Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (06)

Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (06)

de Liviu Rebreanu


6.


Sambata dimineata, pe cand explica pentru clasa a patra domnia fanariotilor, invatatorul Dragos se pomeni in scoala cu un jandarm care-i spuse incet ca domnul plutonier il pofteste urgent pana la post, avand a-i face o comunicare. invatatorul, parca l-ar fi asteptat, raspunse linistit:

- Bine, vin imediat...

si, fiindca jandarmul ramase pe loc, adauga:

- Sau vrei sa mergem impreuna?... si mai bine!

Se uita imprejur. Nu-si amintea unde si-a pus palaria. Era pe masa. O vazu in sfarsit, dar intai isi lua paltonul. Iar intreba pe jandarm:

- Sa dau drumul copiilor ori...? si cum jandarmul stranse din umeri nestiutor, continua:

- Adica, fireste, de ce?... Bumbu stefan, iesi la catedra! Sa tii liniste si sa-mi scrii pe tabla pe cei ce nu asculta si fac galagie, ai inteles?... Sa fiti linistiti si cuminti, copii, ca ma intorc numaidecat!

Se uita la jandarm, parca ar fi vrut sa vada pe figura lui ceva.

Fata jandarmului nu spunea nimic. Iesind in ulita, ii zise mai hotarat:

- Trebuie sa ne abatem un minut si pe la casa mea, ca sa nu creada nevasta-mea cine stie ce!

Doamna Dragos se ingrozi vazandu-l cu jandarmul dupa el.

incepu sa planga cu hohote, apoi sa afuriseasca. Soacra-sa ii tinea hangul.

- Stati, nu ma jeliti, ca inca n-am murit! facu Dragos enervat de lacrimile lor. Stati, ca nici nu stiu de ce ma cheama!

- Ia imbraca-te, socrule, si du-te cu dansul, nu sedea ca bolovanul! striga Florica.

Batranul se iuti, parca glasul l-ar fi dezmeticit dintr-o toropeala.

invatatorul ar fi vrut sa spuie ceva, doar pentru asta a venit cu jandarmul. Dandu-si seama ca nu poate intarzia, baigui pierdut:

- Daca s-ar intampla sa nu ma intorc, atunci... Adica las' ca i-oi spune tatii, dac-o fi asa, ca tot vine si dumnealui... Ei, haidem sa mergem!

Se gandi ca ar trebui sa-si sarute nevasta, cel putin pe ea, dar isi opri dorinta, ca nu cumva sa traga a rau sau sa o sperie mai mult. Iesind, facu mai slab:

- Ramaneti sanatosi!

in fata postului de jandarmi era caruta cu doi caluti a lui Lupu Chiritoiu. invatatorul intreba cu o tresarire:

- incotro, mos Lupule?

- Nu stiu, dom' Nica! raspunse batranul. Mi-au poruncit dumnealor sa viu cu caruta si cu merinde pentru cai si a trebuit sa viu!

Plutonierul Boiangiu il astepta in curte si-l primi cu o mutra de usurare, parca i-ar fi fost teama ca n-are sa soseasca. isi dadura mana ca totdeauna si intrara in cancelarie.

- Ce s-a intamplat, domnule sef, de m-ai luat chiar din clasa? zise Dragos cu mirarea celui ce nu banuieste nimic, desi in sinesi era sigur ca trebuie sa fie efectul supararii lui Miron Iuga de acum trei zile.

Boiangiu facu un gest vag, care voia sa arate ca el n-are nici o vina. Pe urma ii spuse ca a primit ordin telegrafic sa-l trimita foarte urgent la Pitesti si sa-l prezinte domnului prefect personal.

- si pentru care motiv, domnule plutonier? zise invatatorul aproape solemn.

- Eu am un ordin, domnule Dragos, si trebuie sa-l execut!

raspunse Boiangiu. Asa ca imi pare rau, dar...

- Vai de mine, nu-ti fac nici un repros! protesta Dragos.

Credeam numai ca poate cunosti motivele, cu toate ca in fond ar fi acelasi lucru... Atunci cand zici sa plecam?

- Cat mai repede! asa-mi suna ordinul! spuse plutonierul.

