Rascoala - Se misca tara - Luminile (01)

Rascoala - Se misca tara - Luminile (01)

de Liviu Rebreanu


1.


Doua zile Titu Herdelea avu sa povesteasca ce-a patit si cum a petrecut la tara. L-a descusut intai doamna Alexandrescu, proprieta reasa lui, care, cand nu vorbea de Jenica sau de Mimi, murea sa afle toate despre toti si sa cleveteasca. O seara intreaga a trebuit sa refere familiei Gavrilas, iar fiul cizmarului Mendelson, acuma civil, a venit anume sa se intereseze de suferintele taranilor si sa-i explice, fierband de revolta, ca nelegiuirile sociale sunt atat de provocatoare, incat multimea exasperata va fi silita sa-si faca singura dreptate si atunci se va prabusi in foc si sange toata baraca.

Tanarul Herdelea se lauda si se inalta, fireste, dar cu masura.

Pana nu va vedea cu ce se va alege din mondenismele astea, nu indraznea sa-si ia vant. indeosebi despre Nadina vorbea cu mare entuziasm. I se parea fiinta cea mai fermecatoare si lasa sa se inteleaga ca-l simpatizeaza, desi ea nu prea l-a luat in seama si chiar in automobil abia i-a adresat cateva cuvinte, intretinandu-se mereu si in frantuzeste numai cu Raul Brumaru.

in sfarsit, duminica inainte de amiazi se infiinta in strada Argintari, la Gogu Ionescu. Promisese el, ce-i drept, ca in douazeci si patru de ore ii va aranja situatia, dar nu strica sa-i mai aduca aminte cu prilejul unei vizite obligatorii de politete.

- Gata! striga triumfator deputatul. Maine sa te prezinti la Drapelul si sa-ti incepi serviciul. intrebi de domnul Deliceanu, sa nu-i uiti numele, el e directorul gazetei, si-i spui ca vii din partea mea. Leafa nu e prea stralucita, dar mai tarziu vom cauta s-o dregem.

Titu Herdelea inlemni de mirare si de bucurie. De-abia putu articula cateva cuvinte de multumire si admiratie. Lui Gogu ii placea sa fie admirat. Cand aparu si Eugenia, pe care n-o pusese in curent tocmai ca sa-i ofere o surpriza, le istorisi cu mare lux de amanunte toate fazele luptei... si-a zis: ce sa se caciuleasca el, cogeamite deputat serios, pe la Adevarul si Universul, sa riste vreun refuz, cand are jurnalul partidului. Deliceanu i-e coleg de Camera si prieten. Hai la Deliceanu! El, dragut si fin, accepta fara nici o dificultate, dar il trimite sa se inteleaga cu administratorul. Hai si la el! Acolo, raceala si vaicareala. Administratorul, un ovrei gras si cu ochelari de aur, il ia cu teorii si cu cifre, ca ziarul are cheltuieli formidabile si nu se vinde deloc, desi e scris superb, fiindca cititorii de azi nu mai sunt capabili sa guste verva stilistica si spiritul polemic, ci umbla numai dupa crime si scandaluri, ca...

- Dupa vreo ora de discutie mi-am pierdut si eu calmul! facu Gogu cu mandrie. M-am sculat, mi-am infipt mainile in buzunar si am declarat ritos: "Nu vreau sa stiu nimic! Doresc sa fiu satisfacut, altfel!..." Atata a fost suficient. L-am dat gata. Zice: "Bine, coane Gogule, daca ma iei asa nu pot sa te refuz!" Nu putea spune admiratorilor sai ca atunci cand si-a infipt mana in buzunar a scos portotelul si a achitat anticipat pe sase luni leafa protejatului sau, suma fiind contabilizata in registre ca donatie din partea domnului deputat Gogu Ionescu.

Eugenia il imbratisa si-l felicita gratios, satisfacandu-i astfel pe deplin amorul propriu. Pe urma amandoi facura urari tanarului si-l poftira la masa intr-o zi, dupa ce va fi luat contact cu jurnalul.

- Vezi, mai pune si despre mine cate-o notita din cand in cand!

ii sopti Gogu conducandu-l, intre gluma si serios. Titu Herdelea era nerabdator mai intai sa cunoasca Drapelul. Nu-l vazuse niciodata si nici macar nu auzise despre un asemenea ziar. Colinda zece chioscuri pana sa descopere un exemplar. il desfacu indata, il examina cu atentie. il gasi idiot, gol si fad ca un discurs parlamentar. Avu o clipa de deceptie. Altceva ravnise dansul. Ce are-a face acum? Pentru inceput...

