Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (07)

Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (07)

de Liviu Rebreanu


7.


- Domnu Titu... Ghici ce surpriza am sa-ti fac? zise doamna Alexandrescu misterios, oprindu-l in antreu. Nu ghicesti?... Atunci poftim incoace!

Titu Herdelea tocmai se despartise de Grigore Iuga dupa masa de la Predeleanu. Era, fireste, in costumul cel bun, pimpant si elegant ca un mire. Doamna Alexandrescu il introduse in camera ei, unde astepta o doamna micuta, foarte blonda si mirata, dragalasa si simpatica.

- Uite! facu doamna Alexandrescu, aratand-o triumfatoare.

Tanarul ii saruta mana ceremonios, zicand:

- Sunt fermecat, doamna Mimi!

- Cum ai cunoscut-o asa dintr-o data? se minuna doamna Alexandrescu.

- Dupa frumusete si inca dupa ceva! raspunse Titu.

Mimi rase. Era magulita de galanteria tanarului. Ganguri:

- Mi-a spus mama ca esti poet. M-am convins acum si eu.

ii ceru insistent, secondata de maica-sa, sa explice si restul.

Tanarul Herdelea marturisi ca, scotocind prin lazile din antreu, a dat peste un roman pe care nu-l cunostea si a vrut sa-l citeasca.

Doamna Alexandrescu ii permisese sa examineze biblioteca ginerelui ei, numai sa aseze toate la loc cum au fost. Pe cateva file din carte a gasit o intrebare scrisa cu creionul: "Puisorule drag, ma iubesti?" A inteles ca Mimi trebuie sa fi facut intrebarea viitorului ei sot. Dupa scris si dupa intrebare, el a incercat sa si-o inchipuiasca si a vazut-o in inchipuire asa cum este. Ba fiindca in carte n-a gasit nici un raspuns la intrebarea aceea gingasa, si-a luat voie sa raspunda el: "Te iubesc mult, puisorule drag!"

- O, o! adevarat? facu Mimi cu o surpriza placuta. Vezi, eu nici nu-mi mai aduc aminte!

- Asculta, domnu Titu, interveni doamna Alexandrescu. Sa nu te apuci sa faci curte lui Mimi, ca ginere-meu e gelos foc si ar fi in stare cine stie ce sa...

- Fugi, mamica, nu mai ponegri asa pe Vasile, sa creaza domnul ca barbatul meu e un badaran!

Titu se apara ca nu si-ar permite sa creaza nimic, adaugand ca sotul unei doamne atat de incantatoare n-ar fi de mirare sa faca si crima pentru ea. Afla apoi ca doctorul a fost mutat la Bucuresti intr-un post foarte bun, la primarie, ca au venit sa se intereseze de locuinta, fiindca, peste vreo doua saptamani, el trebuie sa se prezinte la slujba si ca ea va ramane aici cateva zile pana va gasi o casa potrivita...

- ti-am spus eu, domnu Titu, ca e un baiat foarte distins, zise doamna Alexandrescu. Daca n-ar fi asa de salbatic... Adineaori a adus-o pe Mimi pana aci, a intrat doar sa zica bonjur si a sters-o...

stii dumneata de ce. I-am spus, adauga catre fiica-sa, ce-mi face din cauza bietului Jenica...

Mimi schimba vorba. Titu ii veni in ajutor, oferindu-se sa o insoteasca, daca are nevoie, in cautarea casei si regretand ca tocmai acuma, zilele astea, trebuie sa plece si el la mosia unui prieten...

Pe cand alta data nu stia cum sa fuga mai repede, acum deabia se dadu dus. Mimi i se paru interesanta si ispititoare.

"Ma tin de prostii in loc sa-mi vaz de necazurile mele! isi zise dupa ce se retrase in odaita lui. E draguta, nici vorba, dar acuma nu e momentul sa-mi pierd vremea cu aventuri d-astea." Nu putea sti cand va pleca cu Iuga. El i-a spus: doua-trei zile.

