Rascoala - Se misca tara - Luminile (06)

Rascoala - Se misca tara - Luminile (06)

de Liviu Rebreanu


6.


- Ce-ar fi, Grig, sa facem Craciunul la tara? zise Nadina cu mare voiosie intr-o zi cand se apropiau sarbatorile.

Grigore Iuga raspunse numai cu o privire plina de recunostinta.

Propunerea o considera o atentie delicata pentru dansul. Nimic nu l-ar fi putut bucura mai mult decat dovada aceasta de apropiere sufleteasca. Iubirea lor ajunge astfel sa se cimenteze prin intelegerea reciproca. Pasiunea trupeasca devine in sfarsit durabila, fiindca se alimenteaza din esenta inepuizabila a sufletelor. Daca ar fi adoptat de la inceput fata de ea atitudinea de azi, cate amaraciuni si-ar fi crutat unul altuia! Fericirea n-o poti gusta decat cand te-a purificat nefericirea.

Detaliile le stabilira usor. Grigore se multumea sa inregistreze dorintele ei, ca sa-i fie toate implinite cu sfintenie. Primul punct era ca vor petrece Craciunul la Amara, dar revelionul il vor face negresit in capitala. Acceptat. Al doilea ca trebuie sa fie un Craciun vesel, cu lume multa si lautari buni. Acceptat, fireste. Vor fi prezenti toti vecinii lor mai subtiri de la tara. Despre asta va ingriji batranul, care are sa fie placut surprins de hotararea lor. ii va scrie sa pofteasca si pe prefectul judetului, de la Pitesti, ca sa fie reprezentat si guvernul la veselia lor. Nadina surase; i se parea comic cu prefectul... Grigore intreba:

- De la Bucuresti luam pe cineva sau mai bine nu?...

- A, s-ar putea? se mira Nadina. Apoi daca ar fi numai mosieri si arendasi, inclusiv prefectul, ne-am urca pe pereti de plictiseala!

Trebuie sa conteze neaparat pe Gogu si Eugenia, care au invitata la tara si familia unui frate al ei, profesor, sau asa ceva, la Giurgiu.

Evident, au sa vie impreuna cu musafirii lor. Pe urma cativa baieti mai spirituali, sa aiba cu cine sta de vorba. Macar doi-trei. Cand rosti numele lui Raul Brumaru, observa, sau i se paru, o usoara crispare pe figura lui Grigore, incat adauga repede: Daca nu-ti convine, renunt, Grigule!... M-am gandit insa la Raul pentru ca e totdeauna vesel si...

- O, de ce? Foarte bine!... Bietul Raul! zise barbatul cu o compatimire dispretuitoare.

- Uite, poate sa vie si tanarul cela, cum il cheama, din Ardeal? continua Nadina. il vom pune sa ne cante colinde ardelenesti...

Craciunul cadea intr-o joi. Nadina hotari sa plece cu totii marti dupa-amiaza la Amara, sa doarma acolo in tihna, ca sa fie odihniti pentru seara din ajun. in Gara de Nord ii astepta numai Raul; ceilalti cavaleri mondeni se scuzasera in ultimul moment. De-abia dincolo de Chitila aparu si Titu Herdelea, radios si aferat. Minti ca a sosit chiar cand a plecat trenul si s-a instalat in alt compartiment.

De fapt venise cu o jumatate de ora inainte si si-a asigurat un loc bun in clasa a treia, deoarece calatorea pe buzunarul lui si de ce sa-si risipeasca gologanii.

Numai Grigore ii asculta scuzele si explicatiile. Nadina ii surase indiferenta, ramanand atenta la Brumaru, care ii relata o povestire picanta dupa Vie Parisienne1 fara a se intrerupe decat o secunda 1 Viata pariziana (fr.) pentru a intinde lui Titu mana stanga si a-i zice: "Ce mai faci, monser?" Tanarul Herdelea mai facu putina politica cu Grigore, afla ca Gogu Ionescu e la Lespezi de trei zile si se bucura ca se va intalni cu Alexandru Pintea, pe care-l cunoscuse de asemenea la Sangeorz. Pe urma gasi un pretext sa se retraga in compartimentul sau, fiindu-i frica sa nu dea conductorul peste el si sa-l faca de ras, ca sta la clasa intaia cu bilet de a treia.