Acasa se aseza sa citeasca Drapelul de la titlu pana la girantul responsabil, ca sa se familiarizeze cu atmosfera. Pe cand se lupta cu un studiu kilometric, semnat de un senator, ii batu in usa Jean:

- Vino, monser, nitel, sa te cunoasca si sora-mea, ca ti-a facut Lenuta o reclama, de parc-ai fi moastele de la Mitropolie!

Doamna Alexandrescu, dorind sa fie agreabila familiei lui Jenica, se straduia sa gaseasca petitori Tantei, mai ales ca batranii erau foarte preocupati de soarta fetei, care n-avea alta zestre decat frumusetea de la Dumnezeu. Ochise deocamdata pe Titu si-l lauda ca plateste corect chiria, ca nu e haimana, ca umbla numai intre boieri si, fiind ziarist, maine-poimaine il vezi deputat, cum a ajuns si Costel Petrescu, care a fost coleg cu barbatul ei la scoala militara.

- Uite ce ingeras s-a abatut pe la noi, domnule Titu! suspina doamna Alexandrescu, topindu-se de duiosie.

Tanta rosi. Era inaltuta, delicata si avea niste ochisori verzi cu luciri umede invaluitoare. Tanarul se zapaci putin. Doamna Alexandrescu observa multumita, si, dupa cateva minute, interveni diplomatic:

- Ei, acum noi plecam, ca suntem, vezi, si imbracati. Am vrut numai sa o vezi si s-o admiri. Dar lasa, nu fi mahnit! Uite, iti promit ca te luam intr-o dupa-amiaza in familia lor si acolo poti pe urma sa-i faci si curte, daca-ti place!

Titu Herdelea relua studiul senatorului. Dintre randurile plicticoase licareau neincetat ochii verzi ai Tantei si surasul buzelor ei, ca o ispita neasteptata si cu atat mai atragatoare.

A doua zi se duse la Drapelul. Un baiat il introduse la secretarul de redactie. intr-o camera vasta, singur, la un birou voluminos, un domn neras, ursuz, cu ochelarii dupa urechi, manevra intr-un morman de jurnale cu niste foarfeci uriase. Arunca o privire spre vizitator si isi continua operatia. Cand ispravi, matura jos resturile de gazete, ca sa-si libereze masa. Afland ca Herdelea cauta pe Deliceanu, zise plictisit:

- Directorul nu da pe la redactie decat intamplator, asa ca greu ai sa-l nimeresti. Daca insa ai ceva pentru ziar poti vorbi cu primul-redactor care trebuie sa pice sau poti sa-mi spui si mie!

Titu ii spuse. Secretarul stramba din nas:

- Mhm... Ne inmultim mereu. Avem mai multi redactori decat cititori si totusi, daca n-ar fi foarfecele, n-am putea iesi. La leafa e imbulzeala, la scris codeala. Dar asta-i treaba directiei. Eu mi-am declinat de mult orice raspundere...

Ca sa se convinga, arunca doua cuvinte pe un petic de hartie si trimise baiatul la administratie. Raspunsul sosi prompt si secretarul continua:

- in regula! Esti angajat! Foarte bine! Poate ca dumneata ai si mancarimea scrisului? Ce? incetul cu incetul se mai descreti. Avea suflet bun. Se credea cel mai iscusit secretar de redactie din Romania si, deoarece lumea nu-l aprecia ca atare, se simtea nedreptatit. ii era scarba ca trebuie sa munceasca mai rau ca un hamal la un ziar obscur, in vreme ce altii, nedemni sa-i stea alaturi, se imbuiba si se lanseaza prin redactiile jurnalelor de mare tiraj.

Pentru ca tanarul Herdelea era de "dincolo", secretarul il insarcina sa culeaga din presa germana si ungureasca stirile despre Romania si romanii subjugati. ii oferi imediat un teanc impresionant de ziare virgine. Nimeni din redactie nu cunostea alta limba straina decat franceza, incat n-avea cine sa le citeasca. Poate sa le ia acasa, sa le rasfoiasca pe indelete. Sa nu mazgaleasca mult.

