afacerile, proiectase sa mai stea vreo doua-trei zile, sa se intalneasca cu prietenii, sa le reaminteasca prin prezenta ca traieste. Pe urma, inapoi la Amara cu restul de bani, care va fi suficient pentru nevoile curente pana la valorificarea porumbului.

Era ordonat si meticulos. Cu atata se alesese din cei doi ani petrecuti in Germania. isi intocmise programul de acasa in toate amanuntele. Polita cerealistului o avea in buzunar cu scadenta pentru maine. O considera aur curat. Semnatura celei mai importante firme de export de cereale din Romania se bucura de respect in toata Europa.

in strada Bursei, primul punct din program, soarta a tras o dunga brutala peste combinatiile lui. seful firmei, un armean inalt, batran si rigid, l-a poftit in biroul sau particular, i-a oferit cafea si o havana de contrabanda si l-a rugat confidential si staruitor sa-i ingaduie o amanare de o luna, una singura, pentru plata ratei.

Grigore a incercat sa obiecteze ca e vorba de o polita, ca... Au urmat explicatiile si considerentele. Timpuri exceptionale. Preturile au scazut brusc pe pietele straine in ultimele saptamani, aproape o prabusire. A cazut in balanta concurenta ruseasca, neasteptata; recolta muscalilor, de unde se anuntase compromisa, a iesit deodata arhiabundenta. Rusia e totdeauna cu surprize. Nu l-ar fi durut capul de asta. El, negustor prevazator, a facut toate aranjamentele in timp util. L-au nenorocit insa caile ferate, care n-au putut executa transporturile cand a trebuit. Apoi vapoarele care au stat, unele mai stau si azi, la Braila, de pomana, fiindca n-au avut ce sa incarce. Pierderile se ridica la peste treizeci la suta din valoarea marfii. si, varf la toate, criza financiara, stupida, care sa abatut asa din senin, a zdruncinat tot creditul si paralizeaza orice posibilitate de miscare.

Grigore asculta si nu auzea. Precis era doar faptul ca nu va primi banii; restul erau vorbe. Ascultand isi zicea intruna ca, in ciuda tuturor explicatiilor, daca el ar refuza amanarea, armeanul totusi ar plati, caci n-ar putea lasa sa i se protesteze polita si astfel sa-si ruineze toata intreprinderea. Refuzul insa ar insemna ruptura cu firma cu care tatal sau lucreaza de douazeci de ani si care de multe ori, in momente grele, le-a facut destule inlesniri. Poate el sa-si ia raspunderea unui refuz? Sau, daca accepta amanarea, cum sa aranjeze datoria de la Banca Romana si cum sa se intoarca acasa cu mana goala? Nici n-a refuzat, nici n-a acceptat. Va raspunde maine, dupa reflexiune matura.

De la armean s-a dus la Dumescu, la banca, sa-i ceara sfat si ajutor. Era intr-o consfatuire grava si nu l-a putut vedea. I-a lasat un cuvant, poftindu-l la masa. stia ca Dumescu nu discuta lucruri serioase decat la birou. si-a inchipuit ca poate se va ivi totusi un prilej favorabil sa pregateasca macar terenul. De aceea l-a luat si pe Baloleanu. Acuma, tarziu, isi da seama ca toata combinatia, care i s-a parut foarte ingenioasa, a fost o nerozie. Daca ar fi fost intelept, vazand ca nu poate vorbi cu Dumescu la banca, ar fi asteptat linistit pana maine, ar fi mancat cu tanarul transilvanean si acuma ar dormi in loc sa se zvarcoleasca zadarnic.