Zapada ce o lasasera in Bucuresti era o jucarie fata de ce gasira la Amara. La sosire, in Costesti, ii asteptau sanii. Nadina tresalta de bucurie. Cum ajunsera acasa, porunci pentru a doua zi o plimbare cu sania prin imprejurimi.

Grigore se scula mai devreme, sa ingrijeasca de plimbarea proiectata. Avu insa o surpriza neplacuta. Aseara, Ichim, batranul vizitiu de nadejde, dupa ce a deshamat iepele de la sania cea buna si le-a adapat, cand le-a bagat in grajd sa le lege la ieslea lor, nu se stie cum si ce, dar s-a pomenit cu iapa roaiba, sperioasa, ca incepe sa sara in doua picioare, s-apoi sa zvarle din copite pana tot l-a zdrobit pe bietul om de l-au scos pe cerga afara. Asa ca nu-i chip sa mai iasa dansul cu sania, iar ceilalti vizitii nici unul nu sar incumeta sa maie iepele prea buiestre. Grigore era plictisit si pentru Ichim, dar mai cu seama din pricina Nadinei care, fiind amatoare de iuteala, nu ar fi multumita sa o plimbe cu caii de purtare. Atunci logofatul Bumbu isi dadu parerea ca ar putea chema pe Petrica al Smarandei, c-a fost doar caprar la artilerie si a strunit tot felul de cai, incat are sa se joace cu iepele. il chemara degraba.

Totusi, abia spre amiaza pornira. Nadina lua langa ea pe Titu, pe Raul il trecu in sania a doua cu Grigore, care o saruta in gand pentru acest gest. Dupa indicatiile lui Grigore, sania Nadinei o lua inainte avand sa faca circuitul Ruginoasa, Barlogu, Babaroaga, Gliganu, Lespezi si acasa. infasurati in bunzi imense, cat niste pelerine medievale, acoperiti cu pleduri groase si imblanite, sfidau 12 L. Rebreanu. Rascoala. Vol. I gerul aspru ce dainuia de peste o saptamana. Cum iesira din Amara, campia alba se desfasura in fata lor ca o nesfarsita mantie de hermina, scanteind in lumina soarelui muscator. soseaua taia o dara lucioasa, rectilina, pe care sania aluneca vertiginos. Petre, in picioare, putin plecat inainte, indemna iepele arar, cu un plescait de limba, energic. in sumanu-i cenusiu, cu caciula neagra de miel pe o ureche, parea mai inalt si mai voinic de cum era.

Nadina nu mai tacea din gura, atata era de entuziasmata. Aci spunea ceva lui Titu, aci scotea un strigat nearticulat, aci lalaia un inceput de galop cantabil si din cand in cand striga catre vizitiu cu o incurajare atatatoare:

- Hai, baiete, hai, nu sovai!

- Nu sovaiesc, conita, n-aveti grija! mormaia Petre fara a se intoarce, cu glas in care tremura un ras putin batjocoritor.

Goana vijelioasa tinea de un ceas. Trecura prin Ruginoasa, prin Barlogu, prin Babaroaga, prin Gliganu. Pe cand alergau acum spre Lespezi, vazura de departe un card de ciori, poate cateva sute, de-a curmezisul soselei, o improscatura de cerneala pe o colosala coala de hartie. Flamande si obraznice, ciorile numai cand sania era sa dea peste ele zbucnira brusc de pe pamant cu zgomotos falfait de aripi si croncaneli. Iapa inaintasa, intr-un acces de spaima, facu o saritura in dreapta sa se fereasca parca de primejdie.

in aceeasi clipa Petre o croi cu biciul peste burta. Durerea o sperie mai tare, incat zvacni drept inainte, pe soseaua neteda, intr-un galop furios, starnind si frica tovarasei sale de oiste.

