Rascoala - Se misca tara - Luminile (03)

Rascoala - Se misca tara - Luminile (03)

de Liviu Rebreanu


3.

- Mai Chirila, tu nu stii carte? Pacat!... ia vino-ncoace sa-ti arat ceva!

intr-o odaita cu o masa de brad si cateva scaune fara speteaza, unde avea cancelaria mosiei - in corpul caselor de argati - Platamonu scoase din portofelul umflat o hartoaga alba si o flutura sub ochii logofatului.

- Vezi tu zdreanta asta, Chirila?... O vezi bine... Uita-te!... Ei, asta e Babaroaga, baiete! striga arendasul cu o bucurie exuberanta.

Uite asta! Poti sa le si spui oamenilor, ca sa stie si sa nu-si mai bata picioarele de pomana pe la curte!

- S-o stapaniti sanatos! zise Chirila cu respect.

- Sa dea Dumnezeu! multumi Platamonu. Am muncit, Chirila, toata viata si merit sa am la batranete o bucata de pamant. Nici noaptea n-am odihna, ca tu stii, si alerg, si ma zbat, si nu ma codesc a pune osul alaturi de voi, nu ca alti boieri, care beau cafea in cerdac si asteapta sa le vie toate de-a gata. si totusi oamenii nu incap de mine si umbla sa ma dea la o parte. Apoi asta-i drept, mai Chirila? Spune tu, ca esti om cu chibzuiala!

- Oamenii nu s-au ridicat impotriva dumneavoastra, conasule!

protesta logofatul. Dar de, boierule, nici ei n-au pamant, si de aceea se tot sfarma sa castige.

- Nici eu nu zic sa nu castige, s-ar putea? facu arendasul impaturindu-si la loc hartia. Sa castige, Chirila!... Dar tocmai mosia mea, Chirila? Platamonu de mult astepta sa se racoreasca. I se parea ca taranii au fost nerecunoscatori cand s-au prezentat Nadinei sa-l concureze. Chitanta insa n-o socotea chiar asa de pretentioasa cum se arata si deocamdata o intrebuinta numai pentru consolidarea prestigiului sau in fata lumii lui satesti. Avea nevoie de mangaierea aceasta si din pricina lui Aristide. Faptul ca baiatul a tinut sa se intoarca acasa, in loc sa se bucure a petrece in Bucuresti, umplea pe Platamonu de o ingrijorare cu atat mai urata, cu cat n-o putea impartasi nimanui, nici nevestei sale, care era slaba de inger. ii era frica sa nu se fi incurcat cu vreo fata de pe aici si sa-si prapadeasca viitorul sau sa faca vreo nebunie. Aristide era extrem de discret si nu-i spunea niciodata nimic, iar lui, ca parinte, ii venea greu sa-l descoasa si astfel, poate, sa-l jigneasca. Numai inima il ustura si-i tremura.

Chirila Paun ardea acuma sa spuie oamenilor vestea auzita de la Platamonu. Peste saptamana nu putea lipsi din Gliganu, de la curte. Numai duminica avu ragaz sa se repeada pana acasa, in Amara, sa-si mai vaza de necazuri si sa-si descarce sufletul. Opri caruta la carciuma lui Busuioc, unde se strangeau totdeauna oamenii dupa biserica, si se dadu jos, iar pe muiere si pe fata le trimise inainte acasa. Pe afara, pe sub stresini, cativa mai oropsiti se fereau de ploaie si-si spovedeau oftand nevoile. Chirila dadu binete si trecu inlauntru. Luca Talaba se hartuia cu primarul in mijlocul unei ingramadiri de oameni care mai mult taceau. Cum vazu pe Chirila, Luca striga bucuros, parca i-ar fi sosit un ajutor:

- Bine ca te aduse Dumnezeu, Chirila!... Ia hai, ca tu trebuie sa stii!...

Carciumarul profita de ocazie sa-si organizeze clientela:

- Da de ce stati in picioare, mai crestini, si incurcati locul, de nici nu mai poate sa se miste lumea? Asezati-va la masa, ca nu va musca si nici nu va cer parale! Uite colea!... Haideti binisor, fratilor! Hai, ma dom' primar, ca dupa tine se iau si ceilalti!