Deci trebuie sa fie gata in orice clipa. in camera era frig si intuneric. Se facuse ceasurile sase. intai sa se schimbe, sa nu-si strice degeaba hainele cele bune. Mare lucru e sa ai o haina cumsecade. Parca altfel te simti. Mai stapan pe tine si pe altii. Ce noroc ca s-a intamplat sa fie tocmai gatit cand a cunoscut pe fata gazdei. Tot Mimi ii umbla prin cap. Destul! isi aduse aminte ca pingeaua de la gheata de purtare din dreapta s-a descusut putin.

Tot n-are nici o treaba si e frig. Ia sa mearga la cizmar cu ea, inainte de a se strica mai rau... Trecu, in capul gol, la Mendelson, in fundul curtii. Din antreu, a mai auzit ciripitul doamnei Mimi; inca nu plecase. Cunostea pe cizmar, de altfel, ca pe toti chiriasii ceilalti care, fiind toti saraci, alcatuiau un fel de familie mare, cam certareata si zgomotoasa. Mendelson ocupa doua camarute, amandoua spre curte. Una avea fereastra, cealalta usa de intrare.

Atelierul era in colt, dupa usa. Aici ciocanea si cosea si bombanea toata ziua, ghemuit pe scaunelul cu trei picioare, batranul Mendelson, sfadindu-se cu muierea, ori dascalindu-si ucenicul, daca n-avea alaturi vreun musteriu cu care sa taifasuiasca. Desi implinise cincizeci de ani, nici un fir alb nu i se ivise inca in parul negru, stufos, vesnic incalcit ca si barba. Se falea ca a invatat meseria la Rapaport si ravnea din tot sufletul sa-i pice o comanda de incaltaminte noua, dar era multumit si cu reparatii, numai sa fie si sa iasa un ban. Titu il nimeri bocanind de zor la un pantof de dama.

- Numai doua secunde sa ai rabdare, domnule Herdelea, zise cizmarul fara sa se opreasca din lucru. Doar sa ispravesc tocul doamnei Tanasescu, ca se duce diseara la teatru si, uite, asteapta domnul Tanasescu... Poftim, stai jos un minut!... Misule, unde esti? Da un scaun domnului Herdelea!

Titu dadu mana cu Misu si cu Tanasescu. Asezandu-se, mai vazu un militar, pe care insa nu-l cunostea, in coltul cel mai intunecos al camarutei.

Dupa o mica pauza, refacandu-se parca atmosfera, Tanasescu vorbi cu glasu-i batranesc:

- Daca-i pe dreptate, domnule Misu, apoi s-o incepem de la inceput, ca asa se cuvine. Fa-i dumneata dreptate taranului, nu zic, dar mai intai nu lasa de batjocura pe cei care au slujit statul o viata intreaga, si nu l-au furat, si nici invarteli n-au facut, si au ajuns la batranete ca vai de pacatele lor!

Tanasescu era iesit numai de un an la pensie si avea o nevasta cu douazeci si cinci de ani mai tanara ca dansul. Cum Misu nu spuse nici da, nici ba, continua aproape manios:

- Sa nu ma silesti dumneata pe mine, care ti-am muncit pana m-ai stors ca pe o lamaie, sa ma injosesc la batranete, ca nu sade frumos si nu-i drept!

Mendelson, socialist infocat, fost de cateva ori arestat si batut prin beciurile politiei, raspunse fara sa ridice ochii de la lucru:

- Dreptatea nu costa nimic si de aceea n-are circulatie in comert!

Misu, insa, striga deodata cu imputare:

- Domnule Tanasescu, daca dumneata te plangi si suferi de nedreptate, atunci gandeste-te ce trebuie sa fie la tara, unde nu patrunde nici o raza de nadejde!

Pensionarul se supara de-a binelea.