- Ce faci? Ce faci? tipa deodata Nadina. Ne omoara!... Ajutor!

Se agata ingrozita de gatul lui Titu, in vreme ce caii, sforaind si ciulind urechile, goneau nebuneste, izbind deseori cu picioarele dinapoi in frontalul bombat al saniei. Atunci rasuna glasul lui Petre, increzator:

- Nu va speriati si nu va fie frica, conita, daca sunteti cu mine!

Glasul acesta aspru si ciudat ii imprastie deodata orice teama.

Auzi acuma si pe Titu, care nu-si pierduse cumpatul, zicand:

- Doamna, doamna, nu e nimic, fiti linistita!

incerca sa zambeasca, parca i-ar fi fost rusine de spaima trecuta. Petre, cu spinarea indoita usor inapoi, teapan ca o stanca, strangea haturile, repetand lin si totusi poruncitor:

- Hohoho!... Hohoho!...

Privindu-l, Nadina parca vedea cum i se inclesteaza muschii bratelor ca niste cangi de otel si cum ii cresc mereu puterile, cu cat isi infige picioarele mai darz in pamant. isi recapata calmul complet. Ajunse iarasi vesela in Amara si, coborand din sanie, rase de toata intamplarea, ciripind galagios:

- Am tras o spaima neroada... Bine c-am avut un vizitiu energic!

Petre isi intoarse spre ea fata imbujorata de bataia gerului, cu mustacioara aburita si piscata de sloiuri, cu ochii mici, sfredelitori, in care se jucau licariri vii de bucurie. Spuse:

- Apoi iepele-s buiece, conita, ca-s iepe boieresti, toata vremea numai odihnesc si mananca bine si nu muncesc. Cum sa nu le arda de nebunii? si scuipa triumfator intre crupele pline ale iepelor extenuate.

- Bravo, Petre, bravo! striga Titu Herdelea, care in sfarsit izbutise a se descotosmani dintre blanuri si, sarind jos, il batu protector pe umar.

Nadina povesti la dejun intamplarea, completand-o cu mici inflorituri pe care Titu, galant, le confirma. infloriturile se inmultira si intamplarea deveni o aventura, iar Nadina insasi o eroina cand repeta povestirea de mai multe ori invitatilor ce incepura sa soseasca mai spre seara. Cu cat observa mai mare ingrijorare la interlocutori, cu atat era mai mandra, radea si declara nepasatoare ca ii plac grozav emotiile violente si ii pare bine c-a vazut si moartea cu ochii.

- Era sa ma pierzi, Grig drag... M-ai fi regretat? zise sentimental, intr-un moment, sotului ei, care raspunse mangaind-o ca pe un copil nepriceput:

- Asta inseamna ca trebuie sa fii prudenta cu placerile, oricat te-ar tenta!

- O placere prudenta nu mai e placere! riposta Nadina rasfatata.

Miron Iuga isi primi oaspetii cu o bonomie ce-i sedea bine. Nu poftise dintre vecini pe Platamonu, desi Grigore crezuse ca ar fi fost delicat, de vreme ce e arendasul Nadinei si al lui Gogu, si nici pe Cosma Buruiana, caruia inca nu-i iertase minciuna cu furtul, oricat arendasul, ca sa-l imbuneze, rasplatise pe taranii anchetati si batuti de pomana cu cate un sac de porumb.