Note concise, vibrante, asta trebuie unui jurnal viu. Din nenorocire, Drapelul... Fireste, ar fi perfect daca ar putea sa-i scrie si cate un articol de fond, macar unul pe saptamana. Ia sa incerce. L-au sastisit politicienii tampiti cu colaborarile constipante. Dar sa nu uite ca Drapelul e oficiosul guvernului si deci sa fie prudent, mai ales ca partidul, pe langa seful in functiune, are o droaie de pretendenti la sefie care fac opozitie clandestina si abia asteapta vreo gafa ca s-o exploateze impotriva conducerii oficiale.

- Asa, puiule! sfarsi secretarul amical. Poti sa lucrezi si acasa pana te vei obisnui cu meseria. Dimineata insa te rog sa fii aci totdeauna, ca poate am nevoie de tine!

Se numea D. Rosu.

Titu Herdelea se intoarse acasa, se inchise in odaia lui si incepu sa lucreze cu pasiune. isi zicea ca de acuma i s-au deschis toate drumurile. Numai vrednic sa fie si sa nu se descurajeze. Doamna Alexandrescu plecase cu Jean la parintii lui, la o partida de carti cu prelungire. Era liniste desavarsita; rareori patrundea pana la dansul cate un tipat sau vreo sudalma din curtea cu multi chiriasi.

Spre seara, tocmai cand terminase de scris, auzi pasi in antreu.

isi inchipui ca trebuie sa fie eleva lui, Marioara. Se bucura. Dupa atatea ore de munca, era binevenita o fiinta feminina, chiar si Marioara. Se repezi la usa, sa o primeasca.

- Maicuta nu e acasa? intreba foarte natural Mimi.

Tanarul raspunse surprins:

- Nu este, dar... poftim inauntru, doamna!... Imediat am sa...

Doamna mica si blonda avu o fluturare de suras pe buze zicand:

- Ei, hai, fiindca tot am venit, sa vedem cuibul poetului.

Titu se aprinse, ii saruta mana de mai multe ori si o ruga sa stea cateva clipe, sa se sature macar privind-o, ca de cand a vazut-o deunazi, n-o mai poate uita... Mimi il intrerupse, parca nici nu l-ar fi ascultat sau pentru ca stia dinainte ce are sa-i spuie:

- in camera asta stateam si eu inainte de a ma marita, in vacante, cand ma intorceam de la pension. Pe atunci maicuta nu inchiria... Cate visuri frumoase am visat in patuceanul asta!

incurajat, tanarul staruia sa-i scoata mantoul, murmurand intruna:

- Doamna Mimi, te rog... Nu musc, zau! Nu musc!

Mimi izbucni in ras:

- Te cred, fiindca nici nu ti-as permite... sa-mi faci semne!

Pe urma, ca sa-l potoleasca, adauga sentimental:

- Mi-esti simpatic, dar...

Titu isi pierdu cumpatul, o lua lacom in brate si-i inchise gura cu o sarutare insetata, cautand s-o apropie de pat. Ea primi imbratisarea cu o gangureala multumita, apoi se desfacu usor, soptind:

- De ce nu esti cuminte? Vrei sa-mi para rau c-am intrat?...

Nu se poate acuma, crede-ma! Alta data! Ai rabdare!

isi indrepta palarioara peste buclele aurii. Era cu spatele in usa. Spre a evita un nou asalt, puse mana pe clanta:

- Dragut si cuminte, inteles?... Fug. Trecusem numai ca sa stie maicuta c-am fost aici... Pe curand, grabitule!

In urma ei ramase un suras promitator.





Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (01)
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (02)
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (03)
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (04)
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (05)
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (06)
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (07)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (01)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (02)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (03)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (04)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (05)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (06)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (07)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (01)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (02)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (03)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (04)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (05)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (06)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (07)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (08)
Rascoala - Se misca tara - Luminile (01)
Rascoala - Se misca tara - Luminile (02)
Rascoala - Se misca tara - Luminile (03)
Rascoala - Se misca tara - Luminile (04)
Rascoala - Se misca tara - Luminile (05)
Rascoala - Se misca tara - Luminile (06)
Rascoala - Se misca tara - Friguri (01)
Rascoala - Se misca tara - Friguri (02)
Rascoala - Se misca tara - Friguri (03)
Rascoala - Se misca tara - Friguri (04)
Rascoala - Se misca tara - Friguri (05)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (01)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (02)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (03)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (04)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (05)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (06)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (07)


Aceasta pagina a fost accesata de 901 ori.
{literal} {/literal}