- Ba sa ma mai slabesti dumneata cu toparlanii dumitale, intelegi? Ca taranul are si de mancare, si de imbracat, si de odihna, slava Domnului! Nu ne tot luati pe noi cu taranii, ca noi stim prea bine ce-i la tara! Mai aveti grija si de cei oraseni, ca noi ducem greul, si suferim, si ne chinuim, numai Dumnezeu ne stie!

Regreta ca a fost cinstit in slujba si n-a strans avere, ca altii, sa nu-i mai pese de nimeni si de nimic in lume. si o tinu asa, pana ce Mendelson ii intinse pantoful reparat si lustruit ca oglinda.

- Cu mosul nu-i chip sa discuti obiectiv, ca el din chestia pensiei lui nu iese, observa Misu ironic, dupa plecarea lui Tanasescu. De altfel, functionarii si pensionarii sunt stalpii burgheziei noastre. De aceea isi inchipuie ca statul numai de ei trebuie sa aiba grija si ca lor li se cuvine tot... Dumitale iti plac starile astea, domnule Herdelea? Titu se simtea fericit si n-avea chef de controverse. Raspunse totusi ca sa zica si el ceva.

- Eu nu cunosc indeajuns starile de aici si nu le pot judeca, dar stiu ca nedreptatea e pretutindeni si sub diferite forme. Dincolo intr-un fel, aici altfel...

- Dar in alte parti, oamenii se lupta impotriva ei, se agita, tipa, pe cand noi o privim ca o stare normala! Asta e buba cea mare!

- Uneori si lupta e inutila! murmura Herdelea, convins.

- Iaca, asta e mai rea ca toate, domnule! Resemnarea asta!

striga Misu. Credeam ca dumneavoastra, cei de dincolo, sunteti mai darzi pentru triumful dreptatii!

Lampa de petrol ce atarna din tavan peste mescioara incarcata cu cuie de lemn, si calapoade, si scule lasa restul odaitei intr-o obscuritate in care si oamenii pareau siluete de umbre. Misu, subtirel si slabut, in picioare, gesticula violent, ca si cand s-ar fi luptat cu intunericul. Titu mai statuse de vorba si cu tanarul, si cu batranul, ii socotea revoltati din pricina mizeriei, ii intelegea si aproba, desi el, fire discreta, nu-si cheltuia durerile in cuvinte aspre, ci isi tortura cu ele numai sufletul lui. Apoi stia de la Gavrilas ca Mendelson e deocheat la politia de siguranta si nu voia sa faca cor cu dansii si sa aiba, poate, cine stie ce incurcaturi.

- Misule, astampara-te, ca esti militar si-ai sa dai de dracu!

zise deodata batranul, speriat parca de zelul fiului sau.

- Da ce, pentru ca-s militar, n-am dreptul sa-mi spun o parere cinstita? Lasa ca peste zece zile am scapat de armata, dar si pana atunci, ce, am sa ma jenez de dumnealui? Ce, dumnealui nu e proletar ca si noi?

- Ba ce mai proletar, domnule Misu! facu Titu si mai in gluma, si mai in serios. Atat de proletar ca deocamdata tai frunze cainilor cu speranta ca voi gasi candva de lucru!

Dupa o tacere tulbure, Misu urma cu un glas mai potolit:

- Macar dreptul de-a ne tangui intre noi sa ni-l pastram, ca altfel... Ce zici, frate Petre? intrebarea o puse militarului care, in coltul cel mai intunecos, pe marginea patului de scanduri, sedea cu sapca pe genunchi, mut, neclintit, parc-ar fi fost de piatra! Surprins de intrebare, facu un inceput de miscare sa se scoale in picioare, isi lua seama si se intepeni mai tare pe loc. Raspunse gros, straniu, ca din alta lume:

- De...

Titu Herdelea intoarse capul spre el, uimit. in intuneric, deslusi o fata osoasa, negricioasa, din care scaparau doi ochi aprinsi.

Mainile mari, noduroase, sprijineau capela pe genunchi, impreunate intr-o crispare stangace, infricosate parca sa n-o turteasca.