Pe la sapte seara, sosira, ultimii, prefectul Andrei Boerescu si generalul Dadarlat, amandoi cu nevestele, venind direct de la Pitesti si urmand sa plece pe urma de aici fiecare la mosia lui, unul la Rociu, celalalt la Humele, unde aveau sa petreaca sarbatorile. Prefectul era un batranel maruntel si rotofei cam de varsta lui Miron, plin de viata si de vioiciune. Studiase odinioara medicina si chiar avea tablita cu titlul pe zidul casei la Pitesti, dar n-a practicat niciodata, simtind o repulsie fizica fata de boli si suferinte. Nevasta-sa ii semana, parca i-ar fi fost sora, si la infatisare, si la temperament. Generalul Dadarlat in schimb, cu toate ca avea o inima ca untul proaspat, parea fioros ca un haiduc mai ales din pricina mustatilor mari, negre, vopsite, cu varfurile rasucite darz, care contrastau cu parul de pe cap, rar si cam carunt. Doamna general, voinica si inalta ca si barbatul ei, era mai tanara mult ca dansul si inca cocheta.

Marele hol ajunsese aproape neincapator. Prefectul, neuitandu-si calitatea, isi lua pentru inceput un aer de gravitate pe care insa il lepada repede, ca sa nu-si strice pofta de mancare. Cand afla ca Titu Herdelea e ziarist din Bucuresti si inca de la gazeta guvernului, il trase intr-un colt si-l chestiona amanuntit asupra situatiei politice, demonstrandu-i ca in judetul lui lucrurile merg struna si ca el e popular si iubit.

in centrul interesului general continua sa ramaie aventura Nadinei, constituind, de altfel, si un subiect la care putea participa toata lumea cu deplina competenta. insusi Ionita Rotompan, o fire mai inchisa, si chiar ursuz, traind singuratic la mosia-i Goia de cand si-a maritat fata, ii puse cateva intrebari si dadu din cap ocrotitor. Colonelul pensionar stefanescu, arendasul mosiei Vladuta, isi adusese toate trei fetele, deopotriva de dragalase, in speranta ca Nadina, cu relatiile ei in lumea buna, va fi adus de la Bucuresti si tineri seriosi. Nadina le-a imbratisat intr-adevar foarte amabil si a poruncit lui Raul sa le faca curte, insarcinare de care el se achita constiincios si cu cate-o privire tainica desperata dupa Nadina. Capitanul Lache Gradinaru, crezandu-se irezistibil pentru ca numai cu sabioara lui a cucerit proprietatea Cantacuzu, de peste trei mii de pogoane, ca supliment la o nevasta uratica si prostuta, batea zelos din pinteni pe langa Nadina si-si sublinia straduintele cu cate un suspin insotit de intoarcerea ochilor pe dos. Ca sa scape de el, Nadina fu obligata sa se retraga putin deoparte cu Titu Herdelea.

- E idiot rau capitanul asta! zise ea plictisita.

Titu se socotea intrucatva tovaras si complice. Aflandu-se acuma intre patru ochi cu ea, i se paru si mai frumoasa, decoltata adanc si cu bratele goale cum era, si cu o stralucire stranie pe figura-i enigmatica. ii sopti cu entuziasm retinut:

- M-am ales si eu cu ceva din patania de azi, ca v-ati incolacit bratele pe gatul meu cu atata ardoare de parca...

- Vezi, nici nu mi-am dat seama, zambi Nadina. iti inchipui, insa, ca n-a fost cu intentie...

- Din nenorocire! facu tanarul Herdelea.

in clipa cand sa se aseze la masa, afara, sub ferestre, rasuna o colinda. Toata lumea o asculta cu placere. Mai urmara doua. Era corul de fete si flacai injghebat de invatatorul Dragos inadins, pentru a face o surpriza batranului Iuga, care fu intr-adevar multumit. Porunci sa-i ospateze bine pe toti, iar pe Dragos il felicita si-l opri la masa.

Fireste, cina se prelungi pana spre miezul noptii, stropita cu vinuri variate, animata de muzica vestitului Fanica de la Pitesti si de inevitabilul toast al prefectului, pe care batranul colonel pensionar stefanescu se simti dator sa-l completeze cu complimente galante la adresa Nadinei si a celorlalte cucoane prezente...