Daca insa vrei sa-ti aduca ceva de acasa, mai putem zabovi vreo ora, dar mai mult nu, caci pana la Pitesti e cale lunga si calutii lui mos Lupu...

- Foarte bine... intrerupse invatatorul, cautand sa pastreze o tinuta demna, mai cu seama simtind ca incepea sa se clatine. Auzisi, tata, porunca?... Acu du-te degraba si da intai drumul copiilor acasa, ca i-am lasat singuri in scoala, si apoi spune-i Floricai sa-mi aduca ce crede dansa pentru drum, dar iute, sa nu pierdem vremea si sa-l incurcam pe dumnealui!

Plutonierul oferi un scaun invatatorului. Vorbira despre lucruri indiferente. Un moment aparu si doamna Boiangiu sa intrebe pe Dragos ce mai face Florica. Pe urma, peste vreo jumatate de ceas, navali Nicolae, fratele invatatorului, care nu fusese acasa si aflase de la oameni. Era speriat si furios. Striga ca are sa se duca la boierul Miron, sa-i cada in genunchi... Boiangiu se supara: sa nu-i faca lui neplaceri, altfel intoarce foaia... Sosi Florica cu merinde si cu schimburi.

- Atunci, domnule Dragos, suntem gata? zise plutonierul.

Vasazica, putem pleca?...

Deschise usa de la camera jandarmilor, ordonand:

- Bogza!... Aide!... Gata!...

Un jandarm inarmat se ivi in usa, batand din calcaie. in ograda si in ulita erau stransi vreo treizeci de tarani. Vestea ca invatatorul a fost arestat s-a raspandit in sat ca focul. Boiangiu se incrunta. ii era frica sa nu se intample vreo complicatie. ii lua totusi cu blandete:

- Da voi alta treaba n-aveti, mai oameni?... Faceti loc!... Veniti sa cascati gura, parca ar fi panorama!

Marin Stan se apropie confidential, socotindu-se mai prieten cu seful:

- Don' plutonier, fii bun, zau... E pacat de don' Nica, zau asa!

Dumneata, daca vrei, poti!

- Marine, vezi-ti de treaba, ca ma superi! marai Boiangiu.

Fiindca se mai gasira si altii sa staruie, plutonierul zori pe Dragos, care-si lua ramas bun de la Florica: 17 L. Rebreanu. Rascoala. Vol. I

- Aidem, domnule invatator, aidem!... si te rog foarte mult sa ai toata grija pe drum, sa nu se intample ceva, caci jandarmul are ordin sa traga!

- Fii linistit! zambi Dragos, adaugand catre taranii care inconjurau caruta: Sa ne vedem cu bine, oameni buni!

- Dumnezeu sa-ti ajute! raspunse multimea.

Caruta porni. Dragos nu mai intoarse capul. Langa el, arma jandarmului se clatina ca un avertisment. Florica, cu obrajii uzi, porni pe mijlocul ulitei, dupa caruta ce se micsora mereu. Boiangiu rasufla usurat c-a scapat de-o grija mare. Acuma explica mai blajin oamenilor adunati:

- Credeti ca eu fac de capul meu?... Daca vine porunca de sus, trebuie s-o implinesc, ca sunt soldat si soldatul nu cracneste!

- Apoi asta asa-i! aprobara cativa tarani.

Multimea totusi ramase in sosea, vorbind, sfatuind, intreband.

Deodata Nicolae Dragos izbucni amarat:

- Stati, stati si sporovaiti ca babele, in loc sa mergeti la boierul Miron, sa va rugati sa nu-l napastuiasca pe bietul Nica... si nu vreti sa stiti ca numai din pricina voastra s-a stricat cu boierul si...

taranii ascultau, unii aprobau, mai multi taceau. Cineva zise: "Putem sa ne ducem, ca n-are sa ne omoare", altul mormai gros: "Parca boierul are sa se uite in gura voastra", iar unul striga sfatos: "Da de ce nu te duci tu, Nicule, si indemni numai pe altii?"