- Dansul mi-e camarad, explica Misu. Am inceput militia in aceeasi baterie si am ramas prieteni. E baiat foarte de treaba. A ajuns caprar, uite tresa! Caporal Petre Petre! il stie tot regimentul.

- Petre Petre, repeta Titu, adaugand in sine: "Ce nume!" Socotind ca trebuie sa-i adreseze un cuvant, sa nu-si inchipuie ca se tine mandru, zise:

- Mi se pare ca nu esti bucurestean?

- Nu, nu! facu repede si apasat caprarul, ca si cand ar fi vrut sa se apere de o rusine. Sunt de la tara, judetul Arges.

- Asa, da!... Fireste! Mi-am inchipuit. Necunoscand inca bine geografia tarii, Titu cauta sa-si rememoreze harta, sa vaza unde vine judetul Arges. Adauga ezitand:

- De pe langa Pitesti?

- Aproape de Pitesti, aproba caprarul, inviorat. Comuna Amara. Pleci cu trenul de aici si mergi la Costesti, la Costesti schimbi, iei pe cel de Rosiori si apoi cobori in gara Burdea, iar de-acolo numaidecat esti la Amara.

Herdelea isi amintea ca si Grigore Iuga a vorbit de Amara. Te pomenesti ca Petre Petre o fi chiar de pe mosiile Iuga. ii statu pe limba sa intrebe pe artilerist daca a auzit de un boier Grigore Iuga.

ii fu rusine de Mendelson, care ar putea crede ca vrea sa se laude cu cunostinte boieresti.

- iti pare bine ca scapi de oaste? intreba apoi intr-o doara.

- Rau nu mi-a fost nici la regiment, n-am ce ma plange, zise Petre Petre domol si grav. Dar, de, tot mai bine-i acasa, ca, vedeti dumneavoastra, omul de la tara...

Se incurca si tacu.

- Desigur, continua Titu, ca sa-l scape din incurcatura. Tot omul trage la casuta lui, la pamantul lui... Ceva avere ai, pamant?

- Ba pamant nu prea avem si tare ne-ar trebui! raspunse caprarul cu lacomie. Pe aici se tot aude ca poate s-or indura boierii si...

- Auzi, domnule Herdelea? striga Misu batjocoritor. iti place? La boieri e nadejdea lor! Sa se indure boierii!

Petre Petre se uita mirat, neintelegand de ce batjocoreste Misu.

si zise linistit, simplu:

- D-apoi de la cine sa tragem nadejdea, daca nu de la boieri?...

De la cine n-are? Cine n-are usor da, ca nu pierde nimic...

- Atunci o sa mai asteptati mult si bine! facu Misu cu dispret.

- Om astepta, ce sa facem! mormai Petre Petre, coborand ochii spre genunchi, la sapca pe care o mototolise cumplit.

Plecand, Titu dadu mana pe rand cu toti. Mana lui Petre era grea, si aspra, si reavana ca pamantul.





Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (01)
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (02)
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (03)
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (04)
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (05)
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (06)
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (07)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (01)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (02)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (03)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (04)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (05)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (06)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (07)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (01)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (02)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (03)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (04)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (05)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (06)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (07)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (08)
Rascoala - Se misca tara - Luminile (01)
Rascoala - Se misca tara - Luminile (02)
Rascoala - Se misca tara - Luminile (03)
Rascoala - Se misca tara - Luminile (04)
Rascoala - Se misca tara - Luminile (05)
Rascoala - Se misca tara - Luminile (06)
Rascoala - Se misca tara - Friguri (01)
Rascoala - Se misca tara - Friguri (02)
Rascoala - Se misca tara - Friguri (03)
Rascoala - Se misca tara - Friguri (04)
Rascoala - Se misca tara - Friguri (05)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (01)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (02)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (03)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (04)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (05)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (06)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (07)


Aceasta pagina a fost accesata de 900 ori.
{literal} {/literal}