Pe urma Nadina ceru sa danseze si dansul se generaliza fara sa se ridice masa. Peretele de sticla dinspre hol se dadu in laturi, lautarii trecura la mijloc si astfel fura impacati si cei ramasi in jurul mesei, si dansatorii care se puteau framanta in largul lor dincolo.

Nadina reusi sa induplece pana si pe Miron Iuga sa faca un vals batranesc cu ea. Totusi aici rolul principal revenea lui Raul care, pentru a fi pe placul Nadinei, dansa pe rand cu toate cucoanele.

Singura sotia prefectului il refuza, scuzandu-se amabil ca nu mai e in varsta cand unei femei ii sade bine sa-si arate gratiile.

Gogu Ionescu, in ciuda celor aproape cincizeci de ani, facea o concurenta redutabila lui Raul; adevarat ca el juca mai mult cu Eugenia si de dragul ei. Nici Titu Herdelea nu vroia sa ramaie mai prejos, indeosebi pentru placerea de-a dansa cu Nadina, careia ii si spuse languros in timpul unui boston:

- Soarta ma razbuna pentru azi-dimineata... si-i stranse mijlocul.

Nadina ii zise cu indiferenta:

- Ia seama, ca pornesti pe urmele capitanului!

Tanarul se pleosti, parca ar fi primit un dus rece. ii era rusine ca a fost fara tact si se retrase la masa, asezandu-se modest langa invatatorul Dragos. De acolo urmari un rastimp pe Nadina, care acuma dansa cu Brumaru.

- Cel putin sper ca observi cat ma sacrific? intreba Raul ajungand cu ea intr-un colt mai departat.

Nadina se lipi de el, fara sa-l priveasca, in loc de raspuns.

- Sunt exasperat... Nu mai pot!... De ce ma chinuiesti asa? continua Raul, strangand-o si alunecandu-si bratul pe spatele ei.

- Ai rabdare! murmura Nadina. Nu ma strange asa, ca ne observa lumea...

- Mi-ai promis solemn, Nada, nu-i asa? insista el. Te astept, Nada, auzi?... Vii?... Vii? Te rog... Nada...

- Da, da... Sss... Taci! sopti ea, inclestandu-si nervos mana stanga pe bratul lui, fiindca in aceeasi clipa auzi aproape glasul capitanului intovarasit de vijelioase batai din pinteni:

- Conita, mai fie-va mila si de noi astia care...

Nadina parasi pe Brumaru si trecu in bratele capitanului, ciripind:

- Domnul are dreptate... Tu asteapta, Raul! Sa te multumesti cu sfarsitul!...

Capitanul Gradinaru, incantat, se departa cu ea intr-un elan furtunos si triumfal.

Titu Herdelea vazu pe Brumaru ramas in mijlocul holului, cu ochii dupa perechea ce disparea. Zambi in sine satisfacut ca si Raul o fi patit ca dansul sau ceva similar si-si zise cu admiratie: "Minunata femeie!" Langa el, la masa, discutia era in toi. Prefectul Boerescu adusese vorba despre guvern, laudandu-l negresit si astfel starnind criticile din ce in ce mai vii ale colonelului pensionar stefanescu, care nu se sfia sa declare ca "mergem spre dezastru sigur daca se tolereaza anarhia". El nu face politica si nu-i pasa ce partid e la putere, dar pretinde ca guvernul sa fie energic, sa stie ce vrea si sa pastreze ordinea si disciplina, altfel ne prapadim.

- Lasa, colonele, ca anarhia numai dumneata o vezi, pentru ca esti in opozitie, zise prefectul cu superioritate. Degeaba spui ca nu faci politica. N-ai votat cu dumnealor acum doi ani?...

Carevasazica?...