Cand a intrat in odaie, dupa ce s-a despartit de Titu Herdelea, a intalnit indata privirea Nadinei din fotografie. S-a infuriat. si-a adus aminte ca din pricina ei (alta data ar fi zis: de dragul ei) a facut datoria la Banca Romana, putin inainte de surpriza ei cu cadoul. A crezut atunci ca refuzul ei de a sta la tara mai mult de douazeci si patru de ore ar fi numai din cauza ca i-e sila de "cocioaba fara gust si fara confort", cum spunea ea ca este conacul batranesc de la Amara. Ca sa o ademeneasca, s-a gandit sa cladeasca un castel demn de frumusetea ei. Batranul era mahnit ca vechiul conac, in care s-au nascut si au trait patru generatii de inaintasi, nu mai multumeste pe Grigore. Socotea planul lui drept inceputul destramarii. Constructia s-a inceput si s-a terminat cu bani imprumutati de la Banca Romana. Nadina a gasit foarte gentila atentia lui, a petrecut doua saptamani sa-si inaugureze castelul, apoi s-a intors, plictisita, la Bucuresti. Nimeni nu-i poate pretinde sa se inmormanteze de vie nici chiar intr-un cavou de lux. O fotografie, sora geamana cu cea de deasupra patului, numai cu rama ruralizata, potrivita locului, a ramas acolo ca sa-i tie de urat lui Grig. si datoria la Banca Romana, din care nu s-a putut amortiza nici jumatate in cei trei ani trecuti de atunci.

Pe Nadina a descoperit-o Miron Iuga pe cand Grigore era la Berlin. Tatal ei, Tudor Ionescu, cumparase mai demult de la Teofil, fratele lui Miron, cele doua mosii, Babaroaga si Lespezi, vecine cu Amara. Noul proprietar a venit, foarte prietenos, indata ce a iscalit actele, si a cerut lui Miron povete asupra mijloacelor de exploatare cat mai buna a pamanturilor. A fost un simplu pretext de cunostinta: nu-i trecuse lui niciodata prin minte sa-si bata capul cu muncirea mosiilor. isi gasise arendas si se intelesese asupra venitului inainte chiar de a fi incheiat cumpararea. Miron a aflat mai tarziu ca Ionescu ar fi un bogatas de origine obscura, stabilit de putin timp in Bucuresti, unde achizitionase cateva case de raport. Asta a fost cu vreo douazeci de ani in urma. Apoi, de niste Pasti, acum cativa ani, a primit iar vizita vecinului, de asta data insotit de fiul sau Gogu si de Nadina. intre cele doua odrasle era mare deosebire de varsta, feciorul putea sa aiba peste patruzeci de ani, fata cel mult douazeci. Tudor Ionescu i-a povestit c-a fost insurat de trei ori si ca Gogu e din prima casatorie, iar Nadina din a treia. Fiindca a schimbat arendasul, i-a adus si pe ei sa vaza proprietatile, mai ales ca ale lor vor fi, in curand, Babaroaga a Nadinei si Lespezi a lui Gogu. Deocamdata atata vrea sa le dea, cand se vor casatori, si cate o casa in Bucuresti. Ce mai are tot al lor va fi, parte dreapta, dar numai dupa moartea lui. "Mult n-au sa mai astepte, ca am batut saptezeci", a adaugat zambind fara regrete. Numai de nu s-ar savarsi inainte de a-i vedea asezati.

Mai frica i-e de Gogu, ca atata a amanat insuratoarea pana ce i-a cam trecut vremea. Despre Nadina n-are nici o grija; o fata ca ea nu poate ramane nemaritata, pentru ca n-ar lasa-o petitorii. Miron Iuga s-a uitat atunci mai bine la ea si a raspuns ca da, asa este...

Pana peste vreo trei luni, cand s-a intors Grigore din Germania, batranul Iuga s-a gandit deseori la Nadina, viitoarea stapana a mosiei Babaroaga. Cat l-a mahnit pe el faramitarea si instrainarea pamanturilor parintesti si cum le-ar mai fi luat dansul daca Teofil n-ar fi pretins bani gheata! Cu limba de moarte se gandea sa dea in grija lui Grigore sa reintregeasca domeniul lui Iuga, daca Dumnezeu nu-l va invrednici pe el insusi sa-si implineasca dorinta cea mai fierbinte.