Izbuti sa-i aseze si sa le serveasca cate ceva. Ion Pravila se inversuna in gura mare, vorbind despre Babaroaga, ca nu-i drept ca unii care-s mai instariti de la Dumnezeu sa mai ia pamant, iar cei saraci sa ramaie necajiti.

- Uite-asa ma fierbe de un ceas! facu Luca suparat, catre Chirila Paun.

- D-apoi ca are dreptate primarul, se amesteca iarasi Trifon Guju. Ce faci nu faci bine, mai nea Luca! Nu, nu!... Ca daca dumneavoastra umblati sa cumparati, cum o sa mai imparta voda pamant la oameni? Fata de murmurul de aprobare dimprejur, Talaba intreba aspru:

- Cine ti-a spus tie, mai crestine, ca voda imparte pamant la oameni?

- Toata lumea stie, numai voi nu auziti! raspunse Trifon cu imputare.

- Trebuie sa imparta, ca altfel nu mai putem trai! adauga un glas gros si inabusit, parc-ar fi rabufnit din adancurile pamantului.

Luca Talaba intelese ca multimea e impotriva lui si urma cu alt glas:

- Bine-ar fi sa fie cum credeti voi, fratilor, dar ma tem ca noi om ramanea cu vorbele si altii cu pamanturile!... C-apoi eu daca ma lupt, pentru mine lupt, mai Trifoane? Ori pentru toti?... Eu, slava Domnului, tot ma mai chivernisesc... Dar, zic, de ce sa ia altii mosia muncita de noi si de ce sa n-o cuprindem noi, toti dimpreuna? Ca doar n-am s-o impart eu numai cu Marin Stan, ci cu toti oamenii de omenie care vor sa munceasca. si cu tine, Ignate, si cu tine, Trifoane, si cu care va pofteste inima, numai sa ne ajute Cel-de-sus sa punem mana pe ea... Asa-i, mai oameni buni? Explicatiile fura lungi. Primarul zambea batjocoritor. Era jignit ca s-au ascuns de el. Chirila Paun insa se simtea rusinat. Tot ii venea sa opreasca pe Luca si tot nu indraznea, vazandu-l atat de increzator. in sfarsit, cand il auzi spunand ca grecul a umblat si pe la Bucuresti sa staruie pentru Babaroaga, socoti momentul potrivit si ingaima:

- A umblat si pare-mi-se ca n-a umblat in zadar!

Luca isi curma brusc insufletirea. Se apropie si Busuioc de la tejghea sa asculte.

- De ce tacusi, bre, si ne-ai lasat sa ne tocmim si sa ne sfadim, daca grecul are hartia in portofel? se bosumfla chiar Pravila, dupa ce Chirila le povesti ce-a aflat din gura arendasului.

Cativa mormaira ceva, pe de laturi. Primarul, uitandu-si jignirea, facu ingrijorat:

- De...

Atunci Luca Talaba, parca uluirea i-ar fi schimbat glasul si infatisarea, se ridica de pe scaun, fara voia lui, si vorbi printre dinti:

- Apoi nici sa fim batjocoriti asa, nu ne-om lasa!

si alte glasuri, care mai molcome, care mai darze, repetara:

- Nu, nu!...





Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (01)
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (02)
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (03)
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (04)
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (05)
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (06)
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (07)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (01)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (02)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (03)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (04)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (05)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (06)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (07)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (01)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (02)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (03)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (04)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (05)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (06)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (07)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (08)
Rascoala - Se misca tara - Luminile (01)
Rascoala - Se misca tara - Luminile (02)
Rascoala - Se misca tara - Luminile (03)
Rascoala - Se misca tara - Luminile (04)
Rascoala - Se misca tara - Luminile (05)
Rascoala - Se misca tara - Luminile (06)
Rascoala - Se misca tara - Friguri (01)
Rascoala - Se misca tara - Friguri (02)
Rascoala - Se misca tara - Friguri (03)
Rascoala - Se misca tara - Friguri (04)
Rascoala - Se misca tara - Friguri (05)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (01)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (02)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (03)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (04)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (05)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (06)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (07)


Aceasta pagina a fost accesata de 856 ori.
{literal} {/literal}