- Domnule prefect, eu votez cu cine-mi spune constiinta mea de cetatean cinstit! striga colonelul aprins. Nu sunt inscris in nici un partid, nici la ei, nici la dumneavoastra, tocmai ca sa-mi pastrez libertatea judecatii!

- Nu te supara, colonele, degeaba! relua Boerescu blajin. Eu nu te acuz ca ai votat cum ai vrut, dar nu pot admite sa fim denigrati pe nedrept. Atat!

Apoi, fara a mai astepta sa-si vie in fire pensionarul, se adresa deodata, parca printr-o inspiratie fericita, invatatorului Dragos, care tacuse pana atunci:

- Asculta, domnule... asta... cum te cheama, ca ti-am uitat numele... domnule invatator!

- Dragos! completa invatatorul.

- Da, Dragos... Spune dumneata, ca traiesti in mijlocul taranilor si esti iesit din popor, dar spune deschis, fara nici o sfiala: este liniste si ordine pe aici ori e cum zice dumnealui? Poftim! Te rog!

Dupa o usoara ezitare, invatatorul raspunse uitandu-se drept in ochii prefectului:

- Este pace si liniste, dar e si multa saracie!

Boerescu se incrunta putin:

- Saracie, da, fireste... Saracia insa nu intra in atributiile guvernului. Asta depinde de imprejurari si de oameni. Guvernul trebuie sa tina cumpana dreapta si atat!

Dragos, ca o justificare, continua mai viu:

- Desigur, dar vedeti dumneavoastra, suntem de-abia la Craciun si marea majoritate a oamenilor nu mai au porumb... E ingrozitor! Ganditi-va ce vor face nenorocitii pana in toamna viitoare? Sunt siliti sa cerseasca pur si simplu. Ce-a fost azi aici, la domnul Iuga, o jale... Zeci de femei si de barbati sa se milogeasca pentru porumb, numai pentru porumb, si sa se indatoreze peste puterile lor. si ce-a fost aici e pretutindeni, daca nu si mai rau...

Colonelul stefanescu isi redobandi increderea si-l intrerupse, adresandu-se prefectului:

- Vasazica intocmai ce afirmam eu, iubite domnule prefect!

Exact! Oamenii nu se ajung, si murmura, si se agita, si ameninta.

Asta nu e anarhie, pentru Dumnezeu, domnilor?... si inca am avut un an mai bunisor, de s-au facut de toate, potrivit. inchipuiti-va, insa, dumneavoastra ce s-ar intampla dac-ar da Dumnezeu o seceta sau alta pacoste! Ei, ce sa va mai spun, cred ca taranii s-ar napusti, fara multa vorba, la hambarele boierilor, daca nu si mai rau!

Boerescu era incurcat mai ales din pricina lui Titu Herdelea, care s-ar putea sa bata toba pe la Bucuresti ce-a auzit in judetul lui si sa-i scoata faima ca e prefect slab. Se gandea la o replica zdrobitoare, nu-i venea nimic in minte si se enerva. intre timp, Miron Iuga observa linistit:

- Toate astea sunt efectele demagogiei desantate ce se face la orase. De acolo porneste raul si se propaga nemultumirea taranilor si spiritul de dezordine. Cand oamenii pretinsi seriosi proclama ca taranii nu pot trai fiindca n-au pamant, cum sa nu ceara taranul pamant si cum sa mai respecte invoielile? Aici e buba.

- Coane Miroane, vorbisi din inima mea! striga colonelul, taranul sade la carciuma, isi bea acolo toata munca si pe urma se vaita ca nu se ajunge...

invatatorul nu se putu opri sa nu zica:

- Adevarat, sunt multi betivi, dar nu...

Pensionarul nu-i dadu voie sa sfarseasca si continua:

- Toti sunt indaratnici si lacomi, domnule! De aceea trebuie o mana de fier sa-i dezmeticeasca, altfel...