Grigore avea atunci douazeci si patru de ani. Plecase in Germania sa se specializeze serios in agronomie, dupa ce isi luase licenta in drept la Bucuresti, nu ca sa practice, ci sa aiba un titlu.

A plecat pentru trei ani, maica-sa a murit dupa primul si batranul i-a cerut sa ramaie acasa, sa dea dracului stiinta ceea zadarnica.

De-abia s-a invoit sa-l mai lase inca un an.

S-a intors din strainatate cu capul plin de planuri indraznete si cu solutii sigure pentru toate greutatile. Batranul l-a ascultat de cateva ori fara sa se supere, cum se astepta Grigore. isi zicea ca generozitatile acestea sunt ale tineretii si ca baiatul se va cuminti cand se va izbi el insusi cu capul de pragul de sus. Ba in loc sa-i combata "teoriile", intr-o zi i-a spus ca s-ar bucura daca i-ar placea fata lui Tudor Ionescu. Grigore a inteles indata de ce s-ar bucura batranul si i-a raspuns ca, in alegerea tovarasei de viata, nu se poate lasa condus de anume utopii, caci trecutul nu se mai intoarce, oricat am vrea noi sa-l intoarcem.

- Tu sa vezi fata, utopiile le iau asupra mea, a zis Miron ironic.

Cand a vazut-o, Grigore a uitat tot si i-a ramas numai ea. Luna pana s-a facut cununia si apoi celelalte trei, cat au calatorit impreuna, singuri, in Grecia, Italia si Spania, a cunoscut fericirea cea mai mare. Atunci Nadina a fost intr-adevar nevasta lui, numai si numai a lui. Asa ar fi vrut el sa fie totdeauna; in sufletul si in gandurile ei sa nu existe nimeni si nimic afara de dansul. Suferea de o gelozie cu atat mai chinuitoare cu cat mai mult ii era rusine s-o marturiseasca.

A incercat s-o ademeneasca la tara nu ca sa indrageasca ea pamantul, ci ca sa-si fereasca iubita de tentatiile orasului. Patru ani iubirea lui a indurat toate durerile, pana ce si-a destramat sperantele. Daca a consimtit el ca Nadina lui sa plece singura in strainatate a doua oara!

si, in trei luni, de cand e dusa, a primit de la ea exact trei scrisori si in toate trei ii cerea numai bani...

Cu becul electric aprins pe noptiera, Grigore privea umbrele imobile ce impestritau odaia ca niste amintiri impietrite. Din cand in cand, cu coada ochiului, se uita la Nadina, care suradea in rama, incantata de ea insasi.

- Cate ceasuri sa fie?... Doua! murmura dansul amarat. La noua ma asteapta Dumescu si eu visez treaz la Nadina!... Doamne, Doamne, cat sunt de idiot!





Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (01)
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (02)
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (03)
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (04)
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (05)
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (06)
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (07)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (01)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (02)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (03)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (04)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (05)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (06)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (07)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (01)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (02)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (03)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (04)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (05)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (06)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (07)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (08)
Rascoala - Se misca tara - Luminile (01)
Rascoala - Se misca tara - Luminile (02)
Rascoala - Se misca tara - Luminile (03)
Rascoala - Se misca tara - Luminile (04)
Rascoala - Se misca tara - Luminile (05)
Rascoala - Se misca tara - Luminile (06)
Rascoala - Se misca tara - Friguri (01)
Rascoala - Se misca tara - Friguri (02)
Rascoala - Se misca tara - Friguri (03)
Rascoala - Se misca tara - Friguri (04)
Rascoala - Se misca tara - Friguri (05)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (01)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (02)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (03)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (04)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (05)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (06)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (07)


Aceasta pagina a fost accesata de 853 ori.
{literal} {/literal}