- Zic eu ca nu merg? se infurie flacaul. Crezi ca mi-e frica de boier ca voua? Alti tarani soseau mai alarmati. incepura sa se amestece si femei, si copii printre barbatii care umpleau ulita de la postul de jandarmi pana la baba Ioana. Tot vorbind si tocmindu-se, multimea ajunse pe nesimtite in fata conacului Iuga. Pe cand Luca Talaba spunea intr-un grup ca in alte parti oamenii nu se lasa asa calcati in picioare, Trifon Guju rabufni cu glasu-i patrunzator:

- Aidem, mai oameni, ca-i mai mare rusinea sa ne tot ciorova im ca babele!

Intrara in ograda argatilor. Un stol de porumbei se ridica in vazduh, iar galitele se risipira speriate. Curtea se umplu. Leonte Bumbu, logofatul, iesi mirat dintr-o odaie in capul gol:

- Da ce-i, de-ati venit tot satul? Raspunsera mai multe glasuri deodata. Logofatul se scarpina in ceafa:

- Are sa se supere boierul ca...

- Las' sa se mai supere si dumnealui, ca noi ne-am suparat destul, striga din gramada un glas necajit.

intamplarea aduse in clipa aceea pe Miron Iuga. Desteptarea primaverii parca-l intinerise.

- Ce-i, Bumbule, cu oamenii astia, ce poftesc? Marin Stan incepu rugamintea, altii o continuara pana ce Iuga se dumeri:

- A, vasazica l-au arestat?... Foarte bine au facut... Acuma cred ca o sa va vie si voua mintea cea buna a rumanului!

Cativa strigara obraznic sa-l ierte. Miron se infurie:

- La mine nu se prind treburile astea! Ma mir ca inca nu ma cunoasteti, ca doar impreuna traim! Eu v-am socotit oameni de omenie, dar ma tem ca am gresit. Acuma veniti gramada, iar la invoieli va coditi!

- Nu mai putem, cucoane, cu invoielile vechi! tipa Toader Strambu. imi pier copilasii de foame, macar ca am muncit de...

- Nu mai puteti? facu Miron Iuga. Foarte bine! Stati acasa, si leneviti, si vaitati-va!... Cine-i harnic si cumpanit poate sa traiasca din munca cinstita...

- D-apoi ca nimeni nu sade, cucoane, ca muncim toti destul, dar si dumneavoastra trebuie sa ne mai ajutati! zise Serafim Mogos domol si hotarat.

- Eu la tocmeala nu stau cu nimeni si nici nu va rog! spuse batranul Miron aspru. Pamant sa fie, ca brate de munca se gasesc cu miile! Daca voi nu vreti sa munciti, vom aduce oameni din Transilvania!

- Ba straini sa nu vie, cucoane, ca pamanturile astea noi le-am muncit totdeauna, nu strainii! striga Trifon Guju.

- Tu crezi ca am sa te intreb pe tine, prapaditule? se revolta Miron Iuga. Asta va mai lipsea, obraznicia!... Aideti, am terminat cu voi! Sa-mi curatati locul numaidecat!

- Apoi asa nu-i bine, cucoane! facu Luca Talaba darz. Nu-i bine deloc.

Miron Iuga nu se clinti pana ce se goli curtea. Apoi porunci scarbit:

- Bumbule, inchide portile!





Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (01)
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (02)
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (03)
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (04)
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (05)
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (06)
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (07)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (01)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (02)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (03)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (04)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (05)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (06)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (07)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (01)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (02)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (03)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (04)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (05)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (06)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (07)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (08)
Rascoala - Se misca tara - Luminile (01)
Rascoala - Se misca tara - Luminile (02)
Rascoala - Se misca tara - Luminile (03)
Rascoala - Se misca tara - Luminile (04)
Rascoala - Se misca tara - Luminile (05)
Rascoala - Se misca tara - Luminile (06)
Rascoala - Se misca tara - Friguri (01)
Rascoala - Se misca tara - Friguri (02)
Rascoala - Se misca tara - Friguri (03)
Rascoala - Se misca tara - Friguri (04)
Rascoala - Se misca tara - Friguri (05)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (01)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (02)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (03)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (04)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (05)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (06)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (07)


Aceasta pagina a fost accesata de 677 ori.
{literal} {/literal}