Prefectul intrerupse batjocoritor, parca si-ar fi gasit replica definitiva:

- Dumneata vrei un guvern care sa-ti dadaceasca taranii, colonele! Ei, bata-te sa te bata! De ce nu spuneai?... Ai vazut ce cere dumnealui de la guvern, domnule Herdelea? Ia sa scrii asta la Drapelul, sa-si dea seama si cei mai mari cate de toate ni se cer noua, care ii reprezentam!

Titu Herdelea surase intelegator, iar prefectul trase cu ochiul.

Atunci insa doamna Pintea dadu semnalul plecarii la care se ralie indata si sotia prefectului. Grigore si Miron zadarnic mai incercara sa se impotriveasca. in cateva minute toti oaspetii, spaimantati ca orele sunt aproape patru, se ridicara. Se ivi totusi o problema grava, pusa de doamna Pintea insasi: cum sa faca oare cu cei trei copii ai ei pe care ii culcase indata dupa cina si acuma dormeau dusi? ii era mila sa-i scoale si frica sa nu se imbolnaveasca iesind, incalziti, in gerul de afara. Toata lumea lua parte la dezbatere cu diferite solutii. Grigore hotari sa ramaie si sotii Pintea sa doarma aici, iar maine vor trece la Lespezi unde au stat si vor mai sta destul. Au la dispozitie o camera buna chiar alaturi de a copiilor, care e langa a Nadinei, asa ca vor fi ca acasa...

Dupa ce, incetul cu incetul, musafirii se risipira si Miron Iuga se retrase in vechiul conac, cei ramasi se suira impreuna la etaj.

in hol mai statura de vorba cateva minute, apoi se despartira. Sotii Pintea, cu precautia necesara, isi aruncara ochii in odaia copiilor inainte de-a se retrage in odaia lor. Titu Herdelea si Brumaru, ale caror camere erau alaturate si dincolo de deschizatura mare a verandei cu geamlac albastru de deasupra intrarii principale, trecura de asemenea la culcare. Cum prin geamlacul verandei patrundea lumina lunii pline, Titu se opri un moment in mijlocul holului si de acolo, intorcandu-se spre Nadina si Grigore, zise melancolic, cum sade bine unui poet:

- Ce noapte divina!

Nadina deschisese usa iatacului ei. in lumina palida a candelei se vedea patul mare, alb si cald, cu portretul ei deasupra. Grigore intreba incet:

- Esti multumita, iubirea mea?

- M-am amuzat foarte, foarte bine, murmura Nadina si, dupa o mica pauza, abia stapanindu-si moleseala, adauga: Dar acuma sunt asa de obosita ca...

Barbatul o privea. ii era mila de extenuarea ei vadita. ii sopti bland:

- Ai dansat prea mult... Ce are a face! Bine ca esti multumita...

Eu te las, inima mea! Noapte buna!

O stranse in brate si-i saruta buzele fierbinti ca flacarile.

Desfacandu-se alene din stransoarea lui, Nadina zambi:

- Cat esti de dragut ca nu... Noapte buna, Grig drag!

Grigore ramase o clipa in fata usii ce se inchise. Auzi de jos soapte si pasi, servitorii care faceau putina ordine inainte de-a se duce la odihna. Stinse lampa ce atarna din tavan. Razele albastrite ale lunii se inganau cu intunericul negru. isi cunostea prea bine drumul prin coridorul mic si ingust la dormitorul lui obisnuit, aflat mai in fund, cu fereastra spre conacul vechi.

Se dezbraca, se tranti pe pat. Somnul nu venea. Inima-i era plina de o bucurie neastamparata. Dorea pe Nadina cum n-o mai dorise de mult. si totusi s-a retras aici singur. Daca ar fi insistat... Dar e mai bine asa. Altfel ce deosebire ar fi intre iubirea lui si a unui badaran care nu cunoaste decat implinirea poftei cu orice pret.

Gandurile ii alergau, se impleteau, se goneau, faureau planuri, le sfaramau, starneau sperante... Trecuse mai bine de un ceas si nici urma de somn. Poate e si prea cald in odaie. Se scula, imbraca un halat, aprinse o tigara. Trebuie sa se racoreasca putin. intunericul era acuma mai negru. in hol razele lunii se zvarcoleau neputincioase. Ajunse bajbaind in deschizatura verandei unde erau cateva fotoliuri si mescioare. isi pipai un jilt si se aseza incet, cum si venise, parca i-ar fi fost teama sa nu turbure somnul celorlalti.

sedea cu spatele spre peretele care-l despartea de iubirea lui. in fata, piezis, prin sticla albastra, il privea discul enorm, speriat si curios al lunii. Tacerea, mai mare aici decat in dormitorul lui, ii facea bine ca si racoarea ce-l inconjura si-i mulcomea bataile inimii. Lasa capul inapoi pe rezematoarea fotoliului si inchise ochii, zicandu-si amuzat: "Ce nostim ar fi sa adorm asa!" Din cand in cand insa tragea din tigara schitand cate un rotocol de lumina rosiatica.

Deodata i se paru ca o usa s-a deschis si s-a inchis atat de domol, ca nici nu i-a auzit zgomotul. Asculta o clipa, apoi, nemaiputandu-si stapani rabdarea, se ridica brusc in picioare.

Jiltul se lovi de perete cu zgomot lanced de vata. Se uita intai in stanga, spre iatacul Nadinei, pe urma in dreapta. Pe zidul dintre usa lui Herdelea si a lui Brumaru parca tremura o umbra cenusie in bezna completa. Grigore se apropie intrigat. Umbra era lipita cu bratele intredeschise. O apuca de umarul gol si-n aceeasi secunda, recunoscand-o:

- A, tu?... Credeam, ca vreo servitoare...

Simti umarul moale, rece si putin jilav. isi smulse mana, parca ar fi atins o piele de sarpe. Cuprins de scarba, sopti:

- Tarfa!

Apoi intoarse spatele si porni prin intunericul ingrosat spre fund, grabit, ca si cand un val de frig ar fi amenintat sa-i inghete inima...

A doua zi Raul Brumaru, mai matinal decat toti, cobori spilcuit, fericit, fredonand vesel o arie noua care facea furori la Paris. Jos, dadu peste Grigore.

- A, Grig?... M-ai intrecut, monser... Credeam ca voi fi cel dintai! striga apropiindu-se cu mana intinsa.

Grigore, fara sa-i observe mana, raspunse intunecat:

- Pleci imediat la Bucuresti!... Sania e la scara.

Brumaru ingalbeni, bolborosi vorbe fara sir, se mira. Grigore insista:

- Ai un sfert de ora. Grabeste-te!

Peste un sfert de ora Raul era imbracat. Petre, care tinea inca locul lui Ichim, ridica biciul. Pe cand porneau, din capul scarii Grigore striga:

- Ia seama, Petre, cu iepele!





Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (01)
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (02)
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (03)
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (04)
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (05)
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (06)
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (07)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (01)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (02)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (03)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (04)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (05)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (06)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (07)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (01)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (02)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (03)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (04)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (05)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (06)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (07)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (08)
Rascoala - Se misca tara - Luminile (01)
Rascoala - Se misca tara - Luminile (02)
Rascoala - Se misca tara - Luminile (03)
Rascoala - Se misca tara - Luminile (04)
Rascoala - Se misca tara - Luminile (05)
Rascoala - Se misca tara - Luminile (06)
Rascoala - Se misca tara - Friguri (01)
Rascoala - Se misca tara - Friguri (02)
Rascoala - Se misca tara - Friguri (03)
Rascoala - Se misca tara - Friguri (04)
Rascoala - Se misca tara - Friguri (05)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (01)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (02)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (03)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (04)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (05)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (06)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (07)


Aceasta pagina a fost accesata de 702 ori.
{literal} {/literal}